Agonie economică în Transnistria. Regimul separatist nu-și poate plăti bugetarii

Transnistria nu-și mai poate plăti „bugetarii”. Plățile sociale și salariale întârzie, iar de acum înainte situația enclavei separatiste doar se va înrăutăți, deoarece bani în regiune nu mai vin, arată o analiză Deutsche Welle.

Contul special de gaze al regiunii transnistrene nu mai este alimentat de câteva luni. Acest cont acoperea 55% din cheltuielile bugetului separatist. Până în ianuarie 2025, aici intrau plățile oamenilor pentru gaz și 85% din achitările Chișinăului pentru curentul achiziționat de la Cuciurgan – o centrală veche controlată de regimul separatist, ce funcționa cu gaz livrat gratis de Rusia.

Trei coșuri goale

Schema de supraviețuire a separatismului transnistrean era simplă. Rusia lăsa ca gazul să curgă gratis prin țeava ce ducea spre regiunea transnistreană (în tranzit prin Ucraina) iar regimul de la Tiraspol vindea acest gaz, punând banii în trei coșuri: unul în care virau banii consumatorii casnici din regiunea transnistreană, al doilea coș pentru industriile consumatoare de energie (care, în schimb, asigurau cu valută regimul separatist – bani proveniți din comerțul exterior, preponderent (79%) din exporturile pe piața UE). Al treilea și cel mai mare coș ce alimenta regimul separatist era umplut cu bani chiar de către Chișinău. Gazul rusesc livrat gratis ajungea la Centrala de la Cuciurgan iar aceasta producea energie electrică pe care o vindea Chișinăului. Nici un ban nu ajungea la furnizorul rus „Gazprom”. Cu acești bani, administrația de la Tiraspol menținea în viață întreaga mașinărie separatistă utilizată de Rusia contra Republicii Moldova. Altfel spus, Chișinăul își finanța „călăul”.

Acum toate cele trei coșuri sunt goale. După 1 ianuarie 2025, când Ucraina a sistat tranzitul de gaze rusești spre Transnistria, regimul separatist de la Tiraspol este nevoit să utilizeze rezervele și banii din primul coș (achitările modeste ale oamenilor) pentru achitarea tranzitului de gaz. Tiraspolul nu a mai făcut asta niciodată în ultimii 35 de ani – achitarea pentru tranzit fiind acum o condiție a Chișinăului. Gazul care ajunge în stânga Nistrului este achitat printr-o schemă externă obscură, acceptată cu greu de Chișinău iarna trecută, doar pentru evitarea unei crize umanitare în Transnistria.

Al doilea coș e la fel de gol. Industria e la pământ. De două luni nu se mai produce aproape nimic în regiune iar încercările de o reanima după blocajul total de iarna trecută nu dau efecte, pentru că volumul de gaz pe care îl primește Transnistria (condiționat de către Chișinău) este insuficient pentru ca industria să poată activa la turații maxime. Chișinăul a recurs la aceste limitări pentru a proteja consumatorii onești de pe malul drept al Nistrului (Chișinăul) de concurență neloială. Comerțul exterior al enclavei separatiste înregistrează, în 2025, un declin abrupt de peste 50%, iar conform previziunilor, așa-zisa economie a regiunii transnistrene va continua să se contracte puternic inclusiv pe fondul incertitudinii generate de războiul din Ucraina.

Al treilea coș cu venituri al separatiștilor a dispărut în general, deoarece Chișinăul nu mai cumpără nici un kilowatt de energie de la Cuciurgan încă din 1 ianuarie 2025. În mai puțin de patru luni Chișinăul se va debranșa de nodul energetic de la Cuciurgan prin care trece acum energia cumpărată din România și UE. Construcția liniei de tensiune înaltă Isaccea-Vulcănești-Chișinău (care leagă sistemul energetic al Moldovei de cel al UE) este în fază finală și va fi dată în exploatare până la începutul noului sezon rece.

Oamenii își caută de lucru pe malul drept al Nistrului

Localnicii din regiunea transnistreană înțeleg că, în câteva luni, Transnistria nu va mai fi ceea ce a fost în ultimele trei decenii – o gaură a desfrâului economic și a facturilor mici. Deja este o povară pentru ei. Administrația separatistă deja a majorat tarifele pentru populație, în condițiile în care salariile în regiunea transnistreană sunt cu 50% mai mici decât cele achitate pe malul drept al Nistrului. Chișinăul are angajamente față de UE și are un plan de reintegrare economică a Transnistriei prin reglementări fiscale și monetare. Războiul din Ucraina i-a oferit Chișinăului pârghii pe care nu le-a avut niciodată – controlul total asupra importurilor și exporturilor transnistrene, după ce Ucraina a închis ermetic segmentul transnistrean al frontierei. Reintegrarea politică va fi mai dificilă și ea depinde de felul cum se va încheia războiul din Ucraina.

Localnicii se adaptează la noile realități. Criza economică din regiunea transnistreană îi face pe tot mai mulți locuitori să-și caute un loc de muncă în teritoriile controlate de autoritățile constituționale de la Chișinău. Oamenii fac zilnic naveta între Tiraspol și Chișinău. Deși tot mai mulți oameni din Transnistria înțeleg că regiunea nu are perspective de dezvoltare, Rusia nu va permite soluționarea rapidă a conflictului înghețat de peste 30 de ani. Prezența armatei ruse în Transnistria cu un contingent de 1500 de militari împiedică orice efort în acest sens.

Potrivit premierului moldovean Dorin Recean, la alegerile din 28 septembrie 2025, Rusia vrea să instaleze la Chișinău o guvernare loială, pentru ca, prin intermediul acesteia, să-și crească prezența militară în Transnistria până la 10.000 de militari, ceea ce ar crește presiunea militară în sud-vestul Ucrainei și în coasta NATO.

Regimul separatist se simte amenințat din interior

Conștienți, pe de o parte, de dependența economică totală a Transnistriei de deciziile Guvernului de la Chișinău și, pe de altă parte, de forța militară a Ucrainei, exponenții regimului separatist de la Tiraspol au devenit mai puțin gălăgioși, dar în continuare loiali Kremlinului. Revolta localnicilor crește însă. În timp ce ei nu-și mai primesc salariile, văd cum se dezvoltă, cu fonduri europene, localitățile de pe malul drept al Nistrului. Mai mult, au văzut cum, iarna trecută, administrația separatistă de la Tiraspol a refuzat un ajutor de 60 de milioane de euro din partea UE, condiționat prin respectarea unor drepturi și libertăți elementare ale omului.

O revenire a Transnistriei la situația de „paradis fiscal” în care grupările oligarhice au exploatat enclava separatistă ținând localnicii izolați ca într-un muzeu sovietic nu mai este posibilă. În primul rând, pentru că gaz gratis în Transnistria nu va mai fi, iar fără gaz gratis centrala de la Cuciurgan (principala sursă de bani a separatiștilor) nu este rentabilă, deoarece este foarte veche și necompetitivă. Este un morman de fiare. În plus, având linia electrică de 400 kV Isaccea-Vulcănești-Chișinău, guvernul moldovean nu ar mai avea vreun motiv economic să cumpere curent de la Cuciurgan și să întrețină financiar regimul separatist de la Tiraspol.

Un alt argument este că Republica Moldova și-a asumat aderarea la UE până în 2028-2030 iar procesele în acest sens au fost accelerate la maximum. Moldova va adera la UE indiferent dacă va fi soluționată problema transnistreană până în momentul aderării. Chișinăul a reușit să convingă Bruxellesul să ia în calcul aderarea în doi pași a Republicii Moldova la UE. Asta ar descuraja Rusia să mai întrețină enclava separatistă în Moldova, deoarece obiectivul Kremlinului este să mențină Moldova în sfera sa de influență prin intermediul Transnistriei.