Antonescu, Goga, Paulescu: Cum dau înapoi instituțiile românești în scandalurile publice în jurul unor personaje istorice cu trecut antisemit
Așadar, președintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop, a făcut o întoarcere de 180 de grade și a anulat o sesiune omagială, programată pentru 1 – 3 septembrie, în onoarea savantului român Nicolae Paulescu, pe care mulți în România îl consideră descoperitorul insulinei.
Reamintim că pe 21 iulie a avut loc un simpozion informal organizat de Academia Română consacrat centenarului descoperirii insulinei, la care președintele Pop a fost absent și despre care pe 26 iulie declara la G4Media: “Mi se pare o acțiune decentă față de descoperirea științifică epocală pe care a făcut-o un român acum o sută de ani, el are întâietate, chiar dacă datele Nobel au consemnat alți doi oameni de știință.”
De atunci, dr Peter Manu, profesor de medicină de la Universitatea Hofstra, membru de onoare al Academiei de Științe Medicale a României, co-autor împreună cu istoricul Horia Bozdoghină al cărții Polemica Paulescu în care demontează cu argumente solide teoria întâietății lui Paulescu la descoperirea insulinei și îl dezvăluie ca pe un antisemit fanatic și un rasist biologic, a scris un email adresat organizatorului simpozionului, vicepreședintele Academiei Române, profesorul Victor Voicu, în care-i cere să renunțe la organizarea sesiunii din septembrie consacrate lui Paulescu.
“Vă spun deci, cu regret, că dacă delimitarea Academiei de această persoană, cerută de guvernul României, nu va fi publicată cât mai curând , voi notifica Anti-Defamation League, American Jewish Committee, și United Nations Commission for Human Rights.”, scria pe 1 august profesorul Manu în emailul său către profesorul Voicu. Ce a urmat și chiar foarte repede, se știe foarte bine.
O altă știre difuzată în premieră de G4Media pe 2 iulie a fost decizia primarului Iașiului, Mihai Chirica, privind amplasarea unei plăcuțe de către edilul șef pe bustul poetului Octavian Goga, în care, caz unic cel puțin în România, scria: “Din păcate, activitatea sa politică este una regretabilă pentru istoria României, întrucât a fost un militant antisemit și fascist”.
După inaugurarea bustului pe 1 aprilie, Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” a criticat inaugurarea bustului, argumentând despre Goga că “În calitate de prim-ministru a promovat în 1938, Legea prin care o treime din populația evreiască avea să-și piardă cetățenia și deci protecția din partea statului.”
În sfârșit, pe 15 februarie 2021 G4Media l-a întrebat pe primarul Constanței, Vergil Chițac, de ce nu ia măsuri pentru schimbarea numelui străzii Ion Antonescu, dat fiind că Ordonanța de Urgență 31/2002 interzice memorialistica publică a persoanelor condamnate pentru crime împotriva de război și împotriva umanității.
Inițial, primarul Chițac a scăldat-o în mai multe ape, invocând apelul la specialiști, pentru ca după intervenția publică a ambasadorului Israelului, David Șaranga, care a criticat menținerea numelui străzii, primarul Constanței să se răzgândească și pe 30 iunie Consiliul local a aprobat schimbarea numelui străzii, anulând starea de ilegalitate care dura de 19 ani.
Trei cazuri relatate în premieră de G4Media, trei cazuri în care intervenții din străinătate și din România au determinat pași înapoi ai autorităților și instituțiilor române.
S-ar putea spune că în cazul cu strada Ion Antonescu de la Constanța, decizia a fost cea mai simplă, dat fiind că e vorba de intrarea în legalitate, iar strada este una minoră la periferia orașului, deci e improbabil ca măsura să aducă vreun prejudiciu politic primarului PNL în funcție de doar câteva luni la izbucnirea scandalului.
În ceea ce privește statuia lui Goga, Mihai Chirica, perceput de mulți ca un oportunist politic după trecerea lui de la PSD la PNL, montarea plăcuței pare să confirme această tendință către echilibristică în politică.
Primarul, care este cunoscut a avea relații foarte bune cu comunitatea evreiască și care în fiecare an conduce ceremoniile de comemorare a Pogromului și a Trenurilor Morții din 1941, privește cu un ochi la electoratul naționalist în orașul de care se leagă între altele, numele lui AC Cuza și Corneliu Zelea Codreanu.
Măsura cea mai dificilă a fost cea în care Ioan Aurel Pop a făcut o întoarcere de 180 de grade în privința lui Paulescu. Cunoscut în trecut ca având înclinații național – ortodoxiste, președintele Academiei Române a fost criticat în 2018 de Institutul Wiesel pentru editarea sub egida sa a unui volum despre istoria României din secolul XX în care printre altele se afirmă că în Pogromul de la Iași au fost uciși numai 500 de evrei, când în Raportul Comisiei Wiesel numărul victimelor este estimat între 13.000 și 14.000.
Iar anul acesta Institutul Wiesel l-a criticat din nou pe președintele Academiei pentru organizarea unui eveniment în care era marcată înființarea Jandarmeriei române, care a avut un rol important în uciderea evreilor în timpul Holocaustului din România.
Ioan Aurel Pop era văzut de unii analiști ca un potențial candidat la președinție din partea PSD, iar calea întoarsă pe care a făcut-o în chestiunea Paulescu riscă să-i afecteze capitalul de popularitate în rândul naționaliștilor unde se bucura până recent de respect.
Trei retrageri ale instituțiilor din România în fața presiunilor venite din partea unui profesor american, de origine evreu din România, a Institutului Wiesel și a ambasadorului Israelului. Aceste evoluții spun însă mai mult despre instituțiile din România pentru care expedientul politic și dorința de a ocupa mereu spațiul dintre două luntri este un modus operandi în care dorința de a nu supăra pe nimeni sfârșește prin a supăra pe toată lumea.
- Citește și:
Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media
Donează suma dorită pentru susținerea proiectului G4Media
CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867
Deschis la Raiffeisen Bank
10 comentarii