The Washington Post: După masacrul comis de Hamas e vital să înțelegem amenințarea Iran-China-Rusia

Ura care a determinat atacul terorist al Hamas din Israel de pe 7 octombrie a fost una specifică – acesta a fost un pogrom antisemit -, însă, în avântul său letal, masacrul nu a mai ales. Victimele au fost în proporție copleșitoare evrei israelieni, dar printre cei peste 1.400 de oameni uciși s-au aflat deopotrivă evrei și non-evrei. Ei provin din zeci de țări, printre care Argentina, Brazilia, Regatul Unit, Canada, China, Portugalia, România, Africa de Sud, Tailanda și SUA, scrie The Washington Post, citată de Rador Radio România.

A fost un atac împotriva statului Israel, firește, întrucât Hamas – și alte marionete ale Iranului precum Hezbollah din Liban și mișcarea Houthi din Yemen – consideră că țara aceasta nu are dreptul de a exista. Pentru fanatici islamiști precum aceștia există totuși o motivație chiar mai primară: vor ca evreii să moară. Gândiți-vă la înregistrarea dezvăluită luni de armata israeliană, cu un terorist Hamas sunându-și extaziat părinții și lăudându-se: „Fiul tău a omorât o mulțime de evrei. Mamă, fiul tău e un erou!”

Mulți oameni serioși și onești sunt conștienți că creierele și finanțatorii acestui măcel, strategii și tacticienii lui, au o adresă: Teheran.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Explicațiile unui istoric despre nostalgia după ziua de 1 Mai în regimul Ceaușescu

4:31

Câteva idei despre cum să faci din grătar o masă sănătoasă

4:50

Cum eviți mirosul neplăcut la pornirea aerului condiționat în mașină

1:39

Sfaturi despre cum să faci față meselor de Paște ca să nu îți afecteze dieta

4:31

Din scaunul rulant, campion național la raliu intrat în Cartea Recordurilor

4:58

„Iranul a invadat Israelul”, mi-a spus Robert C. O’Brien săptămâna trecută, într-un interviu la radio. Fostul consilier de securitate națională al președintelui Donald Trump servise anterior, în aceeași administrație, drept delegat prezidențial special pentru problemele ostaticilor, într-o perioadă în care zeci de ostatici americani au fost repatriați. O’Brien are abilități diplomatice excelente, însă de data aceasta nu și-a precupețit cuvintele.

Despre atacul Hamas din 7 octombrie, O’Brien a declarat: „Indivizii aceștia sunt criminali în serie. Nu sunt nici teroriști măcar. Cred că este o etichetă prea bună pentru ei. E ca și cum i-ai avea pe Ted Bundy ori John Wayne Gacy și încă câțiva de teapa lor drept vecini. Nu poți să-l ai vecin pe John Wayne Gacy, să-ți omoare doi dintre copii și tu să spui: «Păi, dacă am construi un zid mai înalt, știi, ar fi în regulă să-l păstrăm ca vecin.» Acești ucigași în serie ai Hamas trebuie să fie stârpiți.”

Acesta e genul de claritate și hotărâre de care avem nevoie astăzi. Și haideți să clarificăm și cine sunt aliații așa-zisului conducător suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei: dictatorii Xi Jinping din China și Vladimir Putin din Rusia. Cruzimea acestor tirani nici nu intră în discuție.

Khamenei, înainte de a ajuta și încuraja măcelul de pe 7 octombrie din Israel, a zdrobit protestele din propria-i țară, lăsând în urmă sute de morți. Partidul Comunist Chinez al lui Xi a comis genocid contra uigurilor din regiunea Xinjiang. Putin și-a demonstrat încă demult capacitatea de barbarie, prin atacurile Rusiei asupra Ceceniei în anii ’90, păstrând apoi acea cale a brutalității până la invazia din Ucraina.

Poate că în Occident oamenii nu prea sunt suficient de familiarizați cu crimele lui Xi și Putin. Comuniștii chinezi au muncit din greu pentru a-și disimula campania contra uigurilor, după cum arată în noua lor carte, „Conflict”, generalul în retragere David Petraeus și istoricul Andrew Roberts, în vreme ce întreaga amploare a crimelor de război comise de Rusia în Ucraina nu este cunoscută încă.
Dar nu vă amăgiți, aceste regimuri sunt în cârdășie cu Iranul în calitate de inamici ai libertății și democrației. Se aprovizionează reciproc cu materii prime, armament și investiții. Constituie cu toții un singur inamic, o unică forță a răului, purtând război contra Vestului.

Aceasta nu este „ciocnirea civilizațiilor” prezisă de Samuel P. Huntington în anii ’90. Este o coliziune între oamenii civilizați – Occidentul, reprezentat deopotrivă de tradiționalul stat-națiune, dar și de acele popoare care sunt ținute captive de respectivele regimuri necivilizate – și barbari.

Și dacă nu conștientizăm mai întâi existența acestei barbarii, profunzimea depravării canalizate prin aceste trei regimuri legate între ele, nu avem vreo posibilitate de a o înfrânge. Poate Occidentul post-creștin, cu toate mustrările lui de conștiință legate de „chestiuni sociale”, să se solidarizeze pentru propria-i apărare?

Otrăvurile combinate ale comunismului, fascismului și fanatismului islamist nu pot fi înfrânte în lipsa unei limpezimi morale pe care mult prea mulți ezită s-o exprime, de teamă să nu jignească micul contingent de concetățeni care preferă să le impună tuturor celorlalți propriile lozinci ideologice absurde. Vasta majoritate a universităților americane nu e capabilă nici măcar să depună efortul de a condamna măcelul din 7 octombrie sau de a enunța principiile unui „război just” ori de a veni cu o definiție coerentă și concludentă a „proporționalității” în contextul dreptului referitor la conflictele armate.

Indignarea larg răspândită la adresa acestor instituții lașe e încurajatoare: poate că Vestul începe în sfârșit să se trezească în fața amenințării reprezentate de norii de furtună, tot mai întunecați și tot mai apropiați.

Sursa: The Wasghington Post/ Rador Radio România/ Articol de Hugh Hewitt / Traducere: Andrei Suba