Bolojan vede „prea multe pastile”, pacienții văd prea puține: România, pe ultimele locuri în UE la accesul la terapii inovatoare

În timp ce premierul Ilie Bolojan acuză un „supraconsum de medicamente” și cere limitarea tratamentelor inovatoare, realitatea arată complet diferit: România este pe ultimele locuri în Uniunea Europeană la accesul la terapii moderne, iar pacienții plătesc cu ani de viață pierduți. Lipsa tratamentelor nu e doar o problemă de sistem – e o urgență națională.

Guvernul acuză: prea multe medicamente scumpe

Premierul Ilie Bolojan arată cu degetul spre pacienți, medici și industrie acuzând supraconsum de medicamente inovatoare și proceduri inadecvate în sistemul sanitar românesc. Potrivit acestuia, tratamentele inovative sunt folosite excesiv în locul celor generice, mai ieftine.

Declarația a fost făcută recent, în cadrul unei conferințe de presă susținute la Palatul Victoria, alături de ministrul Sănătății și de președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, unde premierul a anunțat măsuri menite să elimine dezechilibrele financiare din sistem.

„Din păcate, avem un supraconsum de medicamente inovatoare și proceduri inadecvate în această zonă. Avem o pondere importantă a medicamentelor inovative, mult mai mare decât ar fi normal, iar tratamente care pot fi rezolvate cu medicamente generice sunt rezolvate cu cele inovative, de două, de trei ori mai scumpe. Trebuie să facem schimbarea acolo unde există echivalente generice”, a spus Ilie Bolojan, cu referire la tratamentele considerate „prea scumpe”. Doar că, în spitale și farmacii, realitatea e alta: lipsesc inclusiv cele ieftine.

Inovativ vs. generic: ce înseamnă cu adevărat?

Un medicament inovator este primul tratament creat care conține o substanță activă complet nouă – un compus chimic original, cu un mecanism de acțiune diferit față de ce exista anterior. Este rezultatul multor ani de cercetare, teste clinice și investiții de miliarde de euro. Pentru a-și proteja investiția, compania care îl dezvoltă primește protecție prin brevet, de regulă pentru o perioadă de cel puțin 10–11 ani, timp în care alte firme nu au voie să copieze produsul, existând exclusivitate pe piață.

După expirarea brevetului sau a oricărei alte forme de protecție intelectuală, orice alt producător poate fabrica medicamente generice – adică tratamente cu același ingredient activ, aceeași eficiență și aceleași efecte terapeutice, dar la un cost semnificativ mai mic. De fapt, un generic poate costa cu 20% până la 90% mai puțin decât medicamentul original, deoarece nu implică aceleași cheltuieli de cercetare și dezvoltare.

Diferențele sunt de preț, nu de calitate – genericele sunt testate pentru a confirma că au aceeași bio-disponibilitate (adică ajung în organism la fel de eficient) ca medicamentul inovativ. Însă, la nivel de piață, în România, paradoxul este că unele generice ajung să fie relativ mai scumpe decât în alte țări europene, cu o valoare medie unitară mai favorabilă genericelor comparativ cu valoarea medie unitară europeană (4 față de 5) datoritp modalității de stabilire a prețului de referință la medicamentele generice în România (35% vs. original), față de inovatoare care sunt la un minim european. Această abordare diferențiată între generice și inovatoare este determinată și de prescripția pe denumirea comercială internațională (nu pe denumirea comercială propriu-zisă produselor), dar și de politica de stat care aplică o taxă de clawback diferită pentru cele două categorii de molecule (15% la generice, 25% la inovatoare).

Toate acestea în timp ce accesul la inovație rămâne blocat de birocrație, subfinanțare și lipsa de actualizare a listelor de medicamente compensate…

Prea puțin, prea târziu

Concret, România este una dintre țările cu cel mai scăzut acces la terapii inovatoare din Uniunea Europeană. În timp ce tratamentele moderne salvează vieți în alte state UE, în România, pacienții așteaptă, iar sistemul de sănătate plătește costul: ani de viață pierduți, internări frecvente și presiune economică. 1 din 5 medicamente inovative aprobate în UE între 2020–2023 este compensat în România, iar dintre cele aprobate în 2023, niciunul nu era disponibil la începutul lui 2025.

Accesul pacienților din România la tratamente inovative întârzie, în medie, cu aproximativ 1 an față de media europeană și cu mai bine de 2 ani (828 zile) față de aprobarea EMA. Potrivit analizelor anterioare EFPIA, din 402 medicamente inovative aprobate de EMA în perioada 2012–2022, doar 163 au ajuns pe lista de compensate în România. Cu alte cuvinte, românii au acces la inovație mai „veche”, care este deja utilizată în alte țări europene de ani buni.

Deși procesul de evaluare a tehnologiilor medicale s-a scurtat în ultimii ani, accesul efectiv prin Lista de medicamente compensate rămâne întârziat. Analize independente indică o creștere a intervalului dintre decizia ANMDMR și disponibilitatea reală pentru pacienți, precum și o acumulare de indicații necompensate, cu risc de agravare în anii urmtători în lipsa unor măsuri rapide.

Viața românilor, pe liste de așteptare

În fapt, în loc de supraconsum, avem o supra-lipsă: peste 3.000 de medicamente generice au dispărut de pe piață, conform APMGR, din cauza taxei clawback și a prețurilor nerealist de mici. Situația a fost semnalată și de Consiliul Concurenței.

În plus, lista medicamentelor compensate se actualizează greu. Deși își achită asigurările de sănătate, mulți pacienți plătesc din buzunar tratamentele, iar rambursarea întârzie. Pacienții români așteaptă, în medie, 828 de zile pentru accesul la un tratament nou – de aproape două ori mai mult decât media europeană (EFPIA – WAIT Indicator 2023).

Pe de altă parte, inovatoarele sunt blocate de birocrație și lipsa bugetului. Concret, cheltuielile cu medicamentele inovatoare reprezintă circa 35% din bugetul pentru medicamente, potrivit ARPIM, restul fiind direcționat către generice și biosimilare.

La nivel UE, proporția medicamentelor inovatoare depășește 50%, ceea ce arată că România nu are un consum excesiv. Dimpotrivă, Eurostat și OECD confirmă că suntem sub media UE la consum per capita, iar în oncologie, psihiatrie și boli rare, tratamentele lipsesc cu desăvârșire.

În bolile rare, România are una dintre cele mai scăzute rate de disponibilitate pentru medicamente orfane: sub 20%, din cele aprobate la nivel european. Timpul mediu de așteptare pentru accesul la aceste medicamente este de peste 950 zile, față de 126 în Germania și o medie UE de 531. În unele cazuri, pacienții români așteaptă de 7 ori mai mult decât cei din statele cu acces rapid.

Justiția, ultima șansă la tratament

În aceste condiții, pacienții sunt nevoiți să dea statul în judecată pentru a avea acces la tratamente. Potrivit Rejust.ro, în ultimii ani, 3.346 de pacienți au dat statul în judecată pentru a primi tratamente care nu se găseau pe lista compensatelor. 1748 au câștigat. Celelalte cereri ori au fost respinse ori sunt încă în curs de soluționare. Alte 750 de dosare vizează tratamente întregi, dintre care 337 au avut câștig de cauză.

Între timp, subfinanțarea sistemului se adâncește. În 2024, cheltuielile nete cu medicamente din bugetul FNUASS au reprezentat doar 21%. Comparativ cu necesarul de finanțare, alocările efective au fost cu 4% mai mici pentru medicamente cu și fără contribuție personală și cu 7% mai mici pentru cele din programe. În 2025, deși există o creștere minimă pentru medicamentele din programe, bugetul total scade cu 5% față de necesarul recunoscut.

România cheltuie aproximativ 860 EUR/locuitor pentru sănătate (cheltuieli curente, Eurostat 2022) – de peste patru ori mai puțin decât media UE, care depășește 3.700 EUR. Mai puțin chiar decât Bulgaria sau Ungaria. Iar îngrijirea prin spitalizare reprezintă 44% din cheltuieli – cel mai mare procent din UE, unde media este de 28%.

Efectele întârzierii accesului la inovație sunt dramatice: ani de viață pierduți, creșterea morbidității și a costurilor. În 2021, peste 1 milion de decese în Europa ar fi putut fi evitate la populația sub 75 de ani, 36% dintre ele prin acces rapid la tratamente eficiente. În România, combinând mortalitatea prevenibilă și tratabilă, suntem pe primul loc în UE.

Sănătatea: cheltuială pentru stat, coșmar pentru pacient

Medicii resping ideea de supraconsum de medicamente. Tratamentul se face conform protocoalelor și analizei infecțiilor prin antibiogramă. „Tot mai multe bacterii sunt rezistente la antibioticele uzuale. Suntem obligați să introducem antibiotice noi, mai scumpe”, afirmă dr. Lucia Daina, director medical la Spitalul Clinic Județean din Oradea. Antibiotice moderne sunt folosite doar în cazuri grave, în secțiile ATI, după aprobarea comisiei medicale.

Farmaciile spitalelor achiziționează medicamente prin licitații unde criteriul principal este prețul.

Genericele sunt majoritare în volume – peste 50% din cutiile eliberate, peste media europeană de 35%.

În concluzie, România nu are o problemă de supraconsum de inovație, ci una de sub-acces și întârziere cronică.

Inovația nu e un lux, ci o necesitate strategică, o investiție pentru pacienți, pentru sistemul sanitar și pentru economie. Terapiile moderne nu sunt doar pentru statistici – ele salvează vieți, reduc internările, sporesc productivitatea și susțin economia. Accesul întârziat costă. Uneori, chiar viața pacientului.