Care sunt obstacolele fundamentale cu care se confruntă planul lui Trump pentru Gaza – analiză BBC

Președintele american Donald Trump a declarat că planul său de a pune capăt războiului din Gaza ar putea fi una dintre cele mai mari zile din istoria civilizației și una care ar putea aduce „pacea eternă în Orientul Mijlociu”. Hiperbola a fost caracteristică. Cu toate acestea, propunerea sa în 20 de puncte, anunțată luni la Casa Albă, în timp ce Trump se întâlnea cu prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu, reprezintă în continuare un pas diplomatic semnificativ – chiar dacă nu se ridică la nivelul exagerării sale exotice, relatează BBC.

Planul reprezintă o schimbare a poziției administrației Trump cu privire la un viitor postbelic pentru Gaza și adaugă mai multă presiune decât a aplicat Washingtonul în acest an asupra lui Netanyahu pentru a accepta un acord. Faptul că acesta poate deveni realitate în următoarele săptămâni va depinde în mare măsură de aceleași aspecte care au fost întotdeauna fundamentale: dacă atât Netanyahu, cât și conducerea Hamas văd acum câștiguri mai mari în încheierea războiului decât în continuarea acestuia.

Răspunsul Hamas la această propunere nu este încă clar. O evaluare pesimistă a venit din partea unei figuri Hamas, care a sugerat anterior pentru BBC că termenii nu au reușit în mare măsură să protejeze interesele palestiniene și că grupul nu va accepta niciun plan care nu garantează retragerea Israelului din Gaza. Netanyahu, aflat alături de președintele SUA, a declarat că Israelul a acceptat cele 20 de principii ale lui Trump, chiar dacă un lider din flancul de extremă dreapta al coaliției sale a respins deja unele dintre acestea.

Însă acceptarea principiilor lui Trump nu înseamnă în sine încetarea efectivă a războiului. Și, deși Netanyahu respinge această acuzație, adversarii săi interni spun că el are obiceiul de a anula un acord în curs de elaborare dacă acesta îi pune în pericol supraviețuirea politică la nivel intern. În acest sens, propunerea ar putea să nu fie suficientă pentru a obține progresul pe care Trump îl dorește în mod clar. Ea conține în continuare obstacole semnificative pentru circumscripțiile politice atât ale Israelului, cât și ale Hamas, care le-ar putea împiedica în cele din urmă să ajungă la un acord.

De asemenea, există suficientă ambiguitate în plan pentru ca oricare dintre părți să pară că îl acceptă, folosind în același timp cursul negocierilor ulterioare pentru a-l sabota, învinuind cealaltă parte pentru eșecul său. Acesta a fost un model de-a lungul lunilor de negocieri. Și dacă acest lucru se întâmplă, este clar unde se va situa administrația Trump – de partea Israelului. Trump i-a spus clar acest lucru lui Netanyahu, spunându-i luni că, dacă Hamas nu este de acord cu propunerea, atunci va avea „sprijinul deplin al Americii pentru a face ceea ce va trebui să faceți”.

Deși Trump a prezentat acest lucru ca fiind o înțelegere, în realitate este un cadru pentru negocieri ulterioare – sau, așa cum a spus la un moment dat, o serie de „principii”. Acesta este departe de tipul de plan detaliat care ar trebui să fie convenit pentru a pune capăt războiului. Seamănă mai mult cu „cadrul” pe care predecesorul său Joe Biden l-a anunțat în mai 2024 pentru a încerca să obțină o încetare treptată a focului și un acord pentru a pune capăt războiului. În acel caz, au fost necesare alte opt luni înainte ca Israelul și Hamas să pună în aplicare un armistițiu și un schimb de ostatici și prizonieri.

Trump dorește un acord de pace „all in one” – dar acest lucru necesită o muncă considerabilă pentru a stabili în detaliu liniile de retragere israeliene, detaliile specifice privind eliberarea ostaticilor, identitatea prizonierilor palestinieni care urmează să fie eliberați și condițiile specifice pentru guvernarea postbelică, printre multe alte aspecte. Niciuna dintre acestea nu este detaliată în planul său în 20 de puncte și toate au potențialul de a deraia un acord de pace.

Acest cadru împrumută din propunerile anterioare, inclusiv din planul saudit-francez din iulie și din activitatea recentă a fostului prim-ministru al Regatului Unit, Sir Tony Blair, care ar face parte din „Consiliul pentru pace” prezidat de Trump, care ar supraveghea temporar gestionarea Gaza în cadrul acestui plan.

Acesta a fost redactat de trimisul lui Trump, Steve Witkoff, și de ginerele său, Jared Kushner, după consultarea Israelului, a țărilor europene și arabe, inclusiv a mediatorilor Qatar și Egipt. Acesta solicită încetarea luptelor, retragerea limitată a forțelor israeliene și eliberarea de către Hamas a tuturor ostaticilor rămași, urmată de eliberarea a sute de prizonieri palestinieni deținuți de Israel. Aceasta prevede apoi înființarea unei administrații locale tehnocratice în Gaza pentru a gestiona serviciile de zi cu zi, supravegheată de „Consiliul păcii”, care ar avea sediul în Egipt.

Membrii Hamas rămași care „se angajează la coexistență pașnică” și își retrag armele ar fi amnistiați, iar ceilalți ar fi exilați. O forță internațională de „stabilizare” creată de SUA și țările arabe ar prelua securitatea în Gaza, asigurând demilitarizarea facțiunilor armate palestiniene. Statalitatea palestiniană este menționată, dar numai în termenii cei mai vagi.

Planul sugerează că, dacă Autoritatea Palestiniană de la Ramallah este reformată, „ar putea exista în sfârșit condițiile pentru o cale credibilă către autodeterminarea și statalitatea palestiniană”. Țările arabe consideră propunerile lui Trump drept un progres semnificativ pentru ele. În parte pentru că au eliminat planul său din februarie privind „Riviera” Gaza, care ar fi implicat strămutarea forțată a palestinienilor. De asemenea, acestea au cel puțin o mențiune a statalității palestiniene, chiar dacă nu există niciun angajament în acest sens.

Iar planul SUA prevede că „Israelul nu va ocupa sau anexa Gaza” – deși nu există un angajament similar pentru Cisiordania ocupată. Aceasta este o clauză vitală pentru națiunile arabe, chiar dacă este contrazisă de o altă linie din plan care spune că Israelul își va menține forțele în „perimetrul de securitate” din Gaza. Din partea israeliană, Netanyahu afirmă că întregul cadru este în concordanță cu obiectivele sale de încheiere a războiului.

Adică, dezarmarea Hamas, demilitarizarea Gazei și neinstituirea unui viitor stat palestinian. Cu toate acestea, este încă neclar dacă clauzele privind dezarmarea și statul palestinian vor fi acceptate de anumite părți ale guvernului său sau dacă ar putea folosi această presiune pentru a adăuga sau „rafina” clauze. Multe depind acum de răspunsul Hamas. După cum a scris anterior colegul meu Rushdi Abu Alouf, acesta ar putea fi un alt moment „Da, dar” în care Hamas pare să accepte propunerile, solicitând în același timp clarificări. Așadar, Casa Albă se confruntă cu același risc profesional ca și autorii „cadrelor” și „principiilor” anterioare pentru încheierea războiului.