Chinurile stângii germane marchează sfârșitul unei ere politice. Schimbarea conducerii Partidului Social Democrat (SPD) prevestește o realiniere mai amplă

Germania se așteaptă la o nouă rundă de lupte interne în coaliția de guvernare după ce Partidul Social Democrat (SPD) și-a ales drept co-președinți doi neremarcabili critici de stânga ai marii coaliții cu Uniunea Creștin-Democrată (CDU).

În mai toată Europa social-democrația este în debandadă – fie discreditată de politicile de austeritate, fie destituită de politica identitară ori radicalizată de o stângă renăscută, dar nu neapărat populară. În Germania problemele ei au fost agravate de uzura rezultată din participarea la guvernare.

(Articol preluat din The Financial Times, via Rador)

SPD și-a petrecut 10 din ultimii 14 ani în calitate de partener junior al CDU-ului condus de Angela Merkel. În ciuda unor succese remarcabile, cum ar fi mărirea pensiilor și un salariu național minim, susținerea SPD s-a prăbușit la vreo 15%.

Dnei Merkel i s-a atribuit mai tot meritul pentru politicile de centru ale coaliției, în vreme ce aripa moderată a SPD nu s-a abătut de la refrenul conservator al echilibrului bugetar – în condițiile în care Germania are mare nevoie de mai multe investiții publice. Mai presus de orice, SPD-ului i-a lipsit un lider convingător încă de la plecarea lui Gerhard Schröder de la șefia partidului, acum 15 ani.

SPD ar fi trebuit să se replieze în opoziție după alegerile federale din 2017. În schimb, conducerea lui s-a simțit obligată să-și unească iarăși forțele cu CDU atunci când liber-democrații au respins oferta dnei Merkel de a forma o coaliție împreună cu verzii. Statutul SPD de partid responsabil de guvernare este unul dintre ultimii factori de atracție care i-au mai rămas. Și ar putea fi pe punctul de a-l ceda și pe acesta. Norbert Walter-Borjans și Saskia Esken, cei doi șefi noi, presează pentru o renegociere a contractului ce stă la baza coaliției. Vor cere susținerea partidului la congresul din acest weekend. Revendicările lor ar putea constitui un pretext pentru ieșirea de la guvernare, din moment ce CDU a exclus orice concesii semnificative.

Niciunuia dintre principalele două partide nu i-ar conveni alegerile anticipate. SPD ar urma să fie bătut măr. CDU s-ar descurca mai bine, dar și el are nevoie să se redefinească în urma compromisurilor erei Merkel. Dna Merkel însăși a promis că nu va mai candida, deci cariera ei s-ar încheia grabnic, iar succesiunea la vârful CDU e departe de a fi stabilită.

Cele două partide s-ar putea complica în improvizații. Sau o mare coaliție nervoasă ar mai putea șontâcăi o vreme. Dna Merkel ar putea opta și pentru un guvern minoritar. Ambele scenarii i-ar putea permite Berlinului să treacă cu bine de președinția UE ce-i va reveni în a doua jumătate a anului. Niciunul dintre ele nu oferă perspectiva unui cabinet german mai decis, capabil să pregătească Germania și UE pentru noi provocări presante.

Dacă retragerea SPD ar fi destabilizatoare pe termen scurt, ea ar oferi totuși posibilitatea unei reașezări politice și unei inovații în materie de politici care să reîmprospăteze democrația Germaniei și să-i reînvigoreze poziția de conducere în Europa. Verzii au depășit SPD, devenind cel mai mare partid de la centru-stânga, și par a fi destinați guvernării, fie împreună cu CDU, fie în calitate de partener dominant într-o coaliție cu centrul-stânga și extrema stângă.

La putere, verzii ar avea mai multă imaginație în privința integrării europene și ar fi mai ambițioși în combaterea schimbării climei, domeniu în care Germania a ajuns codașă. Un mare târg verzi-CDU – mai multă ambiție pentru reducerea emisiilor în schimbul unei mai mari ambiții militare – ar fi bună pentru Europa.

Presiunea pentru mai multe investiții publice venită de la un SPD mai înclinat spre stânga, de la verzi, sindicate și acum și de la patronate îi lasă pe adepții liniei dure din CDU din ce în ce mai izolați în obsesia lor pentru deficitul bugetar zero. Deocamdată încă mai dețin controlul, dar schimbarea e pe drum.

Traducere: Andrei Suba / Photo by Ingo Joseph from Pexels