Avocatul General al Curții de Justiție a UE propune două variante de răspuns la problema prescripției în România

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Avocatul General al Curții de Justiție a Uniunii Europene și-a publicat joi concluziile prin care recomandă cum să fie soluționată așa-numita cauză Lin II, privitoare la spinoasa problemă a prescripției răspunderii penale în România.

Avocatul General oferă Curții două variante de răspuns, în funcție de măsura în care Curtea își menține neschimbate concluziile din Cauza Lin I. Pronunțarea în Cauza Lin I a avut loc în 27 iulie 2023 și a creat un conflict deschis între CJUE și Înalta Curte de Casație și Justiție, generat de decizii al Curții Constituționale.

Sursa conflictului sunt două decizii ale Curții Constituționale. În aprilie 2018, CCR a declarat neconstituțională o sintagmă din articolul din Codul penal care reglementa prescripția. După patru ani, în mai 2022, răstimp în care legiuitorul nu a corectat prevederea, CCR a dat o a doua decizie prin care a declarat neconstituțional întreg articolul din lege. CCR a stabilit atunci că în perioada 2018-2022 nu a existat practic nicio prevedere legală care să întrerupă cursul prescripției.

Decizia l-a forțat pe ministrul justiției de atunci, Cătălin Predoiu, să dea o ordonanță de urgență prin care se reglementa prescripția penală conform exigențelor CCR.

Numai că în octombrie 2022, Înalta Curte a dat o decizie prin care a stabilit că instituția prescripției este o normă de drept penal substanțial, trecută ca atare în Codul penal, și nu o normă de procedură, așa că deciziile CCR se aplică și retroactiv, ca lege penală mai favorabilă. Prin urmare, ICCJ a extins înapoi în timp perioada de aplicare a deciziilor CCR favorabile infractorilor, până în 2014, când a intrat în vigoare noul Cod penal. Deci nu a existat tenmei legal de întrerupere a prescripției nici între 2014-2018, nu doar 2018-2022 cum stabilise CCR.

Un an mai târziu, la sesizarea Curții de Apel Brașov, Curtea de justiție a Uniunii Europene a dat decizia Lin I, în care a stabilit că deciziile CCR se aplică doar pentru perioada 2018-2022, dar nu și pentru 2014-2018, așa cum stabilise ICCJ.

Numai că Înalta Curte a ripostat. În 2024, a dat alte două decizii prin care a obligat, practic, judecătorii români să nu aplice ceea ce a hotărât CJUE în Cauza Lin I. Această soluție însă nu a lămurit problema, ci a agravat-o, pentru că în continuare persistă contradicția dintre ce a decis CJUE și ce a decis ICCJ – în condițiile în care judecătorii sunt obligați să respecte deciziile ambelor instanțe. Fapt care a determinat un complet al ICCJ să sesizeze din nou instanța europenă, formându-se așa numita Cauză Lin II, în cadrul căreia Avocatul General și prezentat concluziile joi.

În concluziile sale, Avocatul General oferă două variante de soluționare a cazului.

În prima variantă, acesta spune că, în măsura în care Curtea intenționează să-și reconsidere Hotărârea Lin I, să afirme că normele privind prescripția se aplică ca lege penală mai favorabilă, dar numai pentru faptele comise înainte de momentul adoptării Hotărârii Lin I – adică 27 iulie 2023.

În a doua variantă de răspuns propusă, Avocatul General afirmă că dacă Curtea își menține în totalitate considerentele din Hotărârea Lin I, atunci răspunsul transmis instanțelor românești trebuie să fie următorul:

„Instanțele unui stat membru nu pot adopta decizii incompatibile cu Hotărârea Lin.

În consecință, aceste instanțe:

• sunt obligate să lase neaplicat un standard de protecție referitor la principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile, fără ca această obligație să poată fi afectată de o normă națională care interzice aplicarea unei lex tertia;
• nu pot face abstracție de faptul că prin Hotărârea Lin I s‑a reținut existența, în ipoteza aplicării standardului național de protecție referitor la principiul legii penale mai favorabile, a unui risc sistemic de impunitate pentru fraudele grave care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, astfel încât nu este necesar ca aceste instanțe să evalueze în fiecare caz în parte existența riscului menționat.”

Rămâne de văzut dacă Curtea de Justiție a UE va alege unul dintre cele două răspunsuri propuse de Avocatul General sau dacă va adopta propria sa soluție. Verdictul este așteptat la începutul anului viitor.