Comparațiile cu Holocaustul sunt cel mai ades deplasate și au la origine fie ignoranța, fie cinismul

De câte ori nu ați auzit: X este un nazist, organizația Y este SS sau Gestapo sau chiar compararea unor politicieni cu Hitler: bunăoară actualul vicepreședinte al Statelor Unite, J.D. Vance, îl numea în 2016 pe candidatul de atunci și președintele de azi, Donald Trump “Hitler al Americii”. Cum se mai întoarce roata istoriei…

Dar cel mai frecvent este folosită comparația cu Holocaustul pentru a accentua critica la adresa unui fenomen, a unei măsuri politice, în genere ceva care este asociatul cu răul, pentru că Holocaustul este asociat definitiv cu răul absolut.

Câteva exemple: acum câteva zile liderul Verzilor din Marea Britanie (un partid dat chiar pe locul doi în sondajele de opinie), Zak Polanski, a acuzat-o pe ministra de interne, Shabana Mahmood, care a prezentat un plan radical de reformă a politicii de azil, că vrea să confiște bijuteriile azilanților. „Sunt un copil de origine evreiască. Sunt evreu și am văzut asta în Germania nazistă. Vedem asta și în 2025; acest guvern ar trebui să-și plece capul de rușine.” a spus Polanski. În fapt acuzația este falsă și a fost demontată de ministra Mahmood, dar afirmația a fost repetată și de alții și cum spunea butada atribuită ministrului nazist al propagandei Josef Goebbels „Repetă o minciună de suficiente ori și ea va deveni adevăr”.

Tot recent, critici de stânga ai administrației Trump au comparat Serviciul de Imigrare și Vamă al Statelor Unite (ICE) cu Gestapo, din cauza raziilor și expulzările imigranților ilegali (și uneori chiar legali).

Photo by MAHMUD HAMS / AFP

Articolul continuă mai jos

Florin Marinescu

Ce se știe despre planul secret al SUA pentru a pune capăt războiului din Ucraina, care echivalează, de facto, cu capitularea Kievului / Marele mister: ce obligații își asumă Kremlinul

Mihai Roman

Europa e alarmată de planul secret Trump – Putin care prevede capitularea Ucrainei în fața Rusiei. Militari americani de top negociază deja planul la Kiev

În ultimii doi ani, numeroși critici ai Israelului au comparat războiul împotriva Hamas cu Holocaustul, susținând că statul evrei ucide în mod sistematic și deliberat civili palestinieni, inclusiv copii. În mod paradoxal, și lideri israelieni în frunte cu premierul Benjamin Netanyahu au comparat atacul Hamas împotriva Israelului din 7 octombrie 2023, care a rezultat în moartea a circa 1.200 de persoane și răpirea alor 251, cu Holocaustul. Dar președintele Memorialului Holocaustului de la Ierusalim, Yad Vashem, Dani Dayan, a respins această comparație, ca fiind lipsită de substanță, în esență evreii din Israel, spre deosebire de cei din Germania nazistă, având posibilitatea de a se apăra.

O altă formă de comparație cu Holocaustul a fost întâlnită adeseori în timpul pandemiei Covid (2020 – 2021), afișarea anti-vacciniștilor cu Steaua Galbenă a lui David, pe care naziștii și aliații lor i-au obligat pe evrei să o poarte în public, esențialmente ca o metodă de umilire. Iar această stea galbenă a putut fi văzută și la demonstranții anti-vacciniste din România.

Și tot în România în 2018 ministrul de atunci al agriculturii, Petre Daea, a comparat arderea cadavrelor porcilor infectați cu febră porcină cu arderea cadavrelor în crematorii la Auschwitz. După numai câteva zile, ministrul Daea a fost nevoit să-și ceară scuze pentru această comparație stupidă. Și spun că este stupidă și nu rău intenționată, pentru că pe ministrul Daea, acest prototip perfect al colectivistului anilor ‘50 – ’60, nu-l duce capul mai departe.

Nu același lucru se poate spune despre judecătoarea Adriana Stoicescu care recent compara în mod implicit scandalul legat de proiectul de reducere a pensiilor magistraților cu Holocaustul scriind pe Facebook: ”A început cu nişte semne galbene pe haine”. Judecătoarea Stoicescu nu poate fi acuzată de ignoranță în acest caz.

Dar de ce este greșită această comparație cu Holocaustul? Iată explicația dată de Edna Friedberg, doctor în istorie, este istoric la Institutul William Levine Family pentru Educație despre Holocaust:  „Această abordare simplistă a unei istorii complexe este periculoasă. Atunci când este realizat cu integritate și rigoare, studiul istoriei ridică mai multe întrebări decât răspunsuri. Și, fiind cea mai documentată crimă pe care lumea a cunoscut-o vreodată, Holocaustul oferă un studiu de caz fără egal asupra modului în care societățile se destramă, asupra imuabilității naturii umane, asupra pericolelor puterii statale necontrolate. Este mai mult decât istoria europeană sau evreiască. Este istoria umanității.”

Yad Vashem respinge comparațiile care încearcă să echivaleze exterminarea sistematică, sponsorizată de stat, a evreilor europeni cu alte conflicte, argumentând că astfel de analogii diminuează memoria victimelor Holocaustului și complică înțelegerea altor situații. Din acest punct de vedere, Holocaustul a fost un eveniment unic de exterminare planificată și totală, fără posibilitate de scăpare, în timp ce conflictele actuale sunt diferite ca amploare și context, în special deoarece există un stat evreiesc care se poate apăra.

Unicitatea Holocaustului nu exclude memoria altor genocide, de care istoria și chiar perioada actuală sunt pline. Această unicitate care a ajuns să se confunde cu răul absolut este utilizată ca termen de comparație fără noimă de nenumărați ignoranți care o preiau cel mai ades de pe rețelele sociale, transformându-se într-o uriașă cutie de rezonanță.

Dar, mai grav, comparația cu Holocaustul este folosită de activiști de stânga și de dreapta, adeseori cu o intenție clară, fie de a deligitima statul Israel, fie de a denigra pe evreii înșiși, în fapt atacuri antisemite de o josnicie fățișă.

Voi încheia printr-un citat din Heinrich Himmler, șef al SS și arhitect al Holocaustului, dintr-un discurs secret ținut pe 4 octombrie 1943 la Posen (Poznan) în fața comandanților superiori ai SS, care descrie perfect natura unică a genocidului nazist.

Foto: United States Holocaust Memorial Museum

“Mă refer aici la evacuarea evreilor, la exterminarea poporului evreu. Acesta este unul dintre lucrurile care se spun ușor: „Poporul evreu va fi exterminat”, asta spune fiecare membru al partidului, „sigur, este în programul nostru, eliminarea evreilor, exterminarea – se va face”. Și apoi vin toți, cei 80 de milioane de germani demni, și fiecare are evreul său decent. Desigur, ceilalți sunt porci, dar acesta este un evreu de primă mână. Dintre toți cei care vorbesc așa, niciunul nu a văzut asta întâmplându-se, niciunul nu a trebuit să treacă prin asta. Majoritatea dintre voi, bărbați, știți cum este să vedeți 100 de cadavre unul lângă altul, sau 500 sau 1.000. Să fi rezistat în fața acestui lucru – și cu excepția cazurilor de slăbiciune umană – să fi rămas decenți, asta ne-a făcut duri. Aceasta este o pagină de glorie nescrisă și care nu va fi niciodată scrisă în istoria noastră, pentru că știm cât de dificil ar fi pentru noi dacă astăzi – sub bombardamente și greutățile și privațiunile războiului – dacă am mai avea evrei în fiecare oraș ca sabotori secreți, agitatori și instigatori. Dacă evreii ar fi fost încă aflați în corpul națiunii germane, probabil că acum am fi ajuns în stadiul din 1916-17. Le-am luat bogăția pe care o dețineau. Am dat un ordin strict, care a fost executat de SS Obergruppenfuehrer Pohl, ca această avere să fie, desigur, predată în întregime Reichului. Nu am luat nimic pentru noi. Persoanele care au greșit vor fi pedepsite în conformitate cu ordinul dat de mine la început, amenințând că oricine ia chiar și o singură marcă din acești bani este un om mort. Un număr de oameni din SS – nu sunt foarte mulți – au comis această infracțiune și vor muri. Nu va exista milă. Am avut dreptul moral, am avut datoria față de poporul nostru, de a distruge acest popor care a vrut să ne distrugă. Dar nu avem dreptul să ne îmbogățim cu o blană, cu un ceas, cu o marcă sau cu o țigară sau cu orice altceva. Nu vrem, în final, pentru că am distrus un bacil, să fim infectați de acest bacil și să murim. Nu voi sta niciodată deoparte și nu voi privi în timp ce se dezvoltă sau se instalează chiar și o mică pată putredă. Oriunde s-ar forma, o vom arde împreună. În ansamblu, însă, putem spune că am îndeplinit această sarcină extrem de dificilă într-un spirit de iubire pentru poporul nostru. Și nu am suferit niciun rău în interiorul nostru, în sufletul nostru, în caracterul nostru…”

Iar într-un discurs ținut pe 5 mai 1944 la Sonthofen în fața unor generali ai armatei, același Himmler spunea: “Problema evreiască a fost rezolvată în Germania și, în general, în țările ocupate de Germania. […] Puteți înțelege cât de dificil mi-a fost să execut acest ordin militar care mi-a fost dat și pe care l-am pus în aplicare din spirit de ascultare și convingere absolută. Dacă spuneți: „putem înțelege în ceea ce privește bărbații, dar nu și copiii”, atunci trebuie să vă reamintesc ce am spus la început. […] În opinia mea, noi, germanii, oricât de profund am simți în inimile noastre, nu avem dreptul să permitem creșterea unei generații de răzbunători plini de ură, cu care copiii și nepoții noștri vor trebui să se confrunte pentru că noi, prea slabi și lași, le-am lăsat această sarcină.”