Donează aici. Susține o presă liberă.
Funcționăm ca organizație non-profit, iar banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt destinați integral finanțării proiectului G4Media.
CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867
Deschis la Raiffeisen Bank
Urșii polari se confruntă cu „extincția totală” până la sfârșitul acestui secol, dar oamenii de știință au găsit o mică rază de „speranță”, transmite Euronews.
Schimbările climatice provocate de om încălzesc Arctica într-un ritm accelerat, de două până la patru ori mai rapid decât media globală. Acest lucru reduce semnificativ platformele vitale de gheață marină pe care urșii polari le folosesc pentru a vâna foci, ceea ce duce la o gravă penurie de hrană și izolare.
Ca urmare, se prevede că peste două treimi din urșii polari vor dispărea până în 2050, cercetătorii avertizând asupra „dispariției totale” până la sfârșitul acestui secol.
Cu toate acestea, oamenii de știință de la Universitatea din East Anglia (UEA) au descoperit că ADN-ul urșilor polari joacă un „rol cheie” în adaptarea populațiilor la schimbările climatice și la dieta.
Studiul, publicat în revista Springer Nature, a analizat probe de sânge prelevate de la 17 urși polari din nord-estul și sud-estul Groenlandei pentru a compara activitatea „genelor săritoare”, relația acestora cu temperatura din cele două regiuni și modificările în expresia genelor.
Genele săritoare sunt fragmente mici din genom care pot influența modul în care funcționează alte gene.
Cercetătorii au descoperit că creșterea temperaturilor pare să fi provocat o „creștere dramatică” a activității genelor săritoare la urșii din sud-estul Groenlandiei, unde temperaturile sunt semnificativ mai ridicate decât în nord.
Ei susțin că aceste modificări ale ADN-ului, care pot afecta metabolismul ursului și modul în care acesta face față stresului termic, pot indica un „mecanism disperat de supraviețuire împotriva topirii gheții marine”.
Au fost descoperite modificări și în zonele de expresie genetică ale ADN-ului legate de procesarea grăsimilor, care este importantă atunci când hrana este insuficientă. Studiul susține că acest lucru ar putea însemna că urșii din sud-est se adaptează încet la dietele vegetale mai sărace care se găsesc în regiunile mai calde, în comparație cu dietele bogate în grăsimi, bazate pe focă, ale populației din nord.
Cercetătoarea principală, dr. Alice Godden, afirmă că descoperirile oferă un „model genetic” pentru modul în care urșii polari s-ar putea adapta rapid la schimbările climatice, susținând că acestea ar trebui să stea la baza eforturilor viitoare de conservare.
„Cu toate acestea, nu putem fi complacenți”, adaugă dr. Godden. „Acest lucru oferă o oarecare speranță, dar nu înseamnă că urșii polari sunt mai puțin expuși riscului de dispariție.
„În continuare trebuie să facem tot ce ne stă în putință pentru a reduce emisiile globale de carbon și a încetini creșterea temperaturii.”
Studiul concluzionează că următorul pas ar fi să se analizeze alte populații de urși polari pentru a analiza genomul speciei „înainte de a fi prea târziu”.