Donează aici. Susține o presă liberă.
Funcționăm ca organizație non-profit, iar banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt destinați integral finanțării proiectului G4Media.
CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867
Deschis la Raiffeisen Bank
Fiica unui medic din Bergamo, Italia, a plecat din serviciul de urgență a unui spital după ce a stat în scaun cu rotile timp de șase ore.
Întâmplarea a fost relatată în presa italiană de către fiica sa și este încă un semnal asupra felului în care s-a blocat sistemul de sănătate italian.
„Mă numesc Enrica Locatelli și sunt fiica unui medic care și-a petrecut întreaga carieră lucrând în secția de urgențe a spitalului Ospedali Riuniti din Bergamo, precum și în secția de chirurgie III a aceluiași spital.
Duminică, 16 noiembrie, din păcate, la ora 8, la cererea lui, l-am dus pe tata la camera de urgențe a spitalului Papa Giovanni. Era prima dată când mergea acolo. Am fost primiți la triaj, vizibil în dureri, și ni s-a spus că nu va trebui să așteptăm mult. A trecut o oră, apoi două, apoi trei… Monitoarele care afișau listele de așteptare nu funcționau: erau blocate pe 12 noiembrie.
La ora 11.30, am cerut politicos informații; asistenta medicală de la triaj mi-a spus că vom fi chemați în scurt timp, deoarece tatăl meu era acum primul pe lista de așteptare. La ora 12.30, mă duc la o altă asistentă medicală, deoarece tatăl meu, care este „parcat” într-un scaun cu rotile de patru ore, are dureri și este destul de epuizat de așteptarea chinuitoare. Același răspuns ca acum o oră. Diferența era că, între timp, fusesem „depășiți” de mulți alți pacienți.
Articolul continuă mai jos
La ora 13:30, întrebăm, întotdeauna cu mult respect (cum ar putea fi altfel într-o familie de medici?), pentru a avea o idee aproximativă despre timp. Răspunsul? Același ca la ora 11:30 și 12:30.
O batjocură destul de demoralizantă.
În acel moment, tatăl meu (încă în scaunul cu rotile) întreabă, politicos, dar ferm, cum sunt gestionate listele de așteptare, deoarece, pe baza a ceea ce observase în ultimele cinci ore, nu îi era deloc clar. Fiind el însuși medic, găsea această gestionare de neînțeles. Desigur, asistenta medicală nu a răspuns.
În cele din urmă, în ciuda reticenței mele inițiale de a-l duce acasă fără să fie examinat, tatăl meu mi-a cerut să plec. Altfel, având în vedere situația, tatăl meu ar fi petrecut încă 12 ore abandonat într-un scaun cu rotile. Aproape șase ore – șase ore! – fără să primească niciun fel de ajutor.
Trăim într-o societate care include acum multe persoane în vârstă, dar totuși le tratăm ca pe cetățeni de mâna a doua, aproape ca și cum ar fi o povară. Durerea lor, oricare ar fi ea, nu ar trebui subestimată doar pentru că „sunt bătrâni”. Nu este corect”, a scris Enrica Locatelli.
Sistemul de sănătate italian, cunoscut sub numele de Servizio Sanitario Nazionale (SSN) se confruntă cu o serie de probleme și probleme structurale care afectează accesul italienilor la serviciile medicale.
Una dintre cele mai mari probleme ale SSN este subfinanțarea cronică. De-a lungul anilor, în special după criza financiară din 2008 și perioadele de austeritate, bugetul alocat sănătății a fost supus unor reduceri semnificative.
Această lipsă de fonduri se traduce prin lipsa de personal, întârzierea unor investiții și reducerea serviciilor.
Aici, pacienții pot aștepta luni de zile pentru o consultație la un medic specialist, iar accesul la analize, ecografii, RMN-uri, CT-uri pot avea timpi de așteptare extrem de mari.
Totodată, Italia se confruntă cu o criză acută de personal medical, care afectează toate categoriile. În plus, mulți medici tineri, calificați, aleg să emigreze în alte țări din Orientul Mijlociu sau din nordul Europei, unde salariile și condițiile de muncă sunt mai atractive.
În plus, Italia are una dintre cele mai îmbătrânite populații din lume, ceea ce pune o presiune enormă asupra sistemului de sănătate.