Analiză/ Educația pentru mediu poate preveni încălcările legislației de mediu la nivel de țară și România să nu mai ajungă în proceduri de infringement

România se află în prezent sub lupa Comisiei Europene pentru mai multe încălcări ale legislației de mediu. De la gestionarea defectuoasă a deșeurilor sau a calității aerului, autoritățile române riscă sancțiuni costisitoare în urma procedurilor de infringement, iar în unele cazuri chiar plătesc deja astfel de penalizări. În acest context, educația pentru mediu poate fi nu doar un instrument de formare a conștiinței ecologice, ci și o soluție concretă pentru prevenirea acestor sancțiuni.

Lipsa acțiunii ne costă miliarde de euro

Cea mai recentă procedură de infringement a fost deschisă în luna februarie a acestui an. Executivul european acuză România că nu a transpus corect mai multe prevederi esențiale ale Directivei SUP (privind reducerea impactului anumitor produse din plastic asupra mediului), ceea ce duce la o aplicare incompletă a normelor privind plasticul de unică folosință: România continuă să permită vânzarea unor produse din plastic interzise, nu aplică pe deplin principiul responsabilității extinse a producătorilor și nu susține clar tranziția către alternative reutilizabile sau biodegradabile.

Consecințele acestor neconformări nu sunt doar teoretice. România a plătit deja, în ultimii 5 ani, peste un miliard de euro ca taxă pentru plasticul nereciclat, așadar implicit și pentru volumele imense de ambalaje de plastic de unică folosință, iar sancțiunile continuă să se acumuleze cu un cuantum de cca 200 mil EUR anual. Alte milioane de euro s-au pierdut din cauza depozitelor de deșeuri neecologizate, fie că vorbim despre deșeuri industriale periculoase sau nepericuloase.

Și în domeniul calității aerului, România este în vizorul Comisiei. În București, de exemplu, sunt în derulare două proceduri de infringement: una pentru particulele fine în suspensie (PM10 și PM2.5), și alta pentru oxizii de azot (NOx), un poluant provenit în principal din trafic și încălzirea rezidențială.

 Educația ecologică nu este doar o lecție la clasă

Confruntându-ne deja cu aceste probleme, educația pentru mediu trebuie privită ca un pilon strategic în programa școlară. Nu este vorba doar despre ore ocazionale dedicate ecologiei, ci despre o schimbare profundă în felul în care sunt formate noile generații. Elevii de astăzi sunt cetățenii de astăzi, profesioniștii și decidenții de mâine, iar comportamentele lor vor influența direct capacitatea României de a se conforma normelor europene sau altor norme internaționale.

O educație ecologică solidă formează reflexe civice și obiceiuri sustenabile: sortarea deșeurilor, economisirea resurselor, mobilitatea durabilă, respectul pentru spațiul public sau implicarea în proiecte comunitare de protecție a mediului. La scară largă, aceste comportamente pot reduce presiunea asupra autorităților și pot contribui activ la atingerea obiectivelor de mediu stabilite la nivel național și european.

De unde începem?

Pentru ca educația de mediu să fie eficientă, școala însăși trebuie să fie – sau să devină – un model de comportament sustenabil, atât pentru elevi, cât și pentru comunitate. Din fericire, există deja inițiative care demonstrează că acest lucru este posibil și funcționează. Un exemplu este proiectul Ecoșcolar, derulat de ECOTECA  la Școala Gimnazială Nr. 2 Fundeni-Dobroești. Proiectul transformă școala într-un model de sustenabilitate aplicată prin instalarea infrastructurii pentru colectare separată a deșeurilor, montarea de senzori pentru măsurarea calității aerului, ateliere de compostare și dotarea cu un compostor de grădină, activități de ecologizare în comunitate și sesiuni de instruire dedicate profesorilor, personalului administrativ și elevilor. Participarea activă a copiilor asigură multiplicarea impactului în comunitate, iar implicarea cadrelor didactice garantează continuitatea bunelor practici.

În protecția calității aerului sau apei, alte proiecte civice derulate de ONG-uri ca Ecopolis sau CSR Nest contribuie direct la îmbunătățirea situației. Segiu Sebeși, Președinte la CSR Nest – organizație care a dotat zeci de școli cu toalete moderne și infrastructură de acces la apa potabilă – spune chiar că “Școala este locul în care copiii învață să fie buni cetățeni și, atunci, școala trebuie să le ofere cele mai bune exemple de funcționare civilizată, responsabilă și în armonie cu restul comunității.”.

Digitalizare pentru educație ecologică continuă

Un alt exemplu relevant de susținere a educației ecologice în școli este platforma ScoalaECO.ro, lansată de ECOTECA la sfârșitul anului trecut. Această platformă online reprezintă un instrument inovator care ajută școlile din România să-și monitorizeze, compare și îmbunătățească performanțele ecologice, oferind o auto-evaluare bazată pe șapte indicatori cheie: calitatea aerului, gestionarea deșeurilor, dotările sanitare, amprenta de carbon, programele de conștientizare, eficiența energetică și implicarea comunității.

Datorită acestor caracteristici, unitățile de învățământ pot să identifice rapid domeniile în care sunt necesare îmbunătățiri și să implementeze soluții sustenabile. Platforma promovează, de asemenea, schimbul de bune practici între școli, contribuind astfel la o cultură ecologică mai largă în cadrul sistemului educațional.

În plus, platforma ajută școlile să genereze rapoarte utile, atât pentru autoritățile locale, cât și pentru comunitățile din care fac parte, facilitând astfel colaborarea între școli și autorități pentru a atinge obiectivele de mediu stabilite la nivel european.

Educația ecologică, un activ strategic pe termen lung

Prin integrarea unor inițiative ecologice concrete în școli, precum Ecoșcolar, ScoalaECO.ro, Azi pentru mâine în școli, România nu doar că formează viitori cetățeni responsabili, dar ajută personalul administrativ al școlilor să contribuie direct la calitatea vieții copiilor și la reducerea riscurilor de sancțiuni din partea Uniunii Europene.

În timp ce educația pentru mediu nu poate elimina complet provocările legate de implementarea reglementărilor, ea reprezintă cu siguranță un pas important în direcția conformării la standardele europene. În mod indirect, educația ecologică ajută la formarea unei culturi a responsabilității ecologice, care poate duce la o mai bună gestionare a resurselor, reducerea deșeurilor și îmbunătățirea calității aerului. Acest tip de proiecte deschid punți de colaborare între instituții și între instituții și cetățeni, venind în ajutor chiar cu instrumente de lucru concrete și chiar cu resurse financiare redirecționate spre protejarea mediului.

Raul Pop este director de programe la Asociația ECOTECA