Un profesor italian propune vacanța de vară fără teme: ”Copilul să citească de plăcere, să călătorească, să facă sport, să-și facă prieteni, chiar să se plictisească” / ”Dăm teme de vară ca și cum școala anului 2025 ar fi încă cea din 1965”

Marco Ricucci, profesor de italiană și latină la Școala Militară Teuliè din Milano și profesor la Universitatea din Milano, propune o vacanță de vară liberă de teme, într-un articol opinie publicat în cotidianul Corriere della Sera.

El susține că nu se mai poate face școală ca în anul 1965 și propune studii individuale, peste vară, în funcția de afinitățile școlarilor. În rest, ei pot să se și plictisească, dacă vor.

”În fiecare vară aceeași scenă: elevi proaspăt ieșiți din clasă care, între o baie pe plajă și o plimbare pe munte, trebuie să găsească spațiu și timp pentru a umple pagini cu exerciții, rezumate, versiuni și lecturi obligatorii. În Italia, ritualul temelor de vacanță a supraviețuit nevătămat tuturor reformelor, dezbaterilor pedagogice și revoluțiilor digitale. O liturghie care rezistă ca ultimul bastion al unei școli care luptă să se elibereze de cea mai veche formă a sa: cea a cantității care strivește calitatea”, scrie el.

”Paradoxul este vizibil pentru toată lumea: în timp ce declarațiile de intenție privind „noile cunoștințe”, competențele, personalizarea parcursurilor educaționale se înmulțesc, continuăm să dăm teme de vară ca și cum școala anului 2025 ar fi încă cea din 1965. Ca și cum adevărata învățare ar consta doar în acumularea de ore de exerciții individuale, eventual sub supravegherea (și anxietatea) părinților.

Nu este suficient: mecanismul temelor de vară, așa cum este gestionat astăzi, reproduce și chiar amplifică inegalitățile sociale. Există cei care le pot face în liniște, cu sprijinul adulților prezenți sau al profesorilor care dau meditații, în case aprovizionate cu cărți și stimuli culturali. Și sunt cei care se descurcă singuri, în medii familiare în care școala este percepută ca o povară inutilă și în care cultura nu este o prioritate. Într-adevăr, mai putem pretinde că aceeași livrare se aplică tuturor? .

Problema nu este doar cantitativă, ci și culturală. Școala italiană continuă să măsoare cunoștințele în ore și sarcini, mai degrabă decât în competențe cu adevărat dobândite. În loc să stimulăm curiozitatea, autonomia și gândirea critică, continuăm să umplem ghiozdanele de vară cu muncă mecanică, golind învățarea de sens”, notează el într-un comentariu legat de educație în Coriere della Sera.

Adevărata întrebare este simplă: mai este nevoie de teme în vacanță? – întreabă el.

”Răspunsul – dacă cineva are curajul să îl rostească – este nu. În schimb, este nevoie de un nou model. Un model suplu, concentrat, inteligent. Nu „totul pentru toți”, ci activități de vară calibrate pentru doar două materii la un moment dat, alese în funcție de nevoile educaționale reale ale elevilor.

Cei care au nevoie să consolideze matematica vor lucra la asta. Cei care trebuie să citească vor citi. Ceilalți vor putea, în sfârșit, să își folosească timpul liber pentru ceea ce educă la fel de mult (și adesea mai mult) decât temele pentru acasă: să citească de plăcere, să călătorească, să facă sport, să experimenteze lucruri, să-și facă prieteni, chiar să se plictisească – acum o experiență rară și esențială.

În unele țări europene, acest punct de cotitură este deja o realitate. La noi, persistă nostalgia temelor de vară ca „continuitate didactică”, ca și cum trei luni de viață reală ar fi un pericol pentru fragilele cunoștințe școlare”, spune profesorul.

”Școala italiană trebuie să decidă dacă rămâne un muzeu al ei înseși sau devine în sfârșit un laborator al viitorului. Dacă vrea cu adevărat să formeze cetățeni competenți, trebuie să înceapă să respecte cea mai rară și mai prețioasă resursă pe care o posedă elevii: timpul lor”, este concluzia lui Marco Ricucci, profesor de italiană și latină la Școala Militară Teuliè din Milano și profesor la Universitatea din Milano.