Cele trei gafe politice care i-au subminat începutul de mandat premierului Ciolacu

Marcel Ciolacu a strâns în cinci săptămâni ca premier trei gafe politico-diplomatice: cererea de militari respinsă abrupt de Germania, legitimarea lui Viktor Orban și sfidarea Armatei în scandalul stadionului Ghencea. Dacă ”afacerea Ghencea” îi fragilizează imaginea de premier puternic pe care încearcă să o construiască, primele două ridică semne de întrebare despre modul în care ia decizii de politică externă.

Primul rateu al liderului PSD s-a produs pe o scenă externă. La 4 iulie, într-o conferință de presă comună cu cancelarul german Olaf Scholz, Ciolacu a spus că vrea militari germani în România. Declarația a luat pe toată lumea prin surprindere, pentru că în România există deja militari americani și un grup de luptă NATO condus de Franța. În plus, nici o altă instituție a statului specializată în politică externă sau de apărare – Cotroceni, CSAT, MAE, Ministerul Apărării – nu pusese de curând pe tapet această chestiune.

Răspunsul Germaniei a fost rapid și categoric. Un putător de cuvânt al ministerului federal al Apărării a spus că Germania „nu este obligată” să trimită o brigadă a Bundeswehr-ului în România, întrucât menţine o cooperare militară cu Lituania în cadrul NATO, în timp ce Franța cooperează cu România în grupul de luptă NATO. Refuzul Germaniei a venit în timp ce Ciolacu era încă la Berlin, în programul vizitei oficiale.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Mircea Miclea: Profesorii trebuie să aibă 1.500 euro salariu net / Avem o criză de sănătate mintală

7:38

Explicațiile unui istoric despre nostalgia după ziua de 1 Mai în regimul Ceaușescu

4:31

Câteva idei despre cum să faci din grătar o masă sănătoasă

4:50

Cum eviți mirosul neplăcut la pornirea aerului condiționat în mașină

1:39

Sfaturi despre cum să faci față meselor de Paște ca să nu îți afecteze dieta

4:31

Toate datele arată că cererea lui Ciolacu a fost o improvizație de moment, o scăpare diplomatică inadmisibilă la un asemenea nivel. În chestiunile de securitate nu se anunță nimic public înainte de rezolvarea pe canale oficiale. Mai mult: un înalt demnitar nu își pune omologul în situația de a răspunde la o propunere surprinzătoare, cu totul nouă, care nu face parte din agenda discuțiilor. Improvizația în politică externă și de securitate e semn de neseriozitate.

Cronologic, al doilea eșec al premierului a fost legat de stadionul Ghencea. El a cerut pe linie ierarhică Ministrului Apărării să dispună ca stadionul Ghencea, deținut de Clubul Sportiv al Armatei ”Steaua” și construit din bani publici, să poată fi utilizat de toti cei care solicită închirierea sa. Printre alții, și de clubul FCSB, deținut de Becali. Miza sportivă era mare – disputarea în Ghencea a meciului FCSB-Dinamo, miza politică la fel de mare: Ciolacu să demonstreze că are control asupra verticalei puterii în guvern.

Cererea premierului a fost însă ignorată de Clubul Sportiv al Armatei, care a refuzat să închirieze stadionul pe motive legate de asigurarea gazonului, deși închirierea fusese posibilă în trecut pentru Federația Română de Fotbal. Reacția lui Ciolacu a fost să trimită Corpul de control în verificare la ”Steaua”.

Surpriza a fost că, după ce a fost sfidat de Armată, Ciolacu a mers ostentativ sâmbătă în tribune la meciul FCSB – Dinamo, disputat pe un alt stadion. În acest moment, premierul s-a poziționat clar în disputa ”Steaua” – FCSB, iar comportamentul său ridică semne de întrebare legate de obiectivitatea anchetei derulate de Corpul de control.

Din punct de vedere politic însă, Ciolacu a primit o lovitură: arată ca un lider pe care nu îl ascultă instituțiile din subordine.

Al treilea eșec s-a consumat odată cu vizita premierului maghiar Viktor Orban la București. În ciuda evidențelor că Orban este un cal troian al Rusiei, un lider izolat care le vinde cetățenilor maghiari iluzia unei redesenări a granițelor, Ciolacu l-a primit la o întâlnire informală la București.

În comunicatul oficial post-întâlnire, Ciolacu a introdus în discuție ”susținerea” Budapestei pentru intrarea României în Schengen și a pus în termeni extremi de diplomatici dorința ca Orban să nu mai înregistreze la Tușnad derapaje anti-UE și pro-Rusia: ”În cadrul întâlnirii, premierul Ciolacu a evidențiat și importanța transmiterii de mesaje de susținere a solidarității și unității la nivelul Uniunii Europene, a sprijinului UE și NATO pentru Ucraina în contextul agresiunii militare a Rusiei”.

Problema a apărut în momentul în care Orban, așa cum era lesne de anticipat, nu a respectat convenția cu Ciolacu, dacă a existat vreuna. Premierul Ungariei a avut o poziție revizionistă clară, a încercat un mic șantaj pe tema Schengen și a dat detalii despre o notă MAE legată de temele sensibile.

Ciolacu a legitimat un actor politic nefrecventabil și i-a dat o greutate politică pe care nu o merita pe tema Schengen. Așa a ajuns Orban să clameze că Ungaria ar putea juca un rol decisiv în aderarea României anul viitor, când Budapesta va deține președinția rotativă a UE. Or, argumentul lui Orban e desființat de realitate.

În primul rând, Ungaria pur și simplu nu mai are voce în UE, greu de crezut că ar putea schimba veto-ul Austriei și Olandei (în cazul Bulgariei). În al doilea rând, punerea pe agendă a aderării la Schengen în mandatul președinției rotative a Ungariei nu ar fi un gest de mărinimie din partea Budapestei, ci o obligație politică evidentă, dat fiind cei peste un milion de etnici maghiari din România. Orban pur și simplu nu și-ar permite să nu pună subiectul pe agenda UE în a doua parte a anului 2024, ar deveni un paria pentru etnicii maghiari din România.

În ceea ce privește revizionismul lui Orban, lucrurile sunt clare. Dan Tăpălagă a explicat de ce e inadmisibil politic ce a făcut Orban la Tușnad și de ce e nevoie de o reacție rapidă și fermă. Așa cum a reacționat rapid și ferm premierul Cehiei, Petr Fiala, care nu a lăsat fără răspuns balivernele lui Orban despre ”suveraniști” și ”federaliști”.

Pe cât de rapid a fost Ciolacu să îl primească pe Orban la București, pe atât de tăcut e acum, după ce Orban a declarat chiar din inima României că ”noi nu am afirmat niciodată că Ardeal și Ținutul Secuiesc ar fi unități teritoriale române”.

Lipsa de reacție a premierului Ciolacu față de derapajul lui Orban arată fie neînțelegerea momentului, fie o frână pe care nu o cunoaștem. În oricare dintre cazuri, dă prost și arată un lider politic reticent în a se lua la trântă pentru mize politice mari.

Fără dubiu, întâlnirea cu Orban a fost o decizie luată cu bună credință de Ciolacu, o încercare de construire a unor punți rupte chiar de premierul Ungariei. Problema e de acuratețe a analizei politice: a fost cu adevărat oportună această întâlnire?

Așa arată luna de miere a lui Ciolacu cu postul de premier. Și asta într-o perioadă calmă din punct de vedere politic, în care atenția oamenilor e îndreptată spre vacanțe, concedii, călătorii, cu puține griji economice. Din toamnă însă vor apărea problemele reale. Și tot din toamnă va intra în vigoare, probabil, pachetul de măsuri fiscale, care va include și creșteri de taxe/impozite ori eliminarea unor facilități. De văzut care va fi reacția pieței și ce efect vor avea asupra economiei.

Dacă gafele lui Ciolacu se vor multiplica în ritmul de până acum, riscul unui mandat deraiat crește exponențial.