A murit pictorul David Hockney, unul din cei mai influenți artiști ai secolului 20. VIDEO de arhivă

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Artistul David Hockney a murit vineri, la vârsta de 88 de ani, potrivit BBC. Hockney – activ în pictură, scenografie de operă, fotografie și chiar publicistică – a fost unul dintre cei mai influenți artiști ai secolului 20. Extrem de iubit în Marea Britanie pentru optimismul, nonconformismul și umorul său, David Hockney a respins tentația cinismului sau a conceptualismului arid și a promovat culorile explozive și plăcerea pură de a privi.

Născut în 1937 în Bradford, un oraș industrial și conservator, Hockney a fost un nonconformist înnăscut. Student la Royal College of Art din Londra la începutul anilor ’60, a refuzat abstractizarea – dominantă în arta vremii, optând pentru o artă figurativă, adesea cu accente ludice sau primitiviste.

Într-o Anglie în care homosexualitatea era încă ilegală și incriminată social, Hockney a avut curajul să-și exprime deschis identitatea. A devenit rapid un reper al școlii britanice de artă și a fost promovat de galeriști din Londra. A plecat apoi în SUA, unde a descoperit, în California, locul în care se putea exprima deschis atât ca persoană, cât și ca artist. Lumina californiană l-a atras la fel de mult ca societatea extrem de libertină.

Cariera de peste șapte decenii a lui Hockney poate fi împărțită în câteva perioade distincte.

Epoca Californiană (Anii ’60 – ’70): Fugind de puritanismul și cerul plumburiu al Angliei, Hockney descoperă Los Angeles-ul în 1964. Aici creează imaginile care l-au definit în mentalul colectiv: vilele moderniste, palmierii zvelți, trupurile masculine sub duș și, mai ales, bazinele de înot. Capodopere precum „A Bigger Splash” sau „Portrait of an Artist (Pool with Two Figures)” (care în 2018 a stabilit un record istoric de 90 de milioane de dolari pentru un artist în viață) au surprins hedonismul și libertatea absolută a visului californian.

Experimentele Cubiste și Fotografia (Anii ’80): Dorind să spargă perspectiva fixă a lentilei foto, Hockney inventează „joiners” – colaje din zeci de fotografii Polaroid sau de 35mm luate din unghiuri ușor diferite. A fost modul său de a aduce cubismul în contemporaneitate, demonstrând cum ochiul uman se mișcă în timp și spațiu.

Peisajul din Yorkshire (Anii 2000): Revenit pentru o perioadă în nordul Angliei, Hockney redescoperă natura. Pe pânze monumentale de peste zece metri, el pictează copaci, păduri și drumuri rurale în transformarea lor de-a lungul anotimpurilor, amintind de forța unui Matisse combinată cu tradiția peisagistică britanică.

Pionieratul Tehnologic și Normandia (Ultimii ani): Spre deosebire de mulți contemporani reticenți la tehnologie, Hockney a îmbrățișat-o total. A desenat pe iPhone, apoi pe iPad, experimentând cu lumina digitală în Normandia, unde s-a stabilit parțial în ultimii ani. Expoziția sa „A Year in Normandie” a arătat un artist octogenar cu aceeași prospețime spirituală ca în tinerețe.

Atitudinile politice și refuzul de a fi înnobilat

Hockney nu a fost un ideolog, ci un libertarian pragmatic, ghidat de un profund simț al independenței personale. S-a declarat adesea dezamăgit de intruziunea statului în viața privată. Deși a fost un susținător al libertăților civile și al drepturilor comunității gay, una dintre cele mai vocale și pasionate campanii politice ale sale din Marea Britanie a fost împotriva interzicerii fumatului în spațiile publice.

”Pe vremuri nu aveai voie să fii gay. Acum ai voie să fii gay, dar n-ai voie să fumezi. Întotdeauna e câte ceva în neregulă cu puritanii ăștia”, a declarat el la un moment dat.

Aversiune față de conformism și ierarhii s-a tradus și prin gestul său radical din 1990, când a refuzat titlul de Cavaler (Knighthood) oferit de Regina Elisabeta a II-a. Hockney a explicat simplu că nu dorea să fie numit „Sir” și că nu prețuia premiile sau recunoașterea oficială a establishment-ului britanic. Ulterior, în 2012, a acceptat totuși Order of Merit (Ordinul de Merit), o distincție mult mai exclusivistă, limitată la doar 24 de membri în viață, deoarece era un premiu acordat exclusiv pentru realizări deosebite în știință și artă, fără conotații politice. Francezii i-au acordat, de asemenea, Legiunea de Onoare.

David Hockney a lăsat și o moștenire teoretică. Într-un esecu din 2001, numit ”Secret Knowledge”, el a provocat întreaga lume academică, lansând ipoteza că marii maeștri ai Renașterii și ai Barocului (precum Caravaggio sau Vermeer) foloseau oglinzi și dispozitive optice (camera obscura) pentru a obține realismul perfect. Hockney nu a făcut-o pentru a-i demitiza, ci din fascinația pură a artistului-practicien înțelegând cum se produce o imagine.

Vezi mai jos un clip cu cele mai cunoscute picturi ale lui David Hockney:

Documentar BBC despre David Hockney: