Cine câștigă și cine pierde din comasararea alegerilor locale cu cele europarlamentare / Mutare cheie pentru Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă

Marii câștigători sunt în primul rând Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă, abia apoi partidele lor. Prin participarea PNL și PSD pe liste comune la europarlamentare și prin comasare, cei doi lideri se asigură că nu există nici cel mai mic risc pentru a le fi puse în discuție pozițiile de conducere. Dacă ar fi participat separat, exista un risc real ca PSD să cadă sub pragul psihologic de 30% și PNL sub 20%. Suplimentar, dacă n-ar fi lipit alegerile locale de cele pentru Parlamentul European, procentele celor două partide ar fi scăzut dramatic deoarece n-ar fi beneficiat de supra-mobilizarea aleșilor locali. Europarlamentarele singure nu stârnesc în general mare entuziasm nicăieri.

În schimb, prin participarea pe liste comune la europarlamentare, aportul celor două partide la scorul final  se diluează. Este de așteptat ca rezultatul să sară de 40%, însă devine total neclar și greu de măsurat cu cât a contribuit PNL și cu cât PSD. Totuși, va fi evident pentru toată lumea că alianța celor două partide a câștigat alegerile la mare distanță de următorul clasat și că va lua, probabil, undeva la jumătate din cele 33 de mandate de europarlamentar. Or, acesta este primul mare test electoral important pentru șefii de partide. În cazul unui scor slab, Ciucă și Ciolacu ar fi trebuit să dea socoteală. Așa, să răspundă pentru ce? Pentru faptul că partidele lor iau împreună peste 40% și câștigă detașat europarlamentarele? Cu asta, Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă și-au securizat poziția de lideri în partidele lor.

Mai există un câștig care se va contabiliza de această dată în dreptul celor două partide. Nu e cazul să intrăm în prea mult detalii tehnice. Tot ce trebuie spus este că sistemul electoral pe baza căruia se vor desfășura alegerile europarlamentare premiază la redistribuire partidele sau alianțele care obțin procente mari. În acest sistem, procentele partidelor care ratează intrarea în Parlamentul European (se aplică pragul național) nu se pierd, ci se redistribuie după un algoritm care avantajează partidele cu rezultate bune. Este vorba despre așa numita metodă D’Hondt, care le asigură partidelor o reprezentare proporțională. Astfel, dacă UDMR va rata pragul electoral de 5%, Alianța PSD – PNL va lua suplimentar unul din cele două mandate care le-ar fi revenit în mod normal etnicilor maghiari.

Din această mutare câștigă și președinele Klaus Iohannis. Ambiția sa de a ocupa o funcție importantă în UE sau NATO depinde de stabilitatea internă. Nominalizarea sa într-o funcție importantă în afara țării depinde de Guvern și de premier, nu se poate fără susținere politică internă. Or, în situația ruperii PNL de PSD, pe fondul unor lupte electorale care ar fi riscat să ducă la ruperea coaliției. O criză politică interne i-ar fi diminuat șansele să mai fie susținut pentru o poziție importantă la Bruxelles, unde are nevoie atât de sprijin politic intern, dar și de o cât mai largă acceptare în rândul marilor grupuri politice de la Bruxelles. Nu este clar dacă nu cumva insistența principala pentru liste comune vine tocmai de la Cotroceni, având în vedere interesul major al președintelui de a face o carieră internațională după încheierea mandatului. N-ar fi prima dată când președintele Iohannis sacrifică PNL pentru propriul interes, din calcule foarte personale.

Întrebarea este dacă liberalii nu vor pierde simpatia unei părți dintre alegători. Pentru unii dintre ei va fi dificil să pună ștampila pe o listă unde figurează și candidați PSD. Există în mod clar acest pericol, este foarte posibil ca unii simpatizanți liberali să strâmbe din nas și să se reorienteze către Alianța Dreapta Unită (USR, PMP și Forța Dreptei). Rămâne de văzut cât de mari vor fi pierderile și dacă ele se vor reflecta în mod vizibil în procente. Alegătorii celor două partide au acceptat cumva ideea că foștii adversari guvernează împreună, dar vor pune oare ștampila fără să tresară pe lista comună unde se vor afla unii lângă alții Siegrfied Mureșan (PNL) și Mihai Tudose (PSD), Rareș Bogdan și Maria Grapini (Dan Voiculescu), Dan Motreanu (PNL) și Claudiu Manda (PSD)?

Unii vor spune că nu mai contează, că diferențele s-au șters în cei aproape trei ani de guvernat împreună fără convulsii majore.  PSD și PNL sunt în primul rând partide de rețea (primari, consilieri locali) și clientelă politică, abia apoi de true believeri. Liberalii pătrunși de valorile de dreapta și pesediștii care mor pe altarul stângii pot fi numărați pe degete. Există însă alegători pentru care aceste diferențe încă mai contează, mai ales în rândul simpatizanților PNL. Câti mai sunt ei? Vom vedea.

De departe marii perdanți ai comasării alegerilor sunt însă cele două partide de opoziție, USR și AUR. Cele două nu dispun o rețea de primari și aleși locali, care să alerge după voturi și să mobilizeze alegătorii. Aleșii locali au tot interesul să iasă bine din alegeri, așa că vor trage implicit și pentru europarlamentare. În fața supra-mobilizării armatelor de primari de la PSD și PNL, opoziția va pierde masiv.

Acesta este și motivul pentru care USR critică atât de vehement comasarea alegerilor și o prezintă drept o crimă împotriva democrației. Liderul partidului extremist AUR, George Simion, și-a revizuit singur pronosticul electoral. El a anunțat deja că, în cazul comasării alegerilor, este de așteptat ca partidul să obțină maxim 9 eurodeputați, față de 12 cât spera inițial. Adăugați la asta faptul că alegerile într-un singur tur nu avantajează oricum partidele de opoziție. Este posibil ca PSD și PNL să susțină canididați comuni în orașele și localitățile cu primari USR, chiar dacă de principiu au stabilit că la alegerile locale vor merge separat.

În ce privește UDMR, ei sunt undeva la mijloc în discuția despre câștigători și perdanți. UDMR câștigă și el teoretic din comasare deoarece dispune de numeroși primari în Transilvania (circa 200). Dacă europarlamentarele ar fi avut loc separat de locale, liderilor maghiarilor le-ar fi fost chiar mai greu decât politicienilor români să mobilizeze electorat din cauza propagandei FIDESZ anti-Bruxelles care a contaminat atât UDMR cât și comunitatea maghiară. Numai că alegerile locale au o mică particularitate în cazul maghiarilor: majoritatea candidaților n-au contracandidat în special în zonele locuite preponderent de maghiari (Harghita și Covasna). În absența competiției politice, mobilizarea generată de primari este în cazul UDMR mai puțin semnificativă în economia alegerior comasate. Contează, dar nu atât de mult ca în cazul PNL sau PSD.

Din acest motiv, temerea UDMR este că va rata pragul electoral și nu va mai reuși să trimită pe nimeni la Bruxelles, pe fondul supramobilizării electoratului românesc. La ultimele europarlamentare din 2019, UDMR a trecut la limită pragul electoral cu 5,2%.

În concluzie, comasarea alegerilor și participarea PNL și PSD pe liste comune la europarlamentare pare o mutare dictată de sus în jos, având la bază în primul rând interesele liderilor (Ciucă, Ciolacu, Iohannis) și nu interesele alegătorilor, nici măcar voința bazei partidului. Această distorsiune majoră a opțiunilor alegătorilor reprezintă, fără îndoială, un derapaj democratic. Tot ce vedem acum reflectă determinarea actualilor lideri de la PSD și PNL de a obține cu orice preț legitimitate politică (printr-un scor cât mai bun, obținut fie și artificial) și de a continua guvernarea după 2024.

Rămâne de văzut dacă Alianța PSD-PNL de la europarlamentare nu este și un test electoral care să prefigureze o alianță consolidată pe termen lung. Să nu uităm nici o secundă ce ține împreună cele două mari partide, pe lângă discursurile sforăitoare despre stabilitate internă, război la graniță și responsabilitate politice: miliardele de la UE și din bugetul național, accesul la resurse, în deplină complicitate cu o bună parte a presei.