G4Media.ro

ANALIZĂ 23 august – o dată cu triplă semnificație istorică pentru români:…

Foto: Pactul Ribbentrop - Molotov / Wikipedia

ANALIZĂ 23 august – o dată cu triplă semnificație istorică pentru români: Pactul Ribbentrop – Molotov, bătălia de la Stalingrad și întoarcerea armelor

Pe majoritatea gândul îi duce la 23 august 1944, data întoarcerii armelor de către România împotriva Germaniei naziste cu care fusese aliată din 1940 și alăturarea coaliției formate din URSS, Statele Unite și Marea Britanie până la sfârșitul celui de-al doilea război mondial în Europa, la 8 mai 1945.

Dar înaintea anului 1944, data de 23 august a mai prilejuit două evenimente de o importanță majoră: în 1939 și 1942.

Pe 23 august 1939 a fost semnat la Moscova pactul de neagresiune dintre Germania nazistă și Uniunea Sovietică, pact care a rămas în istorie ca Ribbentrop – Molotov, după numele miniștrilor de externe ai celor două țări care l-au semnat în prezența liderului bolșevic, Stalin.

Acest pact, vremelnic, a dat cale liberă Germaniei  să atace Polonia peste numai nouă zile și astfel să declanșeze cel de-al doilea război mondial. Pactul, care parafa o alianță între cele două mari puteri totalitare ale Europei, conținea și patru puncte adiționale secrete. La punctul 3 prevedea: “În ceea ce privește sud-estul Europei, partea sovietică subliniază interesul URSS pentru Basarabia. Partea germană își declară dezinteresul politic complet față de aceste regiuni.”

Importanța acestui text s-a dovedit funestă pentru România peste mai puțin de un an, pe 26 iunie 1940 când URSS a emis o notă ultimativă cerând Bucureștiului să cedeze imediat nu doar Basarabia (sau mai corect Moldova dintre Prut și Nistru), dar și nordul Bucovinei și ținutul Herța, despre care pactul Ribbentrop – Molotov nu pomenea nimic.

În următoarele două luni și jumătate România avea să mai sufere două amputări teritoriale majore girate de celălalt semnatar al pactului, Germania nazistă: la 30 august nordul Transilvaniei în favoarea Ungariei, prin cel de-al Doilea Arbitraj (numit în România Dictat) de la Viena și pe 7 septembrie sudul Dobrogei (sau Cadrilater) prin tratatul de la Craiova.

România a pierdut deci în 1940 o treime din teritoriu prin acte care avut în comun semnătura și girul aceleiași țări: Germania nazistă. Cu toate acestea la sfârșitul acelui an, la 23 noiembrie România, condusă de acum de generalul Ion Antonescu în alianță cu Mișcarea legionară, semnează Pactul tripartit, o alianță din care făcea parte, ați ghicit, Germania nazistă.

Pe 22 iunie 1941 Germania rupe pactul Ribbentrop – Molotov și atacă URSS. România intră și ea în război la acea dată și în ceva mai mult de o lună își recuperează teritoriile ocupate cu un an înainte de Stalin, nu și cele pierdute în favoarea Ungariei, un țel important al lui Antonescu, niciodată satisfăcut de Hitler. Dar Antonescu nu s-a oprit la Nistru, a ocupat teritoriul dintre acest râu și râul Bug, mergând alături de Hitler până la limita de est a Uniunii Sovietice în Europa.

Pe 23 august 1942 începe bătălia de la Stalingrad, cea mai sângeroasă din istorie, soldată cu înfrângerea Germaniei și a aliaților ei, unde România se angajase cu peste 300.000 de militari, din care a pierdut circa jumătate – morți, dispăruți, răniți, prizonieri.

În următorii doi ani trupele române au fost într-o permanentă retragere în fața Armatei Roșii, iar alianța cu Germania și-a pierdut orice utilitate.

Pe fondul avansului continuu al trupelor sovietice către vest, ajunse la Iași, Regele Mihai împreună cu politicienii democrați care se opuneau lui Antonescu și cu reprezentanți ai comuniștilor impuși de Stalin, l-au răsturnat de la putere pe dictatorul fascist al României pe 23 august 1944, o lovitură de stat care a dus la ieșirea din război alături de Germania și intrarea în război alături de Puterile Aliate.

În pofida participării cu trupe la războiul împotriva Germaniei până la capitularea acesteia la 8 mai 1945, România nu a fost considerată co-beligerantă, cei trei ani și două luni petrecuți luptând alături de Germania nazistă împotriva URSS fiind decisivi la congresul de pace de la Paris din 1947, unde i s-a atribuit totuși nordul Transilvaniei, pierdut în favoarea Ungariei.

Data de 23 august 1944 a devenit Ziua Națională a României comuniste, actul fiind denumit inițial “insurecție anti-fascistă”, iar pe vremea lui Nicolae Ceaușescu a primit termenul pompos de „revoluție de eliberare socială și națională, anti-fascistă și anti-imperialistă”.

După căderea regimului comunist, 23 august 1944 a căzut în desuetudine și pe fondul reacției împotriva regimului comunist, ignorându-se rolul jucat de regele Mihai, pe atunci un tânăr în vârstă de 22 de ani, în salvarea a ceea ce se mai putea salva din calea tăvălugului Armatei Roșii care distrugea totul în calea sa și nu s-a oprit decât la Berlin.

Perioada de cinci ani, de la 23 august 1939 la 23 august 1944, a fost una dintre cele mai semnificative din istoria românilor. La sfârșitul ei, după (cel puțin) patru ani de regim totalitar fascist României i-a fost un impus de către o putere străină un alt regim totalitar, cel comunist care avea să dureze 45 de ani. Rezultatele a 50 de ani de regimuri totalitare se văd și azi, cu precădere în mentalitatea oamenilor. Deși România este o țară cu o democrație fie și imperfectă, membră a Uniunii Europene și NATO, în viața publică și-a făcut loc în mod insidios o sinteză sinistră între cele două ideologii totalitare, care pe fondul crizelor de tot felul, capătă popularitate. Iată de ce data de 23 august – 1939, 1942, 1944 – nu trebuie uitată, pentru că, îmi pare rău că trebuie să repet un clișeu uzat, cine nu învață din greșelile trecutului, este condamnat să le repete.

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Citește și...

34 comentarii

  1. Ziua ca a inrobit si inca inrobeste Romania, 78 de ani mai tarziu !

  2. Dle Petru Clej, Pactul Ribbentrop-Molotov nu a fost nicidecum unul „vremelnic”, cum ați scris chiar la începutul articolului. Este vorba, mai exact, de anexa secretă a acestui document, ale cărei consecințe România și Republica Moldova le suportă și în ziua de azi! Până când?

    • Consecințele Pactului Ribbentropp Molotov au fost anulate de facto la 22 iunie 1941 și de jure print Tratatul de Pace din 1947. Efectele remanente le suportă nu doar România și Republica Moldova conform teoriei că aici e buricul Pământului.

  3. Pana cand n-om mai fi un popor de dobitoace suprahranite. (a fact is a fact)

  4. Operațiunea Bagration din vara lui 1944 a spulberat Grupul de Armată Centru german. Rușii au dat prin mașina de tocat floarea armatei germane.
    Nu stau acum să scriu câte divizii au pierdut nemții, semnificativ e că polonezii s-au răzvrătit la Varșovia pe 1 august. Rușii erau aproape, iar polonezii doreau să elibereze Varșovia inainte de intrarea rușilor. Cam ce au făcut francezii la Paris.
    Cu rușii în fața Varșoviei și armata germana spulberată pe direcția principală de atac, România nu avea alternative. Asta ca tot o dați pe aia cu întoarcerea armelor – o tâmpenie bună pentru propaganda ce zice că sântem trădători. Situația frontului era clară, să continuăm rezistența era inutil. În condițiile în care românii știau cum e treaba cu rușii și ar fi luptat.
    Mai puneți la cantar și evoluția americană din vestul Europei. Să vedem ce rezulta. 😬

    • Nu stiu daca era totul chiar asa clar cum sugerezi. In conditii oarecum similare, Ungaria si Cehoslovacia au ramas sa lupte de partea Germaniei, sperand sa evite intrarea in sfera rusa de influenta. Italia a ales neutralitatea.
      Si nu, nu sugerez ca o alternativa ar fi fost mai buna ca alta (nu cunosc situatia suficient de bine sa ma pronunt). Dar erau alternative, deci calea de urmat nu era clara.

    • Afirmație falsă: Ungaria fusese ocupată de Germania nazistă pe 19 martie 1944, iar când Horthy a încercat să scoată Ungaria din război pe 15 octombrie 1944 a fost arestat și înlocuit în fruntea statului cu Ferenc Szalasi. Cehoslovacia nu mai exista ca stat din martie 1939, când a fost dezmembrată de Germania, într-un protectorat care îngloba Boemia și Moravia (Cehia de azi) și statul marionetă Slovacia, condus de colaboraționistul Josef Tiso.

    • Multumesc pentru corectii. Aveti, desigur, dreptate.

    • Ba existau alternative: 1. capitularea 2. continuarea luptei.

    • @Griska Continuarea luptei nu mai era nicidecum o alternativă pentru că finalul era cât se poate de clar pentru toată clasa politică în afară de Antonescu, adică înfrângerea Germaniei și aliaților ei. Dar Antonescu a fost total lipsit de percepția realității și a insistat cu utopiile lui… până l-au dat jos, salvându-se astfel zeci de mii de vieți. Și întârziindu-se cu cel puțin 4 ani comunizarea totală a României.

    • care este sursa afirmației „întârziindu-se cu cel puțin 4 ani comunizarea totală a României”? Face parte cumva din categoria „întoarcerea armelor pe 23 august 1944 a scurtat războiul în Europa cu 200 de zile” (Ilie Ceaușescu et al)?

  5. Purul adevăr este că Moldova între Prut și Nistru cetatea alba , nordul Bucovinei și Herța întotdeauna au aparținut României. Unde e Moldova lui Ștefan ? Problema României este calitatea proastă a conducătorilor. La fel și cu tezaurul din 1916 la ruși e singurul caz mondial unde nu s-a restituit tezaurul din cauza unor nenorociți de conducători lași și vânduți. huuuuuuoooo

    • România datează ca stat din 1862. La acea dată nordul Basarabiei și Bucovina întreagă nu făceau parte din România.

    • Rușii s-au folosit de schimbarea formei de stat ,de la monarhie la republică, pentru a nu înapoia tezaurul. L-am dat țarului și vrem să îl primim de la conducătorul statului sovietic ,cam așa a sunat refuzul la un moment dat.

    • Nici chiar așa ce tot scrii p rostii,o mică mostră a fost dată înapoi în timpul regelui,tezaurul cultural dat înapoi 100% a mai rămas tezaurul în monezi pe care Bucureștiul l-a sacrificat știm noi pentru ce,pe vremea lui Ielțin se mai putea discuta cu ei așa a ajuns și Tezaurul lui Priamos înapoi la nemți chit și toate chestiile găsite prin arhive după aia a urmat sculptarea României de azi My Fair Lady torturată.

  6. 78 de ani de când am întors blestemele si acatistele.

  7. E prima oara când aud ca trupele ruse erau la Iași pe 23 august 1944.

    Stiam doar ca au spart frontul.

    Este evident ca aceasta întoarcere a armelor a avut loc în ceasul al 12 lea când era clar ca nu mai puteam opri comuniștii.

    Istoria nu se va mai repeta din fericire. În niciun caz nu putem sa comparam armata roșie cu cea a Rusiei de azi.

    Cred ca mai au arme și echipamente de atunci… Asa de mult s-a degradat treaba.

    Așteptăm ca rusii sa întoarcă armele împotriva lui Putin.

    • Din pacate, se poate repeta. Daca Rusia se decide sa arunce iar in lupta milioane de oameni, poate crea probleme serioase intr-in conflict. Desigur, n-ar mai beneficia de sprijinul occidentului, dimpotriva, dar asta nu inseamna ca nu mai poate crea probleme mari. De fapt cam asta e problema cu Rusia: nu poate sa ajute sau sa contribuie cu ceva, poate doar sa creeze probleme si sa ameninte.

    • Nu-i mai puteam opri, asa ca, popor de moluste fiind, i-am ajutat.

  8. Multumim, G4Media, pentru sinteza. Pentru multi era necesara.

  9. Intoarcerea armelor a fost o groaznica eroare !!! Am ramas si fara…onoare….

  10. Exact ce spuneam: România buricul Pământului

  11. La ce bun că am întors armele împotriva nemților, în ultima clipă? Basarabia a rămas pierdută, pagube de război am plătit de ne-au luat dracii, bolșevismul (comunismul) a venit oricum peste noi și ne-a retezat picioarele. Dacă rămâneam alături de nemți, poate eram cam pe unde sunt ei azi. Ne casapeau rusnacii, s-ar fi născut mișcări de rezistența etc, dar nu eram unde suntem acum. Regalitatea a fost un factor decizional…. neinspirat.

    • Istorie contrafactuală fără absolut niciun temei în realitate.

    • În principal am redobândit Ardealul. Cam asta a fost marele câștig. Pe drum am pierdut o grămadă de soldati/ofițeri trimiși în glasurile rusești ca și răzbunare. Putini s-au mai întors. Bonus, ne-au băgat la înaintare în toate luptele grele contra nemților. La 100 de km de Berlin ne-au trimis acasă pentru a intra rusii victorioși.

  12. Autorul articolului nu doreste sa-i supere pe rusi omitand un fapt important: dupa ce nemtii au declansat razboiul rusii au intrat cu armata in Polonia! Doar nemtii au inceput raxnoiul?!

    • De unde rezultă afirmația dumneavoastră? Germania nazistă a atacat Polonia pe 1 septembrie 1939, iar Armata Roșie a intrat în Polonia pe 17 septembrie când forțele poloneze erau aproape de capitulare (ceea ce nu a împiedicat rezistența poloneză împotriva sovieticilor). Articolul se concentrează asupra României, iar în acest context menționarea temei pe care o pomeniți nu este relevantă. Ar trebui să renunțați la infantilisme de genul „nu doreste sa-i supere pe rusi”.

  13. Eu nu i-as zice chiar intoarcerea armelor , dar ma rog asta e alta discutie. Cert e ca 23 August 1939 e o zi nefasta in istoria acestui popor

  14. În ce fel au consfințit?

  15. Ce obligație aveau SUA și Marea Britanie (nu Anglia) față de România, țară învinsă în război, principalul aliat al Germaniei naziste pe frontul de est timp de trei ani și două luni? Românii au suferit? Gândiți-vă la Polonia, care a fost desființată ca stat și a avut 20% din populație masacrată. Dar așa e când consideri că România e buricul Pământului și suferi de mania persecuției, simptom al unui profund complex de inferioritate – mentalitate formată și întreținută în ultimii 77 de ani.

  16. Va multumesc pentru articol. Concentrat, limpede, raspicat.
    O lectura placuta de care aveam nevoie.

  17. @Petru Clej: Dacă România vrea să își recapete integritatea teritorială e „buricul pământului”, iar Ucraina care vrea Crimeea înapoi, e susținută de NATO și o mare parte din UE, o dovadă mai clară de ipocrizie nici că se poate! O țară de lași și trădători, asta suntem! Măcar dacă tot susținem Ucraina, să primim înapoi ce este al nostru, fără dublă măsură. Dacă s-ar da curs revendicărilor teritoriale dinaintea WW2 și s-ar reveni la granițele din 1920, stabilite prin TRatatul de la Paris, Ucraina ar pierde teritorii. Și nu le place naționaliștilor de acolo, nici americanilor cu ajutorul cărora s-a făcut România Mare.
    P.S.: Istoria e scrisă de învingători și de cei cărora ne supunem. Până în 1989 am recitat versiunea sovietică și apoi pe cea naționalist-comunistă a lui Ceaușescu, acum recităm versiunea americană.