Riscă inteligența artificială să ne afecteze modul de a gândi? Ce sunt lenea cognitivă și datoria cognitivă

În ciuda avantajelor sale incontestabile, utilizarea programelor de inteligență artificială introduce amenințări latente precum prejudecățile, lenea mentală și datoriile cognitive. Inteligența artificială este ca și cum ai trăi cu un adolescent: uneori genial; alteori, puțin stângaci, dar nu încetează niciodată să ne uimească… Când interacționăm cu programe de inteligență artificială (AI) precum ChatGPT, Gemini, Claude, Grok și multe altele, suntem uimiți de potențialul lor extraordinar de a transforma viitorul, atât la locul de muncă, cât și în viața noastră de zi cu zi, scrie El Pais.

Un studiu recent publicat în Harvard Business Review enumeră printre cele mai importante utilizări ale IA în 2025 rolul său de suport emoțional. Dincolo de generarea de texte sau automatizarea sarcinilor, aceste instrumente sunt folosite ca terapeuți, pentru a ne organiza viața și chiar pentru a ne ajuta să ne clarificăm scopul vieții. Și acesta este doar începutul. După cum a prezis Dr. Silvia Leal, expert în tehnologie și consilier al OCDE: „Vom vorbi mai mult cu chatbots sau aplicații AI decât cu partenerii noștri”. Ea a afirmat acest lucru în 2017; astăzi, mulți oameni petrec mai mult timp cu instrumente sau dispozitive bazate pe AI decât cu oameni reali. Pentru a utiliza corect această tehnologie, trebuie să înțelegem riscurile la care se expun mințile noastre atunci când intră în contact cu inteligența artificială. Să ne uităm la trei dintre cele mai relevante.

Primul risc provine din lumea prejudecăților. Dr. Leal explică: „IA avansează fără a putea evita prejudecățile datelor sau minciunile de pe internet. În plus, se dezvoltă după chipul și asemănarea noastră, iar oamenii sunt departe de a fi perfecți”. Cu alte cuvinte, această tehnologie va fi rapidă și surprinzătoare, dar poate eșua. În plus, convingerea că inteligența artificială este infailibilă accentuează prejudecățile noastre de automatizare, prin care nu punem la îndoială rezultatele pe care ni le oferă sau urmăm orbește un browser, chiar dacă acesta ne duce la un site pe care îl considerăm greșit.

Al doilea risc provine din conservarea energiei de către creierul nostru. Materia noastră cenușie este programată să economisească efort; cântărește 2% din corpul nostru, dar consumă mai mult de 20% din energia noastră zilnică. Din acest motiv, avem tendința de a evita anumite eforturi inutile și cădem în ceea ce se numește lene cognitivă.

Din cauza lenei, nu ne mai amintim numerele de telefon sau nu mai exersăm calculele mentale dacă avem agende sau calculatoare pe telefon. Tot din cauza lenei, atunci când ne confruntăm cu o îndoială, avem tendința inconștientă de a căuta o soluție rapidă pentru a reduce disconfortul, potrivit cercetătorilor de la Universitatea din Texas, după ce au analizat frecvența cu care studenții își revizuiau examenele înainte de a le preda.

Cu acest punct de plecare natural, nu este surprinzător faptul că IA accentuează lenea cognitivă și începe să ne slăbească memoria atunci când vine vorba de reamintirea informațiilor.

În sfârșit, și legat de punctul anterior, al treilea risc inconștient poate fi cel mai îngrijorător dintre toate: activitățile cerebrale pe care le „sacrificăm” dincolo de memorie. Într-un experiment recent realizat de MIT, activitatea a 32 de regiuni ale creierului unor voluntari care scriau eseuri despre filantropie a fost măsurată pe parcursul a patru sesiuni și folosind resurse diferite.

Primul grup nu a avut niciun ajutor; al doilea s-a putut baza doar pe motoare de căutare precum Google; iar al treilea a putut utiliza ChatGPT. După sesiuni, cercetătorii au descoperit că al treilea grup a înregistrat o activitate cerebrală mai scăzută, o memorie mai slabă a ceea ce au scris și un sentiment mai slab al paternității în comparație cu celelalte grupuri, în special cu primul. Sau, după cum au remarcat chiar cercetătorii, grupurile care au folosit inteligența artificială „au avut în mod constant performanțe inferioare la nivel neuronal, lingvistic și comportamental”.

Dar și mai rău, ultimul eseu pe care voluntarii trebuiau să îl scrie trebuia să fie o compilație a celor trei anterioare, iar în acest caz, li s-a cerut să schimbe resursele. Cei care folosiseră AI au trecut să se bazeze exclusiv pe propriile reflecții și așa mai departe. Ceea ce a reieșit a fost că grupul care a folosit inițial ChatGPT a menținut aceeași activitate mentală limitată, chiar și atunci când nu a mai avut acces la aceasta.

Acest fenomen este cunoscut sub numele de „datorie cognitivă”. Cu alte cuvinte, utilizarea intensivă a inteligenței artificiale poate oferi beneficii pe termen scurt, dar cu prețul afectării învățării, a capacității de a forma idei complexe, a creativității, a motivației sau a unei legături profunde cu ceea ce au învățat, printre altele.

Cele trei dificultăți menționate mai sus ne avertizează asupra unui lucru important: cu ajutorul IA, riscăm să devenim din ce în ce mai dependenți și să depunem mai puțin efort mental în activitățile noastre zilnice. În plus, știm că creierul, în eficiența sa, tinde să slăbească funcțiile pe care nu le exercită. Prin urmare, trebuie să ne antrenăm gândirea critică, să folosim conștient și limitat inteligența artificială, transformând-o într-un antrenor și nu într-o cârjă care ar putea înlocui multe dintre procesele noastre mentale. Trebuie să punem la îndoială rezultatele pe care această tehnologie ni le oferă pe baza experienței noastre sau a altor surse, să o folosim ca pe un sparring partner mental, dar nu să o transformăm într-o scurtătură care ne compromite învățarea sau într-un oracol atotștiutor.