Eticheta minte, dar cusătura nu: Cum detectezi un fals în moda vintage

Pe măsură ce revânzarea de produse de lux explodează, piața este invadată de articole contrafăcute, iar profesioniștii din modă trebuie să își antreneze privirea pentru a proteja valoarea, credibilitatea și meșteșugul autentic. Platformele de revânzare au declanșat un nou boom în modă, iar piesele vintage au dobândit un prestigiu cultural tot mai mare. Însă, în spatele valului de piese Gucci de arhivă, Saint Laurent semnat de Hedi Slimane și Prada Y2K care populează vitrinele digitale și buticurile curatoriate, se ascunde o amenințare subtilă: falsul sofisticat, conform Fashion United.

Într-un moment în care autenticitatea a devenit o monedă de schimb, capacitatea de a distinge meșteșugul autentic de o iluzie bine contrafăcută nu mai este o abilitate de nișă, ci o necesitate profesională.

„Într-o lume în care oricine poate vinde online, nu fiecare piesă este verificată cu un ochi critic”, spune Josh Hembry, COO al retailerului vintage Messina Hembry, specializat în modă de arhivă. „De aceea, este esențial ca atât cumpărătorii, cât și stiliștii cu experiență să recunoască semnele.”

Echipa Messina Hembry, care trece zilnic prin mii de articole vintage, oferă șase sfaturi practice pentru a identifica semnele subtile și deliberate ale unui fals.

1. Simte materialul înainte de a cumpăra

Luxul este o experiență tactilă. Materialul, mai ales în piesele mai vechi, spune primul adevăr. Hainele autentice sunt realizate din materiale premium care rezistă în timp: cașmirul nu face scămoși, mătasea nu se agață, bumbacul își păstrează forma. Falsurile, în schimb, folosesc de obicei amestecuri sintetice, fără greutate sau textură reală. Pielea naturală, adesea falsificată, ar trebui să fie moale și cu granulație neregulată, nu plasticată și uniformă.

Cea mai bună metodă de a învăța? Mergi în magazine fizice de vintage și atinge haine reale din anii ’80–’90. În mediul online, cere poze detaliate cu textura materialului și urmează-ți instinctul dacă pare prea lucios, subțire sau rigid.

2. Cusătura și structura: Diavolul stă în detalii

Nu e nevoie să fii croitor pentru a observa o execuție slabă. Cusături inegale, ațe ieșite, fire de altă culoare sau margini voluminoase sunt semne clare. Hainele de lux au finisaje curate și rafinate. Etichetele sunt cusute discret; dacă le întorci și vezi lipici sau fire dezordonate, e un semnal de alarmă.

Și închiderile spun multe. Fermoarele YKK sau RiRi ar trebui să alunece ușor și să fie solide. Nasturii pot avea gravuri discrete, iar căptușelile interioare trebuie să fie de calitate, nu făcute în grabă.

3. Logourile pot minți, dar subtil

Logo-urile nu mai sunt evident greșite ca în anii 2000. Acum, falsurile au probleme de aliniere, centrare, sau fonturi ușor diferite. Broderiile pot fi puțin încețoșate, iar modelele pot fi ușor decalate față de piesele autentice.

Compară întotdeauna logourile, fontul, etichetele și poziționarea cu imagini din arhiva oficială a brandului. Vânzătorii autentici nu se supără dacă întrebi detalii. Dacă sunt evazivi, fugi.

4. Semnătura invizibilă: eticheta de întreținere

Etichetele de compoziție și întreținere pot trăda un fals. Brandurile de lux au standardizat aceste etichete: includ materialul, țara de origine, codul produsului. Falsurile pot avea greșeli gramaticale, text decalibrat sau lipsuri. Dacă lipsește complet, întreabă de ce.

În unele piese vintage autentice dinainte de anii ’80, etichetele moderne pot lipsi, dar pentru orice piesă care se pretinde recentă, eticheta trebuie să fie completă și corectă.

5. Mărimile trebuie să aibă logică

Incoerențele în mărimi sunt un semn de alarmă. Brandurile de lux respectă standardele regionale și au croieli proporționate. Dacă o piesă marcată ca mărimea EU38 se potrivește la corp ca UK10, dar la mâneci ca UK14, ceva nu e în regulă.

Verifică și dacă tipul de etichetă corespunde cu perioada în care se presupune că a fost făcută piesa.

6. De ce contează totul acum

Problema falsurilor nu este doar despre cumpărători dezamăgiți, ci despre reputația profesioniștilor din ecosistemul modei. Stiliști, buyeri, arhiviști — toți sunt implicați în piața secundară, unde protocoalele de autentificare diferă masiv.

Piața globală a revânzării de lux este estimată să ajungă la 50 miliarde de dolari până în 2028. Infiltrarea falsurilor nu este o problemă marginală, ci una de credibilitate.

7. Ce urmează?

Începând cu 2026, „Pașapoartele Digitale ale Produselor” vor deveni obligatorii în UE prin legislația privind produsele durabile. Până atunci, responsabilitatea rămâne la cumpărător, curator sau critic.

Problema nu este doar despre a păcăli masele. Este despre subminarea esenței modei: meșteșugul, moștenirea, ideea că unele lucruri bine făcute, bine purtate merită păstrate.