Doi pacienți pe masa de operație: cum chirurgia materno-fetală intervine acolo unde viața abia începe

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Chirurgia materno-fetală este singurul domeniu medical în care echipa operatorie tratează simultan doi pacienți aflați pe aceeași masă: mama și copilul ei nenăscut. Intervențiile sunt efectuate în timpul sarcinii, direct în uter, pentru a corecta malformații sau afecțiuni severe înainte ca bebelușul să vină pe lume. Complexitatea lor este uriașă, iar întreaga strategie operatorie are loc într-un echilibru permanent între două organisme care împart același spațiu, dar au nevoi diferite.

„Uneori nici măcar nu avem doar doi pacienți, ci trei”, spune Dr. Hadi Rahimian, medic primar obstetrică-ginecologie la Maternitatea și Centrul de Chirurgie fetală & Neonatală din București. „În cazul sarcinilor gemelare cu sindrom transfuzor–transfuzat, avem doi copii care sunt legați prin vasele placentei și trebuie să îi separăm, iar mama rămâne în același timp pacientul principal. Pentru fiecare tip de intervenție există proceduri, indicații și contraindicații clare.” El amintește că, în orice moment critic, decizia medicală are o prioritate fermă: „Pentru noi, prioritar este mama. Dacă mama nu este bine, nici copilul nu are nicio șansă. Aceasta este regula de aur.”

Două anestezii în paralel: una pentru mamă, una pentru făt

În acest tip de chirurgie, anestezia este un capitol complet diferit de tot ceea ce se întâmplă în chirurgia obișnuită. Dr. Daniela Bandrabur, Șef Secție ATI la Maternitatea și Centrul de Chirurgie fetală & Neonatală din București, explică faptul că cele mai dificile sunt intervențiile deschise efectuate în trimestrul al doilea de sarcină, între săptămânile 22 și 26. „Sunt proceduri foarte riscante, atât pentru mamă, cât și pentru făt. Presupun deschiderea uterului, evidențierea fătului, rezolvarea problemei și reintroducerea lui în uter, astfel încât sarcina să poată continua cât mai mult.”

Planificarea anesteziei începe cu o evaluare extrem de riguroasă. „Medicul ATI trebuie să stabilească dacă mama poate suporta această procedură. Evaluarea include istoricul, problemele anestezice, verificarea căilor aeriene, a sistemului pulmonar, cardiovascular, a coloanei vertebrale, precum și analiza placentei, a greutății fetale și a funcției cardiovasculare a fătului”, spune Dr. Bandrabur.

Intervențiile se desfășoară sub anestezie generală maternă, la care se poate adăuga un cateter epidural, și sub anestezie generală fetală. „Este necesar să administrăm anestezie și fătului, deoarece studiile arată că percepe durerea la această vârstă de gestație, iar chirurgul are nevoie de un făt nemișcat. O parte din medicamente trec prin placentă, iar restul le administrăm direct fătului, intramuscular sau intravenos, în funcție de greutatea lui.”

Fiziologia sarcinii schimbă considerabil modul în care sunt alese dozele și substanțele anestezice. „Sarcina afectează întregul corp matern. Crește necesarul de oxigen și sensibilitatea la anestezice, există risc de edem pulmonar sau decompensări rapide, iar condiția pacientei se poate schimba în câteva minute. De aceea folosim substanțe cu durată scurtă de acțiune, rapid reversibile”, adaugă medicul.

Coordonare în timp real: fiecare secundă poate decide evoluția celor doi pacienți

În sala de operație, chirurgul fetal, anestezistul și neonatologul lucrează ca o singură entitate.  „Într-o echipă multidisciplinară, egourile nu au ce căuta. Chirurgia fetală nu este un teren pentru orgolii, este un teren pentru cooperare totală”, spune Dr. Rahimian. „De aceea, în echipa noastră lucrează oameni care se respectă, se ascultă și se completează. Nu există ego-uri care să încurce, ci doar specialiști dedicați aceluiași scop: siguranța mamei și a copilului.”

În paralel cu actul chirurgical, monitorizarea fetală este continuă. Dr. Bandrabur explică: „Fătul este urmărit ecocardiografic sau prin Doppler pe artera ombilicală. Cel mai important parametru este ritmul cardiac fetal. Bradicardia este un semn de gravitate, motiv pentru care pregătim de la început seringi sterile cu dozele necesare de atropină și adrenalină pentru resuscitarea fetală. La indicația medicului ATI, chirurgul administrează rapid aceste medicamente.”

Comunicarea este permanentă. „Anestezistul trebuie să urmărească în detaliu câmpul operator și să discute continuu cu chirurgii despre relaxarea uterului, riscul de decolare a placentei, starea fătului, stabilitatea mamei și sângerare. Viteza de reacție este esențială. Uneori, diferența între un final fericit și unul tragic se decide în câteva minute”, subliniază medicul ATI.

Riscuri extreme și decizii rapide

Intervențiile fetale sunt încărcate cu riscuri majore, iar echipa trebuie să fie pregătită pentru toate scenariile. „Riscul de decolare a placentei este foarte mare, mai ales dacă incizia uterină este aproape de placentă. Cele mai mici contracții pot declanșa o dezlipire”, explică Dr. Bandrabur. „Rolul nostru este esențial în controlul relaxării uterine și trebuie să apelăm rapid la toate mijloacele farmacologice, pentru că starea fătului se poate degrada ireversibil.”

Un alt moment critic este hemoragia. „Oxigenarea fătului depinde strict de oxigenarea mamei. Orice sângerare masivă care duce la scăderea tensiunii materne compromite imediat și starea fetală. Stabilizarea hemodinamică rapidă a mamei, cu vasopresoare și produse de sânge, este indispensabilă”, spune medicul ATI.

Ea amintește și complexitatea complicațiilor: naștere prematură, infecții, embolie amniotică, edem pulmonar, tromboză, probleme respiratorii sau chiar deces fetal. „Monitorizarea extrem de atentă și respectarea strictă a protocoalelor sunt esențiale, dar unele complicații, cum ar fi embolia amniotică, nu pot fi prevenite. De aceea, ne pregătim pentru ce este mai rău și sperăm la ce este mai bine.”

Pionierat, presiune și viitorul chirurgiei fetale în România

Pentru Dr. Hadi Rahimian, începuturile acestui domeniu în România au fost pline de provocări. „Prima operație de amploare, un mielomeningocel deschis, a venit cu presiuni imense. Toate operațiile intrauterine pe care le-am făcut au fost premiere naționale. Nimeni nu le mai făcuse înainte în România. Unii profesori nu erau prietenoși, ba chiar ostili. Alții m-au susținut enorm. Fără ei, nu aș fi ajuns aici.”

Presiunea profesională și emoțională rămâne uriașă la fiecare caz. „Ai în mâinile tale viața unui om și a unui copil. Presiunea asta nu dispare niciodată.”

Viitorul, însă, este promițător. „Cred că din ce în ce mai multe operații neonatale se vor muta înainte de naștere. În câțiva ani vom avea și intervenții robotice intrauterine. Totul depinde de informarea corectă a medicilor și a pacientelor. Mamele trebuie să știe că au dreptul la o a doua opinie. Există soluții, dar trebuie să ajungă la ele.”

Chirurgia materno-fetală rămâne una dintre cele mai curajoase expresii ale medicinei moderne: o intervenție în care două vieți depind de aceeași echipă și de aceeași clipă. Iar acolo unde știința, experiența și colaborarea se unesc, se nasc șanse reale, chiar înainte ca viața să înceapă.

Din decembrie 2025, activitatea Centrului de Chirurgie Fetală & Neonatală se desfășoară în cadrul Ponderas Academic Hospital, într-un mediu medical integrat care permite abordarea multidisciplinară a celor mai complexe cazuri materno-fetale. Această etapă marchează consolidarea unui program medical dedicat intervențiilor înainte de naștere și îngrijirii avansate a nou-născutului.