Ultima invazie a tătarilor în Transilvania: erau însoțiți de moldoveni, iar sașii au dat vina pe românii din Ardeal, acuzând că-i ghidează spre orașele lor / Și după 40 de ani, fiecare al 10-lea bărbat din sat stătea de pază în munți

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Tătarii erau răi, iar creștinii buni. Departe de orele de istorie în care de multe ori totul se împarte în alb sau negru, documentele vremii ne arată o altă perspectivă asupra unor întâmplări de mult trecute, relatează Turnul Sfatului.

În anuarul Institutului de Istorie Naţională 1924 – 1925 se publică textul ”Tătarii în Valea Rodnei” scris de către profesorul Virgil Șotropa, membru de onoare al Academiei Române. Textul e documentat și scris cu câțiva înainte de preluarea puterii de către regimul comunist și păstrează o altă linie față de educația rescrisă după 1945.

Aflăm astfel că invazia tătarilor din 1717 a avut loc cu largul concurs al moldovenilor vecini, conduși de Mihail Racoviță. Acțiunea vine ca represalii, după ce trupele austriece au încercat să-l asasineze pe domnitor. După invazia armatelor moldovenești și tătarte, zeci de sate transilvănene au fost arse, mii de oameni au fost luați în robie. Însă nici în Ardeal nu erau doar oameni buni.

Totodată, unii locuitori obișnuiau să se îmbrace la fel ca tătarii și ucideau și prăduiau la fel ca năvălitorii originali. În plus, sașii îi suspectau pe români că îi dirijau pe năvălitorii moldo-tătari spre orașele lor. O analiză cerută de către conducere a demonstrat însă că românii erau mai afectați decât sașii.

Interesant este și că tătarii, reîntorși în Moldova, încep să prade și satele de acolo, iar bunuri boierești și mănăstirești sunt aduse în Transilvania proaspăt trecută prin foc și sabie, pentru a fi puse în siguranță.

Articolul complet poate fi citit în Turnul Sfatului.