Cum și-a schimbat România radical strategia în Republica Moldova. Câteva explicații despre victoria Maiei Sandu

Alegerile prezidențiale din Republica Moldova au constituit o premieră: votul nu a fost geopolitic, ci despre guvernare și corupție. Maia Sandu a eliminat practic din discursul său subiectele România, UE, Rusia și s-a concentrat masiv pe guvernarea catastrofală a guvernului socialist și pe corupția manifestă a lui Dodon. Conjugată cu discreția României – iarăși o premieră – și lipsa de apetență a Rusiei în susținerea unui candidat slab, strategia Maiei Sandu a fost câștigătoare.

De câțiva ani, România și-a schimbat radical abordarea în relațiile cu Republica Moldova. A încetat să mai susțină fățiș politicieni moldoveni, a redus la minimum comunicarea în Republica Moldova, a renunțat și la promovarea unioniștilor tot mai necredibili. Pe scurt, a renunțat să mai semnalizeze permanent că este un jucător important peste Prut, înțelegând că acest comportament transforma orice rundă de alegeri într-un obositor vot cu mize geopolitice ce făcea imposibilă atragerea votanților pro-ruși sau anti-UE.

În schimb, România s-a concentrat mai mult pe faptele concrete: a deschis un centru SMURD, a construit grădințe și școli, a renovat clădiri de patrimoniu și parcuri, a construit gazoductul Iași – Ungheni – Chișinău. A dat o lecție de generozitate trimițând medici și echipamente de 3,5 milioane de euro în plină pandemie, de care regimul Dodon și-a bătut joc, evacuând ceremonia de recepție într-o suburbie insalubră a Chișinăului. Cu alte cuvinte, Bucureștiul a livrat obiective concrete, palpabile, la firul ierbii, pe care cetățenii moldoveni – indiferent de ideologie sau etnie, au început să le aprecieze.

România a înlocuit retorica deseori deranjantă cu munca de teren. Miza: România să nu mai fie o țintă predilectă în Moldova. A fost o decizie clară pe linia Ministerului de Externe – Cotroceni – CSAT și întregul stat s-a aliniat. A urmat transformarea în exterior: în locul unui joc solitar, România s-a coordonat tot mai mult cu SUA și cu Germania, dar și cu instituțiile europene.

Strategia României nu ar fi putut funcționa în absența unui candidat credibil.

Maia Sandu a fost omul politic care a înțeles că apropierea Moldovei de UE nu se face prin retorica integrării și prin vorbe goale à la Iurie Leancă ori Pavel Filip, ci prin exemplul personal și gesturi concrete. Ea însăși un model de austeritate, Maia Sandu a denunțat constant și credibil corupția cronică din Moldova. Imaginile cu Dodon luând o sacoșă cu bani de la Vlad Plahotniuc au demonstrat tuturor cetățenilor, indiferent de etnie, că președintele e corupt. De asemenea, scurta ei guvernare – cu toate poticnirile inerente – a fost un exemplu de transparență și competență în comparație cu dezastrul produs de Ion Chicu, premierul pus de Igor Dodon.

Unda de șoc produsă de corupția și incompetența regimului Dodon a traversat toată societatea. Vorbitori de rusă, de română, unioniști sau stataliști, susținători ai apropierii de UE sau de Rusia – majoritatea cetățenilor l-au repudiat pe actualul președinte, iar diferența uriașă la vot nu mai lasă loc de interpretări. Minciunile grosolane ale lui Dodon, explicate excelent de Vitalie Călugăreanu în analizele publicate de Deutsche Welle, au fost ridicole și nu au convins.

Un element important de context în economia jocului politic din Republica Moldova l-a constituit Rusia. Dodon a încercat să-și asigure sprijinul Moscovei printr-un împrumut înrobitor, dar Curtea Constituțională l-a împiedicat. Eșecul creditului rusesc de 200 de milioane de dolari, coroborat cu scăderea lui constantă în sondaje, i-au conturat lui Dodon un profil de perdant. La asta se adaugă criza economică și socială internă, costurile uriașe cu Crimeea, fronturile deschise în Orientul Mijlociu și din enclava Nagorno – Karabah, presiunea externă majoră pe dosarul Belarus, toate secătuind Kremlinul de energie și resurse. Imediat după primul tur, Rusia a dat semnalul că nu va face mare lucru pentru Dodon, anunțând că va lucra cu orice președinte, iar azi președintele Putin a închis practic jocul acestuia prin recunoașterea imediată a victoriei repurtate de Maia Sandu.

Renato Usatîi, controversatul primar din Bălți, a fost și el un jucător important. Urmărit în Rusia pentru fraude și văzut uneori prin România, Usatîi – de etnie rusă – a lovit și el în Dodon cât a putut de mult. Interesul politic al lui Usatîi e să preia electoratul lui Dodon, așa că între cele două tururi ale prezidențialelor a făcut tot posibilul ca cele 16% din voturile câștigate de el să nu ajungă la actualul președinte. A făcut-o de comun acord cu România, așa cum există unele indicii? Posibil, dar să nu ne facem iluzii: el se va transforma rapid într-un politician cu virulent discurs anti-occidental.

Acum, în fața Maiei Sandu stă un mandat infernal. Dodon încearcă să își securizeze postul de premier (da, există această posibilitate) și să împiedice orice încercare de reformă. Alegerile anticipate sunt greu de declanșat, iar la capătul lor Maia Sandu s-ar putea trezi fără o majoritate clară. Ucraina încearcă tot mai apăsat să devină un broker de putere la Chișinău, situația din Transnistria se poate aprinde oricând. Dar mai e timp pentru calcule. Deocamdată, Moldova a făcut un pas important pe drumul spre democratizare și dez-oligarhizare. Iar Maia Sandu și România au dat semne de maturizare.

• Citește și:

Iohannis anunță o vizită la Chișinău după ce Maia Sandu a câștigat alegerile prezidențiale. Președintele nu a vizitat Republica Moldova în mandatul pro-rusului Igor Dodon

Vladimir Putin a felicitat-o pe Maia Sandu pentru victoria în alegerile prezidențiale și și-a exprimat speranța într-o ”dezvoltare constructivă a relațiilor” dintre Rusia și Republica Moldova / Președintele Rusiei nu a spus nimic despre fraudele invocate de Dodon

Maia Sandu, aleasă președinte al Republicii Moldova. Victorie detașată în fața prorusului Dodon, la peste 15 puncte procentuale