ANALIZĂ Ar putea NATO supraviețui fără SUA?

NATO ar putea continua să funcționeze și să opereze în cazul în care Statele Unite se retrag din alianță, însă foarte multe vor depinde de dorința membrilor săi, în special a celor europeni, de a fi dispuși să apeleze la resursele de care ar avea nevoie pentru a se apăra fără ajutorul americanilor, au afirmat experții. Comentariile acestora au fost făcute în contextul în care Elon Musk și mai mulți republicani de la Washington și-au intensificat solicitările de retragere a SUA din NATO din cauza tensiunilor ce înconjoară negocierile privind încheierea războiului din Ucraina.

AmerExit?

Ideea retragerii Statelor United in NATO a luat avânt în rândul unor republicani și al șefului SpaceX și Tesla, Elon Musk, în ultimele săptămâni, în contextul negocierilor privind încheierea conflictului dintre Ucraina și Rusia.

În timp ce președintele Donald Trump ar fi sugerat în privat retragerea SUA din alianță în timpul primului său mandat, senatorul republican Mike Lee (Utah) a susținut public acest demers. El a declarat că este “timpul să plecăm” din NATO, după ce țările aliate au organizat la Londra o reuniune de urgență cu Ucraina, fără participarea SUA.

Într-o postare făcută pe X duminică, Lee a afirmat că, dacă “NATO merge mai departe fără SUA,” atunci și Statele Unite ar trebui “să meargă mai departe fără NATO.”

Luni, el a sugerat mai multe denumiri pentru această mișcare. “Cum ar trebui să numim mișcarea de retragere a Americii din NATO? AmerExit? NATexit?” a scris Lee într-un mesaj pe X, făcând aluzie la Brexit, termenul folosit pentru retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană.

“E un lucru bun că aliații noștri din NATO ne oferă condiții comerciale favorabile, având în vedere că noi asigurăm o parte disproporționat de mare din nevoile lor de securitate. Ah, stai… Nu o fac,” a adăugat Lee într-o altă postare.

Potrivit FoxNews, Lee nu este singurul membru republican din Congres care exprimă astfel de sentimente.  Thomas Massie, un republican ce reprezintă Kentucky în camera inferioară a legislativului de la Washington, a scris duminică pe platforma X că “NATO este o relicvă a Războiului Rece care ar trebui relegată la un chioșc informativ în (Muzeul) Smithsonian.”

Iar Anna Paulina Luna, o republicană din Florida, a postat pe X pe 2 martie: “Este timpul ca Statele Unite să iasă din NATO!”

Comentariile legislatorilor american au fost făcute după ce Musk, care conduce nou-înființatul Departament pentru Eficiența Guvernamentală (DOGE) din Administrația Trump, și-a exprimat sâmbătă sprijinul pentru retragerea din NATO. Musk a scris “sunt de acord” într-un mesaj pe X, ca răspuns la o altă postare care susținea că a venit timpul ca SUA să se desprindă de NATO și de Națiunile Unite.

“Chiar ar trebui să o facem. Nu are sens ca America să plătească pentru apărarea Europei,” a scris miliardarul, care este considerat un apropiat al președintelui Trump.

Musk a susținut anterior postări care sprijineau retragerea din alianță. De exemplu, pe 12 februarie, el a scris pe X că “NATO are nevoie de o reformă,” ca răspuns la comentariul senatorului Mike Lee, care spunea că “Războiul Rece s-a încheiat. NATO este anacronic.”

Ce este NATO

Înainte însă de a discuta care sunt eventualele probleme cauzate de ieșirea Americii din NATO, să reamintim faptul că Organizația Tratatului Atlanticului de Nord este o alianță politico-militară formată în 1949 prin Tratatul de la Washington de către 12 țări: Belgia, Canada, Danemarca, Franța, Islanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Regatul Unit și Statele Unite. Scopul său principal este apărarea colectivă a statelor membre și menținerea securității în zona euro-atlantică, dar și prevenirea conflictelor și stabilizarea unor regiuni instabile.

NATO a fost inițial creată ca o alianță împotriva Uniunii Sovietice în contextul Războiului Rece.

În ultima perioadă, alianța care are sediul principal la Bruxelles (Belgia) și-a extins misiunea pentru a aborda noi amenințări globale, cum ar fi securitatea cibernetică și terorismul internațional.

NATO are 32 de membri în Europa și America de Nord – cei 12 fondatori inițiali, plus 20 de țări care s-au alăturat din 1949 încoace.

După prăbușirea Uniunii Sovietice în 1991, multe țări din Europa de Est au aderat la alianță, inclusiv Albania, Bulgaria, Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, România (2004) și Slovacia.

Finlanda, care are o frontieră terestră de 1.340 km cu Rusia, a aderat la NATO în aprilie 2023. Suedia a devenit membră în martie 2024. După decenii de neutralitate, ambele țări au aplicat pentru aderarea la NATO în mai 2022, la scurt timp după ce Rusia a invadat Ucraina.

Ucraina, Bosnia și Herțegovina, și Georgia au solicitat și ele să adere la alianță.

Membrii NATO sunt de acord că, dacă unul dintre ei este atacat, ceilalți trebuie să îl ajute să se apere. Acesta este Articolul 5, principiul fundamental al apărării colective a alianței.

Alianța a invocat o singură dată Articolul 5 -după atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 asupra Statelor Unite.

NATO nu are propria armată, dar statele membre pot lua măsuri militare colective ca răspuns la crize. De exemplu, alianța a sprijinit ONU intervenind în războiul din fosta Iugoslavie între 1992 și 2004.

De asemenea, NATO coordonează planuri militare și desfășoară exerciții militare comune.

Unul dintre cele mai importante subiecte și motive de dispută în in teriorul NATO este cel al cheltuielilor. În ianuarie, președintele Trump a îndemnat membrii europeni ai alianței să cheltuiască 5% din PIB pe apărare, spunând reporterilor: “Toți își pot permite asta.”

Secretarul american al apărării, Pete Hegseth, a susținut acest apel, afirmând că SUA nu vor mai “tolerara o relație dezechilibrată” cu aliații săi.

De partea sa, secretarul general al NATO, Mark Rutte, a încurajat și el statele membre să-și mărească cheltuielile pentru apărare.

Potrivit BBC, 23 de țări vor atinge ținta de 2% din cheltuielile naționale pentru NATO în 2024, comparativ cu doar trei state în 2014.

Țările care au cheltuit tradițional cea mai mare pondere din PIB pentru apărare sunt Statele Unite și cele aflate aproape de Rusia, cum ar fi Polonia și statele baltice.

Astfel, în 2023, Statele Unite au cheltuit 3,3% din PIB-ul său pentru cheltuieli de apărare, ajungând la 880 de miliarde de dolari, potrivit Institutului Peterson pentru Economie Internațională, cu sediul în Washington. Peste 50% din finanțarea NATO provine din SUA, în timp ce alți aliați, precum Regatul Unit, Franța și Germania, au contribuit cu între 4% și 8% la finanțarea NATO în ultimii ani.

Statutul Ucrainei

Vorbind despre discuțiile legate de retragerea SUA din NATO, Newsweek a precizat că Administrația Trump a fost critică la adresa NATO, președintele republican fiind adesea sceptic în legătură cu valoarea alianței și presând aliații să-și mărească cheltuielile pentru apărare.

Trump a sugerat recent că Statele Unite ar putea să nu respecte unul dintre principiile fundamentale ale acordului, apărarea mutuală, dacă o țară atacată nu contribuie suficient la cheltuielile de apărare.

Liderul de la Casa Albă a criticat țările europene pentru că nu contribuie mai mult la bugetul de apărare al alianței. La câteva zile după învestitura sa, Trump a spus că nu este sigur dacă SUA ar trebui să cheltuie ceva pe NATO, spunând că SUA protejează membrii NATO, dar aceștia “nu ne protejează pe noi”.

De la preluarea funcției de lider al SUA, la 20 ianuarie, Trump a intensificat criticile, vizând în special acele țări care nu respectă obiectivul de cheltuieli de apărare al alianței de 2% din PIB-ul lor. El a avansat ideea de a ridica cheltuielile NATO la 5% din PIB-ul unei țări. Conform acestei propuneri, chiar și SUA ar trebui să-și crească semnificativ cheltuielile pentru a atinge acest obiectiv.

Săptămâna trecută, FoxNews l-a întrebat pe președinte în Biroul Oval: “Vă gândiți la modificări ale NATO, în care, dacă o țară este atacată, dar nu plătește suficiente contribuții, SUA să nu o apere?”

Trump a răspuns: “Ei bine, le-am spus asta. Am spus: ‘Dacă nu plătiți, nu vă vom apăra.’”

Newsweek a scris că Administrația Trump a schimbat semnificativ politica externă a SUA, în special în ceea ce privește Ucraina și Europa. De altfel, sprijinul lui Musk și al unor republicani pentru retragerea SUA din NATO vine într-un context de schimbări majore în politica externă a SUA, inclusiv tensiuni crescute cu Ucraina din cauza războiului în curs cu Rusia.

În timp ce Administrația Biden a oferit ajutor militar și suport diplomatic Ucrainei în fața agresiunii Moscovei, Trump a susținut că Kievul trebuie să accepte unele concesii pentru a aduce o încheiere rapidă a conflictului, poziție care l-a pus în contradicție cu mulți lideri europeni.

De altfel, solicitările privind retragerea Statelor Unite din NATO coincid cu tensiunile ce înconjoară negocierile privind încheierea războiului din Ucraina, în condițiile în care președintele Volodimir Zelenski a cerut ca Ucraina să devină membru NATO după invadarea țării sale de către Rusia în 2022.

Rusia s-a opus constant ideii ca Ucraina să devină membră a alianței, temându-se că acest lucru ar aduce forțele NATO prea aproape de granițele sale.

În 2008, alianța a afirmat că Ucraina ar putea adera în viitor.

Fostul șef al NATO, Jens Stoltenberg, a spus că Ucraina ar putea adera “pe termen lung,” dar nu înainte ca războiul să se încheie.

În urmă cu o lună însă, secretarul american al Apărării a declarat că “SUA nu cred că aderarea Ucrainei la NATO este un rezultat realist al unui acord negociat.”

Unii șefi de apărare din NATO au respins comentariile lui Hegseth. Ministrul german al apărării, Boris Pistorius, a spus că “regretă” decizia de a exclude Ucraina din NATO fără o discuție mai largă, în timp ce ministrul apărării din Suedia, Pal Jonson, a insistat că aderarea Kievului la alianță “nu este exclusă.”

Ulterior, Zelenski a spus că este pregătit să renunțe la președinție dacă asta ar însemna ca Ucraina să adere la NATO. “Dacă pentru a obține pacea trebuie cu adevărat să renunț la funcția mea, sunt pregătit,” a spus el. “Pot să schimb asta pentru aderarea la NATO, dacă sunt astfel de condiții.”

Obstacole legale

Retragerea SUA din NATO, așa cum solicită unii republicani influenți, s-ar confrunta cu mai multe probleme. În primul rând, acest lucru ar necesita aprobarea Congresului.

O dispoziție bipartizană inclusă în așa-numita National Defense Authorization Bill (Legea de Autorizare a Apărării Naționale) din 2024 prevede că ramura executivă ar trebui să obțină sprijinul a 60 de senatori sau să adopte o legislație în Congres pentru a ieși din alianță. Senatori precum democratul Tim Kaine (Virginia) și fostul senator republican Marco Rubio (Florida), care acum este șeful diplomației americane, au fost cei care au promovat această inițiativă.

Astfel, conform legii, președintele nu poate modifica statutul de membru al NATO, inclusiv suspendarea, încetarea sau retragerea, “decât cu sfatul și consimțământul Senatului, cu condiția ca două treimi dintre senatorii prezenți să fie de acord, sau în conformitate cu o lege adoptată de Congres.”

Reamintim că, în prezent, republicanii au o majoritate fragilă în Camera Reprezentanților, cu 218 de mandate din totalul de 435. Democrații dețin 215 locuri, iar două mandate sunt vacante.

În Senat, republicanii au o majoritate cu 53 de locuri din totalul de 100, în timp ce Partidul Democrat beneficiază de 45 de mandate, iar independenții care votează de obicei cu democrații dețin două scaune.

Susținerea din partea Congresului a unei eventuale ieșiri a SUA din NATO ar fi în prezent, așadar, aproape imposibilă – în condițiile în care democrații par unanimi în a rămâne în alianță, iar numărul republicanilor care ar sprijini un AmeriExit nu ar fi suficient.

FoxNews l-a citat de altfel pe Scott Anderson, un cercetător în studii guvernamentale la Brookings Institution, care a afirmat că dispoziția bipartizană introdusă în legea apărării deschide calea pentru un conflict juridic dacă ramura executivă ar încerca să retragă unilateral SUA din alianță.

“Logica este, practic, că pregătești terenul pentru o luptă dacă președintele încearcă să facă acest lucru fără Congres… aceasta înseamnă, practic, că vom duce această problemă în instanță și o vom adresa Curții Supreme dacă încerci să faci asta, ceea ce este maximul pe care îl poate face Congresul,” a spus Anderson.

Chiar și așa, expertul a subliniat că nu este complet clar cine ar avea statut juridic pentru a contesta o tentativă de retragere din NATO, deși a menționat că membrii serviciilor armate sau persoanele care dețin proprietăți în țările NATO ar putea avea un interes legitim pentru a contesta mișcarea.

În acest context, FoxNews a precizat că majoritatea americanilor păstrează o opinie favorabilă despre NATO, deși sprijinul a scăzut ușor în ultimii ani. Potrivit unui sondaj realizat de Pew Research Center și publicat în mai 2024, 58% dintre americani au o părere favorabilă despre alianța militară, însă acest procent a scăzut cu patru puncte procentuale față de anul precedent, conform sondajului.

Supraviețuire fără SUA

Și, totuși, ar putea alianța politico-militară să supraviețuiască unei eventuale retrageri americane și să faca față, de exemplu, unui conflict cu Rusia?

Experții sunt împărțiți. Potrivit unora dintre ei, NATO ar putea continua să funcționeze și să opereze în cazul în care Statele Unite se retrag din alianță, însă foarte multe vor depinde de dorința membrilor săi, în special a celor europeni, de a fi dispuși să strângă resursele de care ar avea nevoie pentru a se apăra fără ajutorul americanilor.

Potrivit acestora, NATO fără SUA nu este deloc impotent, având la dispoziție peste un milion de soldați și armament modern din celelalte 31 de țări membre ale alianței. De asemenea, dispune de bogățiile și cunoștințele tehnologice necesare pentru a se apăra fără SUA, potrivit analiștilor.

Statele Unite și Germania sunt cei mai mari contribuabili la bugetul militar al NATO, bugetul civil și programul de investiții în securitate, cu aproape 16% fiecare, urmate de Marea Britanie cu 11% și Franța cu 10%, conform unei fișe informative NATO. Analiștii spun că nu ar trebui mult pentru ca Europa să compenseze pierderea contribuției Washingtonului.

Dacă țările europene se unesc și cumpără echipamentele potrivite, Europa “ar putea reprezenta un deterrent serios convențional și… nuclear” pentru Rusia, a spus Ben Schreer, director executiv al Institutului Internațional pentru Studii Strategice (IISS) din Europa.

“Europa singură (încă are) capacitatea de a aduna resursele de care ar avea nevoie pentru a se apăra, este doar o întrebare dacă (este) dispusă să o facă,” a spus Schreer.

Iar aceasta este întrebarea cheie, a scris CNN. De-a lungul a mai mult de 75 de ani și al administrațiilor a 14 președinți diferiți ai SUA, inclusiv prima Administrație Trump, SUA au fost elementul esențial care a menținut alianța unită.

În timpul Războiului Rece, trupele americane au fost desfășurate pe continentul european pentru a descuraja orice ambiții sovietice de a extinde alianța Pactului de la Varșovia. De asemenea, campaniile NATO în Balcani din anii 1990 au fost conduse cu trupe și putere aeriană americane. Și, până la preluarea funcției celei de-a doua Administrații Trump în ianuarie, Washingtonul a fost în fruntea ajutorului pentru Ucraina.

Aceste decenii de solidaritate transatlantică ar putea fi însă pe cale de a se încheia curând, după schimbările tectonice de strategie la care recurge Trump. Lucru care îi face pe unii comentatori să afirme că NATO poate supraviețiui fără SUA.

“De îndată ce aliații SUA vor deveni convinși că nu se mai pot baza pe capacitățile SUA de a-i apăra atunci când va veni momentul decisiv, vor grăbi să compenseze și vor lucra pentru a-și dezvolta propriile lor capabilități,” a scris Moritz Graefrath, cercetător în domeniul securității și politicii externe la William & Mary’s Global Research Institute.

“În acest sens, poate paradoxal, o retragere a forțelor SUA va crea o Europă mai puternică, nu mai slabă,” a scris Graefrath.

Prim-ministrul Poloniei, Donald Tusk, consideră că acest proces a început deja. “Europa, în ansamblu, este cu adevărat capabilă să câștige orice confruntare militară, financiară, economică cu Rusia – suntem pur și simplu mai puternici,” a spus el înaintea summit-ul Uniunii Europene de săptămâna trecută. “Trebuia doar să începem să credem în acest lucru. Și astăzi se pare că acest lucru se întâmplă.”

Formidabilă, dar cu probleme

CNN a scris, în acest context, că “în teorie, o armată europeană ar putea fi formidabilă.” Jurnaliștii au citat raportul Military Balance 2025, realizat de IISS, care a precizat că Turcia are cele mai mari forțe armate din NATO după Statele Unite, cu 355.200 de militari activi, urmată de Franța (202.200), Germania (179.850), Polonia (164.100), Italia (161.850), Regatul Unit (141.100), Grecia (132.000) și Spania (122.200).

De asemenea, Turcia are cel mai mare personal al armatei, care alcătuiește majoritatea trupelor terestre din prima linie, cu 260.200 de soldați, urmată de Franța (113.800), Italia (94.000), Grecia (93.000), Polonia (90.600), Regatul Unit (78.800), Spania (70.200) și Germania (60.650), conform raportului IISS.

În comparație, aproximativ 80.000 de soldați americani erau repartizați sau desfășurați în baze din țările NATO, conform unui raport din iulie 2024 al Congressional Research Service (CRS).

Cei mai mulți dintre acești soldați americani se află în Germania (35.000), Italia (12.000) și Regatul Unit (10.000), conform CRS.

Unele dintre cele mai mari țări NATO au și arme egale sau mult mai performante decât cele ale Rusiei.

De exemplu, în ceea ce privește portavioanele, în timp ce Rusia are un singur portavion învechit, Marea Britanie deține două portavioane moderne capabile să lanseze avioane stealth F-35B. Franța, Italia și Spania au, de asemenea, portavioane sau nave amfibii capabile să lanseze avioane de vânătoare, conform Military Balance.

În afară de SUA, Franța și Regatul Unit mențin forțe nucleare, ambele țări desfășurând submarine cu rachete balistice. Aliații NATO, în afară de SUA, dețin aproximativ 2.000 de avioane de vânătoare și de atac la sol, inclusiv zeci de avioane stealth F-35 noi.

Trupele terestre includ tancuri moderne, inclusiv aparatele Leopard germane și Challenger britanice, unități care sunt acum și în serviciul armatei ucrainene.

De asemenea, țările NATO din Europa pot desfășura rachete de croazieră puternice, cum ar fi SCALP/Storm Shadow, proiectate de Franța și Marea Britanie, care s-au dovedit a fi eficiente pe câmpul de luptă din Ucraina.

Raportul Military Balance 2025 subliniază că Europa face pași pentru a-și îmbunătăți forțele militare fără ajutorul SUA. În 2024, șase țări europene s-au unit într-un proiect pentru a dezvolta rachete de croazieră lansate de la sol, făcând demersuri pentru a crește capacitatea de producție a munițiilor și pentru a diversifica sursele de aprovizionare, privind către țări precum Brazilia, Israel și Coreea de Sud ca noi furnizori de echipamente militare.

Analiștii afirmă că, chiar dacă SUA s-ar retrage complet din Europa, ar lăsa în urmă infrastructură importantă.

SUA au 31 de baze permanente în Europa, conform Congressional Research Service – baze navale, aeriene, terestre și de comandă-control care ar fi disponibile țărilor în care sunt situate, în cazul în care SUA s-ar retrage.

Experții cred că această infrastructură nu ar fi pierdută pentru Washington dacă va exista un regret viitor după o posibilă retragere a SUA. “Lasă multă dintre infrastructura militară a SUA intactă pentru o perioadă extinsă (asigurându-se astfel) că Statele Unite își păstrează capacitatea de a reveni militar, dacă Europa nu va răspunde așa cum s-a prevăzut,” a scris Moritz Graefrath.

Ce spun scepticii

Alți comentatori s-au declarat însă sceptici că un NATO fără SUA ar putea rezista. “Pe hârtie, puterea militară a NATO europeană se compară destul de bine cu cea a Rusiei pe mai multe domenii, dar această putere pe hârtie este înșelătoare,” a spus William Freer, cercetător în domeniul securității naționale la Consiliul pentru Geostrategie din Regatul Unit.

Strategia de luptă europeană în cadrul NATO depinde de așa-numitele “enablers”, respectiv ajutoarele pe care Statele Unite le-au furnizat de mult timp continentului, a spus Freer pentru Newsweek. Acestea includ capacități precum recunoaștere, informații, realimentare aeriană și logistică.

Statele NATO de pe continent au o expunere scăzută la operarea fără SUA, a adăugat Freer, menționând că este puțin probabil ca ele să poată să își pună rapid forțele în poziție oriunde ar fi nevoie și să își refacă pierderile într-un scenariu de luptă.

Pe de altă parte, unul dintre cele mai mari puncte forte ale Europei este puterea aeriană. Eliminarea puterii aeriene americane lasă o gaură reală în forțele aeriene ale NATO, dar acestea sunt totuși “mai avansate, mai capabile și mai bine antrenate” decât cele ale Rusiei, a spus mareșalul aerian în retragere Greg Bagwell, fost comandant șef al Royal Air Force din Marea Britanie. “Așadar, nu este doar o chestiune de numere,” a declarat Bagwell. Forțele aeriene occidentale, fără SUA, pot să se descurce în mare parte, a adăugat el.

Statele NATO din Europa operează diverse modele de avioane de vânătoare avansate, inclusiv avioane Rafale fabricate în Franța, Gripen suedeze și Eurofighter Typhoon. Acestea sunt în general considerate interoperabile, capabile să colaboreze destul de ușor. Forțele aeriene ale Canadei sunt mici, dar capabile,” a spus Bagwell.

Problema este însă că SUA reprezintă “peste jumătate” din toate avioanele de vânătoare și aeronavele de atac la sol ale NATO, a observat Douglas Barrie de la IISS.  Aproape jumătate din aeronavele rămase, a spus el, sunt fabricate în SUA.

Există îngrijorări profunde cu privire la faptul că statele europene NATO au suficiente arme lansate aerian și la cât de repede pot companiile de apărare din Europa să umple golurile într-un scenariu de război, a declarat el.

“Europa de una singură ar întâmpina dificultăți în a obține superioritatea aeriană față de forțele rusești, care dispun de sisteme de apărare aeriană terestră foarte puternice, capabile să amenințe aeronavele NATO,” a afirmat Justin Bronk, expert în puterea aeriană de la think tank-ul britanic Royal United Services Institute (RUSI).

Statele Unite sunt dominante în furnizarea de sisteme de apărare aeriană la sol, cum ar fi celebrul Patriot, care este în cantități limitate în Europa. “Europa va trebui să își intensifice eforturile destul de repede și să găsească soluții care să poată umple unele dintre aceste goluri,” a spus Bagwell.

“Problema nu este că soluțiile nu sunt disponibile, ci mai degrabă că niciun stat membru european nu a investit încă în combinația necesară de aeronave adecvate, arme, instruire specializată și capabilități de sprijin, deși unele progrese sunt făcute în această direcție,” a spus Bronk.

Statele NATO din Europa au “mult mai puține” avioane cisternă pentru a oferi capacități de realimentare aeriană față de Forțele Aeriene ale SUA, a adăugat Barrie.

Europa are programe pe termen lung, cum ar fi Global Combat Air Programme (GCAP), o colaborare între Marea Britanie, Italia și Japonia pentru a dezvolta avioane de vânătoare de a șasea generație care urmează să intre în serviciu în următorii zece ani. Există anumite dezbateri cu privire la viitorul acestui program, mai ales pe măsură ce Marea Britanie se apropie de finalizarea Recenziei Strategice de Apărare.

Dar “nu există alte alternative reale în afara Americii care să ofere acel nivel de invizibilitate” oferit de avioanele F-35 de generație a cincea între timp, a spus Bagwell. Deși invizibilitatea este “din ce în ce mai puțin importantă în zilele noastre,” a adăugat el, opțiunile pentru capabilități de generație a cincea non-americane sunt limitate.

De asemenea, statele NATO fără SUA sunt în urma Rusiei în ceea ce privește forțele navale și puterea nucleară, iar retragerea americanilor din alianța ar complica enorm capacitatea acestora de a face față Moscovei într-o posibilă confruntare viitoare.

Surse: FoxNews, BBC, Council on Foreign Relations, Reuters, Newsweek, CNN, nato.int, iiss.org, X