Ce se va întâmpla cu Putin și Rusia în 2019? Câteva previziuni

Anul acesta se vor împlini două decenii de când Vladimir Putin a ajuns la putere în Rusia, prilej pentru diferiți analiști să încerce să anticipeze care vor fi momentele care vor marca cei 20 de ani de când fostul locotenent-colonel KGB a ajuns, ca premier și președinte, să domine peisajul politic de la Moscova și să influențeze o mare parte din evenimentele globale. Amplificarea tensiunilor cu Ucraina, intensificarea implicării în Orientul Mijlociu și o foarte probabilă scădere a popularității interne a lui Putin sunt câteva dintre lucrurile anticipate de experți în ceea ce privește Rusia anului 2019. De asemenea, nu este exclus ca Kremlinul să continue să agite spiritele în Europa de Est și Centrală, să caute o apropiere mai mare de Arabia Saudită, în timp ce relația cu Statele Unite să sufere o deteriorare și mai accentuată.

În opinia multor comentatori, anul următor va fi unul în care, pe plan internațional, Vladimir Putin va continua să profite de retragerea militară globală a Statelor Unite și de faptul că președintele Donald Trump pare să își piardă interesul în menținerea unor alianțe care până nu demult țineau Rusia sub control. Ca urmare, Moscova va căuta să investească resurse importante (politice, militare, economice, financiare) în lucruri care îi vor aduce cele mai mari câștiguri și îl vor ajuta pe Putin să-și continue domnia netulburată pe plan domestic.

Mai mulți experți care urmăresc de ani de zile manevrele militare și diplomatice ale Rusiei au încercat să prefigureze ce va face liderul de la Kremlin în 2019 și care sunt evenimentele interne și externe legate de Moscova:

Pe plan intern

• Rata de popularitate. Vara trecută, în timp ce savura succesul Cupei Mondiale de fotbal și al strategiei sale de a folosi cel mai important eveniment planetar ca instrument de propagandă pentru a repara imaginea Rusiei, Putin s-a confruntat cu proteste importante generate de legea privind creșterea vârstei de pensionare în țară. Cota sa de favorabilitate a înregistrat, după mulți ani, o scădere de aproape 20 de procente, de la 82% când înregistra la sfârșitul anului 2017. Deși ulterior el a anunțat modificări care au atenuat schimbările propuse inițial, intervenția lui Putin a făcut ca el să fie asociat cu o lege nepopulară.

În condițiile în care noul an va aduce o creștere a taxei pe valoare adăugată de la 18 la 20%, menținerea sancțiunilor internaționale împotriva Rusiei și reducerea prețurilor la petrol – exporturile de energie reprezintă o sursă esențială de venit pentru bugetul țării -, acești factori ar putea contribui la un declin și mai important al popularității liderului de la Kremlin. Orice schimbare semnificativă a prețurilor la petrol și gaze va avea consecințe politice la Moscova, însă analiștii străini nu se așteaptă ca Putin să fie ținta unor proteste interne masive, în condițiile în care opoziția este ținută sub control strict, iar vocile critice din media sunt rare.

• Constituția. Constituția post-sovietică a Rusiei, adoptată prin referendum național în decembrie 1993, a fost deja modificată o dată pentru a prelungi termenul unui mandat prezidențial de la patru la șase ani. Putin a fost principalul beneficiar al acestei modificări, el fiind primul lider de la Moscova care a fost ales, iar apoi, la începutul acestui an, reales, pentru mandate de șase ani. Recent, speakerul camerei inferioare a Parlamentului rus, Vyacheslav Volodin, a sugerat că e posibilă schimbarea Constituției care să îi permită lui Putin să fie președinte după terminarea actualului mandat, în 2024.

 

• Exerciții militare și arme. Anul 2019 va fi martorul unui număr sporit de exerciții militare ale Rusiei, ministrul Apărării de la Moscova, Serghei Shoygu, vorbind recent despre aproximativ 4.000 de exerciții. Cel mai mare va fi „Center“, care va avea loc în septembrie, susține Aki Heikkinen, care deține pagina Russia Military Watch și care anticipează cel putin un exercițiu militar care va implica Corpul de Rachete Strategice și unul care va avea loc în districtul militar de sud, aproape de Crimeea și de Marea Neagră.

În ceea ce privește armele, Rusia va căuta să dezvolte noi rachete cu rază medie și lungă, interzise prin Tratatul privind Forțele Nucleare Intermediare – INF, precum și noi drone capabile să fie înzestrate cu armament, așa cum este Uran-6, și arme cibernetice sau electronice. Analiștii se așteaptă ca Moscova să investească sume tot mai mari în dezvoltarea și implementarea acestor arme și sisteme.

Una dintre ambițiile lui Putin este aceea de a dezvolta tehnologii digitale avansate (inteligență artificială), însa deocamdată Rusia nu are nici bugetul chinezilor, nici un sector tehnologic avansat ca acela al Statelor Unite. Anul 2019 ar putea însă să reprezinte un moment de cotitură în acest domeniu, mai ales după ce liderul de la Kremlin a atras atenția că Rusia e pe cale să piardă cursa tehnologică. Dezvoltarea de capacități AI interne necesare în războaiele cibernetice este un obiectiv semnificativ al lui Putin, care își dorește ca Rusia să ocupe poziția de lider în domeniul inteligenței artificiale.

Pe plan extern

• Ucraina. Experții cred că situația tensionată dintre Rusia și Ucraina (care a provocat cea mai importantă criză între Moscova și Occident din ultimii ani) se va înrăutăți, iar unele voci se așteaptă la un atac iminent împotriva forțelor Kievului. Aceasta mai ales după ce ultima perioadă a fost martora unei creșteri semnificative a numărului de tancuri și piese de artilerie rusești la granița dintre cele două țări.

De altfel, atât oficiali ruși, cât și cei ucraineni au anticipat această creștere a ostilităților în 2019, fiecare învinuind în mod preventiv cealaltă tabăra. Pe 17 decembrie, ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a declarat că Rusia consideră că președintele ucrainean Petro Poroșenko pregătește un fel de „provocare“ în următoarea perioadă. Declarația lui Lavrov și altele similare făcute de oficiali ruși „ar putea fi interpretate ca semne și avertismente ale Moscovei cu privire la pregătirea spațiului informațional, ca de exemplu cele legate de crearea așteptărilor privind producerea de noi violențe în săptămânile următoare“, a scris pe blogul său cercetătorul Michael Kofman de la CNA Corp. și bursier în cadrul Wilson Centre. Analistul vorbește despre duelurile de artilerie care au loc în fiecare an după sărbătorile de iarnă și anticipează că ostilitățile din estul Ucrainei ar putea reîncepe după Anul Nou ortodox, respectiv după 14 ianuarie. Kofman crede că un asalt major rusesc împotriva trupelor ucrainene, unul care ar putea viza preluarea unor teritorii întinse, este însă „improbabil“.

O opinie diferită o au Catherine Harris, Mason Clark și Nicole Geis, de la Institute of the Study of War (ISW), care au scris într-o analiză recentă că, foarte probabil, Moscova va escalada în mod iminent situația militară împotriva Ucrainei. „Rusia stabilește în prezent condițiile militare pentru a-și pregăti forțele pentru un conflict deschis cu Ucraina“, au scris autorii, care notează, în special, declarațiile ruse recente despre posibilitatea utilizării de către Ucraina a armelor chimice.

Între timp, șeful Statului Major General al Forțelor Armate din Ucraina, generalul Viktor Muzhenko, a declarat că armata rusă reprezintă acum cea mai mare amenințare pentru Ucraina după 2014. În cadrul unei conferințe de presă recente, Muzhenko s-a referit la imaginile obținute prin satelit ale unei noi baze militare aflate lângă Kamensk-Shakhtinsky, aproape de granița ucraineană. Fotografiile prezintă sute de tancuri T-64 și T-62, plus camioane și piese de artilerie. Analiștii ISW cred că numărul mare de tancuri este un semn al unei foarte posibile ofensive ruse (alți experți cred însa că acest scenariu este unul putin probabil, căci nici armata rusă, nici forțele separatise care luptă în estul Ucrainei nu folosesc tancuri T-62 și T-64, ci T-64BV și T-72B1).

Înființarea Bisericii Ortodoxe a Ucrainei, separată de Rusia, nu va face decât să tensioneze relațiile dintre Kiev și Moscova, iar o dispută religioasă între cele două tabere ar putea să complice și mai mult lucrurile.

• Crimeea. Unii experți au vorbit, de asemenea, despre posibilitatea ca forțele ruse să lanseze din Peninsula Crimeea, anexată ilegal în 2014, o operațiune de preluare a unor regiuni ucrainene. Flota rusească a Mării Negre își are sediul în Crimeea, iar rușii au desfășurat recent în peninsulă sisteme de rachetă S-400. Defense One scrie că cel mai important factor în viitorul Crimeei este lipsa acută de apă, situație care se va înrăutăți până în 2040. Crimeea obține 86% din apa necesară din canalul Nipru-Crimeea din Ucraina. În 2014, guvernul de la Kiev a tăiat aprovizionarea cu apă peninsulei anexată de Rusia, exacerbând problema, căci nu există soluții ieftine și la îndemână pentru a înlocui apa provenită din Ucraina.

„O operațiune militară pentru asigurarea aprovizionării cu apă a Crimeei, în prezent un scenariu cu probabilitate redusă, dar cu impact ridicat, ar necesita invazia rusească a regiunii Kherson din Ucraina, potențial sub un scenariu hibrid sub pretextul de a sprijinii vorbitorii ruși care sunt oprimați în regiune. Acest lucru amintește de scenariul conflictului din Donbass în 2014“, a scris în vară Jane’s Intelligence Weekly.

Este o opinie împărtășită și de Michael Carpenter, un fost oficial american din domeniul apărării și actual director al Penn Biden Center for Diplomacy and Global Engagement, care a afirmat că preluarea controlului asupra canalului Nipru-Crimeea ar putea fi una dintre țintele majore ale lui Putin în Ucraina în 2019. Aceasta deoarece fără apa proaspătă necesară „sectorul agricol din Crimeea nu poate supraviețui“. Ar fi vorba de o incursiune de 65-70 km. în interiorul Ucrainei, care ar necesita un număr important de trupe, cred experții, care nu au căzut de acord dacă atacul rusesc va fi declanșat sau nu la sfârșitul lunii martie, atunci când în Ucraina se vor desfășura alegeri prezidențiale.

• Nord Stream II. Analiștii cred că 2019 va fi un an decisiv pentru planurile viitoare de transport ale gazului rusesc prin Ucraina. Tratatul actual expiră, dar negocierile privind un nou acord nu au fost declanșate. Rusia ar dori să oprească complet livrările de gaze către Uniunea Europeană prin Ucraina și să le înlocuiască cu noi conducte, precum Nord Stream 2. Dar atât UE, cât și Germania și Statele Unite doresc să se asigure că Ucraina rămâne o țară de tranzit. Experții anticipează negocieri dificile în acest dosar.

 

• Europa. Președintele polonez Andrzej Duda i-a propus omologului său de la Washington crearea unei baze militare americane permanente în Polonia, denumită Fort Trump, solicitare care a fost criticată de o parte importantă a oficialilor și experților occidentali. Unii analiști, precum Michael Carpenter, cred că, dacă Trump va da curs acestei solicitări, așa cum a lăsat să se înțeleagă, Putin va face eforturi pentru a stabili o bază rusească în Belarus, care este un aliat al Rusiei. Deoarece liderul de la Minsk, Alexandr Lukașenko, a rezistat pâna acum solicitării Moscovei, tensiunile dintre cele două țări aliate ar putea să crească. În acest caz, „Moscova are aproape sigur un plan Anschluss de rezervă dacă simte că Lukașenko nu va ceda“, a afirmat Carpenter.

În Iugoslavia, „dacă Kosovo și Serbia vor ajunge la o înțelegere privind schimbul de teritorii și recunoașterea reciprocă diplomatică, mă aștept ca Rusia să sprijine secesiunea Republicii Srpska de Bosnia, ceea ce ar putea duce la reînnoirea conflictului în Balcani“, a declarat Carpenter.

La est, Putin ar putea încerca să exacerbeze tensiunile în Azerbaidjan, cred unii comentatori, în special în regiunea Nagorno-Karabah, guvernată independent de etnici armeni și susținută de către premierul armean Nikol Pashinyan. În cazul în care acesta nu va răspunde cererilor lui Putin, analiștii nu exclud ca tensiunile militare din zonă să degenereze într-un nou conflict militar.

• Relația cu SUA. O nouă ruptură în relațiile dintre Moscova și Washington este posibilă în 2019. În luna februarie va expira ultimatumul emis de Statele Unite, pentru presupusa încălcare, de către Rusia, a tratatului INF. Rusia neagă acuzația că a dezvoltat în secret o rachetă cu rază medie de acțiune. Observatorii prevăd că ambele părți se vor retrage din tratatul semnat în 1987, care a oferit în esenţă protecţie continentului european, punând capăt crizei declanşate în anii ’80 de desfăşurarea de rachete sovietice dotate cu focoase nucleare (de tip SS-20), îndreptate către capitalele occidentale. De altfel, tratatul a fost un element important într-o întreagă rețea de tratate de dezarmare și de reducere a armamentului, care urmăreau să gestioneze și să reducă tensiunile în timpul Războiului Rece.

 

• Orientul Mijlociu. Nu puțini sunt experții care se așteaptă ca, în condițiile în care americanii se retrag în planul secund în Siria, Putin să își cimenteze rolul de actor principal în Orientul Mijlociu. Susținerea pe care Rusia o acordă dictatorului sirian Bashar al-Assad vine însă cu dezavantajele ei, căci costurile necesare prezenței trupelor rusești în țara arabă vor împovăra Moscova. Intervenția rusă în Siria a fost susținută de către ruși, mândri de faptul că, după ani de zile în care a stat în umbra Statelor Unite, țara lor joacă din nou un rol important la nivel global. Rolul pe care îl va juca Moscova în Siria în acest an va oferi de asemenea indicii despre strategia sa pe termen lung în regiune și amploarea ambițiilor lui Putin.

În acest context, este de așteptat ca Rusia să își extindă influența asupra unor țări cu care a avut o relație mai delicată în trecut, așa cum este Arabia Saudită. Dacă până nu demult, cele două state au avut opinii diferite legate de reglementarea pieței petrolului de exemplu, acest lucru a început să se schimbe recent, iar analiștii anticipează că relațiile ruso-saudite se vor îmbunătăți vizibil în 2019. Asasinarea ziaristului saudit Jamal Khashoggi a fost un „cadou“ pentru Putin, iar liderul de la Kremlin „va continua să încerce să pătrundă în Arabia Saudită în același mod în care Rusia ia locul SUA în Egipt“, a afirmat Michael Carpenter.

Rusia ar putea, de asemenea, să lanseze o operațiune militară limitată în Libia pentru a-l susține pe generalul rebel Khalifa Haftar, care controlează o mare parte a țării nord-africane și care vizitează frecvent Moscova.

De asemenea, analiștii cred că Putin va fi câștigător al retragerii parțiale a Statelor Unite din Afganistan, anunțate recent de Trump. Este posibil ca liderul de la Kremlin să încheie o înțelegere cu talibanii în Afganistan și să preia de la NATO (International Security Assistance Force – ISAF) rolul major în regiune.

• America Latină. Publicația Nezavisimaya Gazeta a scris recent că Rusia urmărește să înființeze o bază aeriană pe o insulă venezueleană din Caraibe pentru a găzdui bombardiere nucleare, cu scopul de a avea o prezență militară permanentă în America Latină și a transmite un mesaj direct Statelor Unite. Nu puțini sunt cei care afirmă că intensificarea prezenței rusești (dar și chineze) în zonă este echivalentă cu apariția unui Război Rece în Caraibe. Moscova și Beijingul „încearcă în mod clar să reechilibreze dominanța istorică a Europei și a SUA“ în regiune, a scris Alex Rosaria, fost membru al Parlamentului din Curaçao. În contextul confruntării dintre Statele Unite, pe de o parte, și Rusia și China, pe de altă parte, „unele țări, în special Venezuela și Nicaragua, au câștigat o anumită importanță geopolitică, pe care o folosesc cu nerăbdare pentru a dispersa crizele interne. De asemenea, autoritarismul în Cuba, Surinam, Dominica și alții este încurajat de China și Rusia“, a scris Rosaria. Moscova și Beijingul profită și de faptul că Statele Unite au redus asistența economică și financiară în regiune și au adoptat o atitudine agresivă față de imigrația din zonă, ceea ce le face nepopulare. În acest context, nu este de mirare că Rusia vrea să își crească prezența și influența în această parte de pe glob.

Surse foto: Facebook / Vladimir Putin; kremlin.hu