De ce s-a întors în Rusia jurnalista care a protestat în direct la televiziunea de stat împotriva războiului / Marina Ovsiannikova: Sunt supusă unei presiuni enorme din toate părțile / Fiecare voce împotriva războiului este foarte importantă

Jurnalista rusă care a întrerupt în martie știrile televiziunii de stat pentru a denunța războiul din Ucraina s-a întors să trăiască în Rusia, în ciuda pericolului. Ea declară că este esențial ca opoziția față de războiul lui Putin să se facă auzită.

Marina Ovsiannikova a fost amendată de trei ori de instanțele rusești. Ultima amendă a fost aplicată luni, 8 august, când a fost găsită vinovată de „discreditarea” armatei ruse. La începutul invaziei din Ucraina, ea a apărut la televiziunea de stat, în mijlocul unei emisiuni de știri, cu un afiș împotriva ofensivei din Ucraina.

Franceinfo: În total, ați fost amendată cu 120.000 de ruble (2.000 de euro). I-ați plătit?

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Sfaturi despre cum să faci față meselor de Paște ca să nu îți afecteze dieta

4:31

Din scaunul rulant, campion național la raliu intrat în Cartea Recordurilor

4:58

Sfaturi pentru a evita să te simți prea plin după o masă

05:35

Dispozitivul care va fi obligatoriu pe mașinile înmatriculate începând cu 6 iulie 2024

2:50

Au fost operați primii pacienți în spitalul construit din donații de asociația „Dăruiește Viață”

23:06

Marina Ovsiannikova: A trebuit să plătesc prima amendă, dar nu am vrut să le plătesc pe celelalte. Din păcate, conform legii, dacă nu plătești în termen de trei luni, amenda se dublează. Voi încerca să nu plătesc până la sfârșit, pentru că toate aceste amenzi sunt folosite pentru a finanța războiul.

Știți de ce autoritățile au decis să nu vă încarcereze?

Nu este strategic pentru ei, Kremlinul nu vrea să atragă atenția. Este mai bine să nu vorbesc despre acțiunea mea în direct la televizor. Știți, ca urmare a acțiunii mele, au apărut multe teorii ale conspirației. Mulți oameni, în special ucraineni, au început să creadă în ele. Au crezut că nu a existat nicio transmisiune în direct în Rusia, că am efectuat o misiune secretă a FSB și așa mai departe.

Astfel de teorii ale conspirației cresc foarte bine pe un teren fertil. Kremlinul nu ar vrea niciodată ca ucrainenii să nu mai creadă în această teorie [deoarece confirmă că nu există niciun protest popular în Rusia]. Așadar, autoritățile ruse preferă să păstreze tăcerea cu privire la acțiunea mea. Cred că nu mă voi confrunta cu nicio persecuție în viitorul apropiat pentru această demonstrație live. Este un act atât de controversat să mă bage la închisoare. Și, în plus, este destul de dificil din punct de vedere legal, pentru că am un copil care nu a împlinit 14 ani și pe care îl cresc singură. Deci pot continua să protestez, nu vor dori să mă urmărească penal, pentru că este foarte dificil.

Cum reușesc autoritățile să facă presiuni asupra dumneavoastră?

Sunt supusă unei presiuni enorme din toate părțile. Presiunea psihologică, în primul rând. Este ușor să influențezi o mamă, vizându-i copiii. Înainte de acțiunea mea în direct la televizor, eu și fostul meu soț aveam o relație bună. Dar, după protestul meu, au intervenit puteri superioare care au făcut presiuni asupra lui și m-a dat imediat în judecată. A cerut ca copiii noștri să locuiască cu el.

Doi ofițeri de la Centrul pentru combaterea extremismului au venit să mă sperie. Au pus multă presiune pe mine. Au vrut să demonstreze că eram agent CIA, că colaboram cu NATO și așa mai departe. A fost un atac foarte violent. Aceasta este o metodă de presiune psihologică folosită de serviciile speciale. După ultima mea demonstrație – cu un afiș împotriva președintelui Putin – au instituit o supraveghere care a durat o săptămână. Apoi, din fericire, au încetat să mă mai urmărească.

V-ați refugiat în Germania timp de trei luni, de ce v-ați întors în Rusia?

M-am gândit foarte mult timp la ceea ce ar trebui să fac cât timp am fost în Germania. Nu credeam că fostul meu soț mă va înjunghia pe la spate și cu siguranță nu mă așteptam la un proces care să-mi afecteze copiii. Apoi mi-am dat seama că, dacă nu mă întorceam, pur și simplu nu mi-aș fi văzut copiii timp de mai mulți ani. Așa că am decis să mă întorc în Rusia.

A fost o decizie bună, în ciuda a ceea ce trăiesc acum și a acestor presiuni psihologice fără precedent. Cu toate acestea, sunt lângă fiica mea, ea este cu mine. Dar fiul meu, care are 18 ani, a decis să locuiască cu tatăl său, este deja adult. Comunicăm prin telefon.

De ce rămâneți în Rusia în ciuda riscurilor?

Eu rămân în Rusia pentru copiii mei. În orice caz, nu pot pleca cu ei. Am încercat să obțin un pașaport pentru fiica mea și am primit un telefon de la Ministerul de Interne. Mi-au spus: nu vom face un pașaport pentru fiica dumneavoastră, deoarece fostul dumneavoastră soț este împotriva faptului că vă duceți fiica în străinătate. Până nu ajungem la un acord în această privință, din păcate, rămân aici și nu pot pleca nicăieri.

Dar, pe de altă parte, Rusia așteaptă schimbări foarte mari. Iar faptul că sunt aici este important. La urma urmei, fiecare voce din Rusia împotriva războiului  este foarte importantă. Atunci când o persoană, aflată în Rusia, vorbește împotriva războiului, este mult mai puternică decât atunci când se află în străinătate (până la 15 ani de închisoare pentru folosirea publică a cuvântului război, n.r.). Pentru că le arătați compatrioților voștri că nu trebuie să vă fie frică, că este necesar și posibil să vorbiți despre asta și că nu toată lumea este încarcerată. Știți, mulți ruși îmi scriu acum mulțumiri pe rețelele de socializare, spun că exemplul meu i-a inspirat, că acum protestează și vorbesc și ei.

Cum vă simțiți? Este un sentiment de teamă, indignare, furie?

Simt un sentiment de neputință. Încerc să strig la poporul rus să oprească războiul și să nu creadă în propagandă. Dar oamenii din Rusia nu reacționează, sunt frustrați, au o privire pierdută. Toată lumea încearcă să se distanțeze de știrile despre război. Oamenii încearcă să ignore ceea ce se întâmplă. Poate că vor să își salveze starea psihologică. Poate că oamenii sunt atât de intimidați de aceste procese politice și cazuri penale privind „discreditarea” armatei și informațiile false despre război, încât încearcă să ignore ceea ce este evident, sau pur și simplu tac pentru că le este frică.

Îmi pare foarte rău că oamenii au o astfel de părere, pentru că multe depind de noi acum. Și cred cu adevărat că autoritățile nu ne pot încarcera pe toți. Dacă oamenii vor începe să demonstreze în masă, Kremlinul se va teme.

Președintele Franței Emmanuel Macron v-a oferit în martie „protecție consulară” care ar putea merge până la azil. Sunteți gata să luați în considerare această oportunitate?

De fapt, m-am gândit la asta în ultima vreme cu zâmbetul pe buze. Aș putea să profit de oferta lui Macron și să stau liniștit la Cannes și să beau șampanie. Dar vedeți, eu nu sunt genul acela de persoană. Prietenii mei spun cu toții că, dacă mi s-ar oferi să merg la Cannes sau la Harkov ca jurnalist pentru a arăta ce se întâmplă acolo, toate distrugerile, aș alege întotdeauna Harkovul.

Pentru că sunt împotriva nedreptății. Și această dorință de a arăta nedreptatea este atât de puternică în mine, încât pur și simplu nu puteam să stau locului și să mă bucur de viață. Pentru că nu mi-a fost niciodată teamă să fiu lovită cu bastonul, încercând să restabilesc dreptatea. Din păcate, asta este natura mea. Așadar, în această situație, era imposibil de acceptat această ofertă.