Ziua Memorială a Holocaustului – Ungaria: Tragedia evreilor, Horthy, Szalasi, neasumarea răspunderii și nivelul redus de antisemitism astăzi

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Un aparent paradox: într-o țară în care comunitatea evreiască a fost aproape spulberată în timpul celui de-al doilea război mondial, capitala Budapesta este un loc extrem de sigur pentru evrei, inclusiv pentru turiștii israelieni. Voi reveni la ziua de azi ceva mai încolo, dar mai întâi puțină istorie.

Ungaria a avut dintotdeauna o mare comunitate evreiască, iar Budapesta a fost un centru cunoscut al evreimii europene, care a și primit o poreclă antisemită acum mai bine de 100 de ani – Judapest (surprinzător sau nu azi în cartierul evreiesc există un magazin cu același nume care vinde articole cu tematică evreiască).

După destrămarea Imperiului Austro-Ungar în urma înfrângerii militare în primul război mondial, noul stat ungar a pierdut 2/3 din teritoriul său în favoarea României și a noilor formate state Cehoslovacia și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor (ulterior Iugoslavia). În martie 1919 revoluția comunistă condusă de Bela Kun (evreu) a reușit să preia puterea pentru scurt timp în Ungaria. Guvernul compus din 29 de comisari, dintre care 19 evrei, a reușit rapid să antagonizeze majoritatea populației, printre care mulți țărani, dar și evrei aparținând clasei de mijloc, prin măsurile de naționalizare brutală. După 133 de zile republica sovietică ungară s-a prăbușit și prin intervenția militară din est a armatei române care a respins încercările efemerei Armate Roșii ungare de a recupera teritoriul pierdut la sfârșitul anului precedent, ultimul al războiului.

Regentul Horthy

După această scurtă aventură comunistă, Ungaria a redevenit monarhie, dar fără rege, pentru că regentul Miklos Horthy, fost amiral în flota austro-ungară, în post din 1 martie 1920, presupus a fi un lider tranzitoriu, nu a mai adus niciodată un rege pe tron.

Foto: Petru Clej

Una dintre primele măsuri adoptate de parlamentul Ungariei după alungarea comuniștilor de la putere a fost legiferarea principiul “numerus clausus”, în septembrie 1920, cu privire la reprezentarea evreilor în universități, limitată la 6%, cât era procentul lor în populația generală. A fost prima măsură legislativă din întreaga Europă, cu mult înainte ca naziștii să introducă legile discriminatorii după 1933.

Pentru moment a fost singura măsură antisemită introdusă în Ungaria până în 1938, când progresiv statul ungar a copiat legile din Germania nazistă. Horthy nu a fost prea implicat în politica statului în primii ani, comportându-se mai degrabă ca un monarh constituțional, dar odată cu ascensiunea lui Hitler, el a devenit tot mai implicat inițiind măsuri antisemite. Între 1938 și 1944 Ungaria a adoptat nu mai puțin de 22 de legi și 267 de decrete ministeriale cu caracter antisemit.

Ungaria a beneficiat de sprijinul Germaniei naziste și a redobândit teritorii pierdute în 1919 – 1920 la Versailles, de la Cehoslovacia (1938 și 1939), România (1940) și Iugoslavia (1941). În 1941 Ungaria s-a alăturat Germaniei (dar și României) în războiul antisovietic și din acel moment a început tragedia evreilor unguri, care în general erau asimilați. Horthy a refuzat cererile repetate ale lui Hitler de a preda evreii din Ungaria “mică” post-Versailles pentru a fi deportați în lagărele de exterminare din Polonia ocupată, printre care și cel de la Auschwitz.

Foto: Petru Clej

În schimb, în 1941 el a predat naziștilor 18.000 evrei care au masacrați la Kameneț-Podolsk în Ucraina ocupată. Masacre au avut loc și la Novi Sad, în Voievodina ocupată, în ianuarie 1942, când armata ungară a ucis între 3.000 și 4.000 de evrei. În total, între 25.000 și 42.000 de evrei unguri au pierit înainte de martie 1944, mulți dintre ei trimiși la muncă forțată, unde au murit adeseori de frig, foame sau boli.

Ocupația nazistă

Pe 19 martie 1944 Germania Nazistă a ocupat Ungaria. Hitler nu avea încredere în Horthy, care la rândul său îl disprețuia pe Führer. Iar suspiciunile lui Hitler aveau să fie confirmate peste mai puțin de șapte luni când Horthy avea să declare ieșirea Ungariei din război.

Până atunci însă, naziștii au început să organizeze deportarea în masă a evreilor din Ungaria, sub conducerea personală a locotenent-colonelului SS Adolf Eichmann, responsabilul punerii în practică a Soluției Finale (exterminarea totală a evreilor), decise în Conferința de la Wansee din 20 ianuarie 1942. La procesul său de la Ierusalim din 1961, Eichmann a afirmat că fără sprijinul autorităților ungare, în primul rând al jandarmeriei, această operațiune nu ar fi avut succes.

Foto: Yad Vashem

Între 15 mai și 9 iulie 1944 aproximativ 437.000 de evrei unguri (printre care și 135.000 din nordul Transilvaniei aflat în componența Ungariei din septembrie 1940) au fost deportați în 147 de trenuri. Circa 420.000 dintre aceștia au fost deportați la Auschwitz. Aproape 100.000 au fost selecționați pentru muncă, iar 330.000 asasinați imediat după sosire în camerele de gazare.

Pe 7 iulie 1944 Horthy a ordonat încetarea deportărilor, care s-au oprit Deși Horthy s-a răzgândit în august 1944, numai un număr mic de evrei au mai fost deportați de naziști. Situația pe frontul de est a devenit catastrofală, mai ales odată cu întoarcerea armelor de către România, iar Horthy a declarat ieșirea Ungariei din război pe 15 octombrie 1944. Dar germanii controlau totuși situația, l-au arestat pe Horthy și l-au înlocuit cu Ferenc Szalasi, liderul fanatic antisemit al Partidului Crucile cu Săgeți (Nyilaskeresztes Párt).

Foto: Petru Clej

Imediat, evreii din Budapesta, care fuseseră până atunci oarecum protejați, au început să devină țintele fasciștilor unguri. Au fost recrutați la muncă forțată și după începerea asediului Budapestei încercuite de sovietici, fasciștii unguri au început să execute evrei pe malul Dunării, aruncând cadavrele în fluviu. Astăzi pe malul Dunării, aproape de sediul parlamentului Ungariei, se află Memorialul Ghetelor, al sculptorului Gyula Pauer, în memoria miilor de victime care erau obligate de călăii lor să se descalțe înainte de fi executate, ghetele fiind apoi vândute pe piața neagră.

Ghetoul Budapestei, în care erau înghesuiți peste 70.000 de evrei, a fost eliberat de Armata Roșie pe 17 – 18 ianuarie 1945, numărul total al evreilor din Budapesta fiind de 119.000. Din cei aproximativ 825.000 de evrei care trăiau în 1941 în Ungaria cu teritoriile anexate, circa 550.000 au fost uciși (aproape 2/3). Între 44.000 și 63.000 de evrei unguri au pierit în prima fază a Holocaustului dinainte de ocuparea Ungariei de Germania nazistă pe 19 martie 1944. Responsabilitatea revine în întregime pentru acești morți evrei Ungariei conduse de regentul Horthy, chiar dacă acesta a refuzat predarea evreilor pentru deportare la Auschwitz înainte de această dată.

Foto: Yad Vashem

Horthy a fost dus de germani în Bavaria unde a fost arestat de trupele americane pe 1 mai 1945. El nu a fost judecat în calitate de criminal de război, nici de Ungaria, nici de Iugoslavia, fiind eliberat de americani pe 17 decembrie 1945. El a depus mărturie în procesele criminalilor de război naziști de la Nuernberg în 1948 și s-a stabilit în Portugalia, la Estoril, unde, ironia sorții a fost vecin cu fostul monarh al României, Carol al II-lea, la a cărui abdicare la 5 septembrie 1940 a contribuit, atunci când Ungaria a dobândit nordul Transilvaniei prin Al Doilea Arbitraj (Dictat) de la Viena din 30 august 1940. Horthy a murit în 1957 la Estoril, dar nu a fost niciodată reabilitat în Ungaria, nici după căderea regimului comunist, mai ales din cauza presiunilor internaționale. În ceea ce-l privește pe Szalasi, fără surprize, după război a fost judecat în Ungaria, condamnat la moarte și executat prin spânzurare pe 12 martie 1946.

Ungaria „ocupată”

Foto: Petru Clej

Interesant este faptul că Ungaria de astăzi nu-și asumă integral responsabilitatea nici pentru victimele Holocaustului și nici pentru cele ale regimului comunist instaurat după 1945. Am fost la Muzeul Terorii din Budapesta unde am citit un text care spune că Ungaria a fost ocupată între 1938 (?!) și 1989 și ca atare nu are responsabilitate pentru discriminările și asasinatele comise de regimurile fascizante, fasciste și comuniste, întrucât țara a fost mai întâi ocupată de Germania nazistă și apoi de URSS. Numai că ocupația nazistă a început pe 19 martie 1944 și a avut o complicitate decisivă printre unguri în deportarea și uciderea evreilor, iar comuniștii unguri instalați de Uniunea Sovietică la putere au fost la fel de zeloși în comunizarea țării, chiar dacă în 1956 țara s-ar fi debarasat de regimul comunist dacă nu era intervenția militară sovietică.

Budapesta azi

Și ajungem la ziua de azi. În Budapesta trăiesc azi între 80.000 și 100.000 de evrei, cel mai mare centru evreiesc așkenaz al Europei. În capitală trăiesc circa 80% din evreii din Ungaria, iar Budapesta are un cartier evreiesc istoric foarte bine păstrat. În primul rând, Sinagoga Mare de pe strada Dohanyi, cea mai mare din Europa (și a doua ca mărime din lume, după Beth Midrash Gur din Ierusalim), cu o capacitate de 3.000 de locuri. Construită la mijlocul secolului XIX în fals stil maur, Sinagoga Mare este de fapt un complex, care cuprinde Muzeul Comunității Evreiești, un cimitir al victimelor din ghettoul Budapestei 1944 – 1945, precum și monumente în onoarea celor care au salvat evrei în timpul Holocaustului, în frunte cu diplomatul și omul de afaceri suedez Raoul Wallenberg, luat prizonier de sovietici pe 17 ianuarie 1945 și ucis în captivitate la Moscova în 1947.

Foto: Petru Clej

Foarte aproape de Sinagoga Mare, sunt sinagogile din strada Rumbach, construită în 1872 în același stil fals maur, și cea din strada Kazinczy, cea mai nouă, construită în 1913. Alături de acestea, în cartier sunt numeroase magazine și restaurante evreiești, iar turiștii frecventează  în număr mare aceste situri evreiești. La Sinagoga Mare am auzit ghizi vorbind în engleză, spaniolă, ebraică, franceză, germană și rusă. Atmosfera este foarte relaxată, nu am văzut gardieni înarmați, iar turiștii israelieni care vizitează Budapesta nu se confruntă cu aceleași pericole ca cele prezente în marile capitale ale Europei Occidentale.

Și aici revin la aparentul paradox de care vorbeam la începutul articolului: o țară cu o capitală prietenoasă cu evreii și israelienii (poate cu excepția campaniilor anti-George Soros ale premierului Viktor Orban, altfel mare prieten al Israelului), dar cu un trecut antisemit pronunțat în perioada 1920 – 1944. Să fi învățat ungurii lecția Holocaustului?