Ce este Fixed Penalty Notice primit de Boris Johnson? Premierul britanic a primit o amendă penală pentru participarea la o petrecere ilegală în timpul carantinei Covid. Va fi tratat ca un infractor, cu cazier? Cum va fi afectat din punct de vedere politic?

Premierul Johnson a declarat că a plătit amenda emisă de Poliția Metropolitană a Londrei pentru participarea la o petrecere cu ocazia zilei lui de naștere pe 19 iunie 2020 la reședința oficială de la numărul 10, Downing Street Londra și și-a cerut scuze.

Amenda penală sau Fixed Penalty Notice (FPN) este emisă de poliție pentru infracțiuni minore (fumat în locuri nepermise, vehicule abandonate, aruncarea gunoaielor în public, dezordini publice, etc) și variază în funcție de infracțiune de la 50 la 400 de lire sterline.

Persoana amendată are un termen de patru săptămâni pentru a plăti amenda sau a o contesta în instanță, la Curtea de Magistrați.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Sfaturi despre cum să faci față meselor de Paște ca să nu îți afecteze dieta

4:31

Din scaunul rulant, campion național la raliu intrat în Cartea Recordurilor

4:58

Sfaturi pentru a evita să te simți prea plin după o masă

05:35

Dispozitivul care va fi obligatoriu pe mașinile înmatriculate începând cu 6 iulie 2024

2:50

Au fost operați primii pacienți în spitalul construit din donații de asociația „Dăruiește Viață”

23:06

Deși este emisă pentru o încălcare a legii penale, FPN nu se constituie în cazier penal. „Avizele de sancțiune fixă emise pentru infracțiunile prevăzute de legislația privind Coronavirus nu pot fi înregistrate, astfel încât, indiferent dacă un FPN este plătit sau contestat, acesta nu va fi înregistrat în Computerul Național al Poliției (PNC).” se spune pe site-ul Oficiului pentru Cazier Penal (ACRO).

Premierul Johnson este primul prim ministru britanic care este pedepsit pentru încălcarea legii penale în timpul mandatului său. Infracțiunea comisă nu va rezulta în cazul său într-un cazier penal, dar repercusiunile politice riscă să fie mult mai severe.

Legea pe care a încălcat-o premierul, adoptată de parlamentul în care Partidul Conservator pe care-l conduce deține majoritatea, impunea restricții severe imensei majorități a populației. Milioane de oameni au fost obligați să stea închiși în case și nu i-au putut revedea pe cei dragi timp de luni în șir. Au fost oameni care nu au mai putut revedea părinți care au decedat în timpul carantinei și nu au putut participa la înmormântările acestora.

În acest timp, premierul Johnson și unii dintre colegii său, între care influentul ministru de finanțe Rishi Sunak, văzut de unii ca un posibil succesor al său, și-au permis să încalce legea pe care ei înșiși au promovat-o, sfidând milioane de alegători.

Opoziția și-a reînnoit cererea ca premierul Johnson să demisioneze, dar nu are forța să-l oblige. Singurii care pot face acest lucru sunt deputații Conservatori, majoritari în Camera Comunelor. Ei pot iniția o moțiune de neîncredere în Boris Johnson ca lider al Partidului Conservator, dacă strâng cel puțin 54 de semnături, adică 15% din partidul parlamentar.

Momentan, din cauza situației create de războiul din Ucraina, mulți dintre acești parlamentari sunt reticenți să inițieze o astfel de moțiune. Dar dacă la alegerile locale din 5 mai Partidul Conservator va obține rezultate slabe, acest lucru i-ar putea determina să treacă la acest pas.

În plus, se așteaptă publicarea integrală a raportului de anchetă privind petrecerile ilegale de la 10, Downing Street, căci au fost mai multe, al comisiei prezidate de înaltul funcționar public Sue Gray. Publicarea integrală a fost amânată pentru a nu prejudicia ancheta poliției, dar deja din versiunea parțială publicată pe 31 ianuarie rezultă “un eșec al conducerii”.

Experiența trecutului arăta că publicul britanic este îndelung răbdător cu politicienii săi, dar nu va tolera dubla măsură sau ipocrizia, mai ales în perioade de criză profundă cum a fost cea a pandemiei. Iar acest lucru este bine cunoscut de deputații Coservatori, care au fost tradițional extrem de pragmatici, chiar brutali și nu au ezitat să-și sacrifice liderul pentru interesul politic al partidului, așa cum s-a întâmplat în 1990 cu Margaret Thatcher.