Toată lumea iese în pierdere în jocul „Strâmtoarea Hormuz”, care simulează o criză globală

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Nu e deloc plăcut să trăiești șocul energetic global și criza economică tot mai profundă care a urmat după ce conflictul a blocat traficul maritim prin Strâmtoarea Hormuz. Totuși, poate fi instructiv să joci noul joc Bottleneck, care îi obligă pe jucători să aleagă dintre cele 2.000 de nave care încă sunt blocate în strâmtoare și în jurul acesteia — totul pe fondul unor știri reale și al datelor concrete privind traficul maritim, care contribuie la redarea evenimentelor pe măsură ce acestea se desfășoară, scrie ArsTehnica.

Jocul gratuit bazat pe browser îi provoacă pe jucători să acționeze ca un coordonator maritim fictiv, selectând câteva nave care pot trece prin strâmtoare în fiecare zi. Majoritatea deciziilor implică costuri sau compromisuri serioase, fie că este vorba de plata taxei impuse de guvernul iranian, care și-a revendicat autoritatea asupra strâmtorii, fie de antagonizarea Iranului sau a Statelor Unite, împingând una dintre părți spre extinderea războiului. Eșecul de a asigura suficiente transporturi specifice poate declanșa crize individuale legate de prețul petrolului, al alimentelor și de securitatea aprovizionării cu apă, precum și un număr invers până la foamete în multe țări.

„Jocul nu te întreabă dacă ești suficient de inteligent pentru a rezolva criza”, a spus Jakub Gornicki, jurnalistul și artistul care a dezvoltat jocul, într-o postarea. „Te întreabă ce fel de pagube alegi atunci când fiecare opțiune are un cost.”

Jucătorii trebuie, de asemenea, să gestioneze relațiile cu facțiuni din afara Teheranului și Washingtonului, precum statele din Golf, Programul Alimentar Mondial al Națiunilor Unite și industria transportului maritim. Acordarea priorității transporturilor de țiței și gaze naturale lichefiate poate satisface interesul SUA de a menține prețurile la energie sub control, dar va eroda încrederea Națiunilor Unite, care ar prefera să vadă mai multe nave transportând îngrășăminte pentru a preveni o viitoare foamete.

Jucând bine o mână proastă

Poate părea mult de digerat pentru un joc care se joacă în 15-20 de minute, dar este o experiență surprinzător de accesibilă în mare parte. Jocul oferă o mulțime de explicații și articole de știri pe care le poți accesa pentru a înțelege mai bine contextul din lumea reală și consecințele din joc.

Cu toate acestea, fiecare navă aprobată pentru tranzit tinde să implice un cost sau un compromis mai mare pe măsură ce jocul se desfășoară pe parcursul a 10 zile jucabile, între 3 martie și 13 aprilie 2026. Ai posibilitatea de a nu trimite nicio navă prin strâmtoare într-o anumită zi, dar acest lucru poate duce rapid la rezultate finale dezastruoase, precum „rafturi goale” și „colapsul desalinizării” pentru statele din Golf care se confruntă cu insecuritate alimentară și lipsă de apă potabilă din cauza centralelor de desalinizare lipsite de energie.

Chiar dacă reușești să te descurci cumva și să împiedici escaladarea conflictului între toate facțiunile, rezultatele finale îți oferă totuși o mulțime de grafice și cifre care îți reamintesc că, în realitate, criza din Strâmtoarea Hormuz este departe de a fi încheiată. Chiar și trecerea a câteva zeci de nave în decurs de 10 zile – cel mai optimist scenariu de transport maritim din joc – este cu mult sub media dinainte de război, când 130 de nave traversau strâmtoarea în fiecare zi. Insuficiența acestui ritm de transport continuă să aibă consecințe zilnice în lumea reală.

Gornicki a proiectat și a construit jocul singur în 17 zile, executând codul de bază al jocului cu ajutorul unui instrument de codare AI, pe care l-a descris într-un dosar de presă ca fiind „auditat și corectat la fiecare pas”. De asemenea, a încorporat peste 125 de articole de știri verificate și legate între ele, împreună cu date de transport maritim din surse precum Windward Maritime Intelligence și Lloyd’s List.

„Blocajul nu este o poveste pe care o citești o dată și o lași deoparte – revine în fiecare săptămână, în prețurile combustibilului, în penuria de îngrășăminte, în securitatea alimentară în locuri îndepărtate de orice petrolier”, a spus Gornicki. „Am vrut să ofer oamenilor o formă de raportare pe care să nu o poată ignora.”