The Spectator: Cum s-a produs dereglarea Universității Harvard

Au trecut 60 de ani de când William F. Buckley afirma că ar „prefera să fie guvernat de primii 2.000 de oameni din cartea de telefon din Boston mai degrabă decât de cele 2.000 de cadre didactice de la Universitatea Harvard”. Și totuși, până și părintele conservatorismului american ar fi fost astăzi surprins de câte de atractivi au devenit între timp acei oameni din cartea de telefon, scrie The Spectator, citată de Rador Radio România.

Harvard e implicată în prezent într-un mare scandal cu administrația lui Donald Trump. Sursa conflictului e modul în care a reacționat universitatea la atacurile teroriste din 7 octombrie din Israel. În vreme ce masacrele Hamasului încă mai erau în desfășurare, peste 30 de organizații studențești de la Universitatea Harvard au semnat o scrisoare în care pretindeau că „Israelul este pe de-a-ntregul răspunzător pentru întreaga violență în curs”.

Te-ai putea întreba de ce studenții de la Harvard își acordă atâta importanță încât își imaginează că orice „regim” ori guvern abia așteaptă să le audă opinia. Chiar și mai bizară este însă aparenta convingere a studenților că Harvard ar juca nu se știe cum un rol central în privința efortului de război israelian. „Harvard, afară din Palestina Ocupată!”, era una dintre revendicările lor. Ai avea mult și bine de scotocit prin Orientul Mijlociu pentru a găsi pe cineva care crede că pământurile îi sunt ocupate de Universitatea Harvard, pe lângă ce alți vinovați și-ar mai închipui că există.

De atunci evenimentele din campus continuă să devină tot mai țicnite. Studenții evrei au fost supuși la atacuri, insulte și intimidări – iar conducerea universității le-a aprobat pe toate ca ținând de „libera exprimare”. La faimoasele audieri dintr-o comisie parlamentară președinta de atunci a Universității Harvard, Claudine Gay, insista că îndemnurile la „genocid” contra evreilor trebuie să fie interpretate în funcție de „context”.

Mulți observatori au remarcat că dacă ar fi fost vorba de studenți negri, iar nu evrei, fugăriți prin campusul universității în timp ce răsunau îndemnuri la linșaj, atunci lucrurile ar fi fost poate privite diferit. Dacă s-ar fi demonstrat că studenții străini ar fi participat la asemenea activități, anularea vizei de studiu ar fi fost cea mai mică sancțiune solicitată. Însă studenților de la Harvard care au făcut parte din grupul care i-a atacat pe colegii lor evrei nu numai că li s-a permis să o facă nepedepsiți, ba chiar acum câteva zile câțiva dintre ei au fost premiați de Harvard cu distincții și burse suplimentare.

Actuala administrație Trump a făcut din cazul Harvard una dintre pârghiile principale prin care intenționează să dez-radicalizeze sistemul universitar american. A amenințat universitatea cu înghețarea a zeci de milioane de dolari în subvenții federale și a avertizat-o că fiscul îi va revoca statutul de instituție exceptată de la impozitare. Iar săptămâna trecută Departamentul Securității Interne a anunțat că i-a anulat universității certificatul care-i permitea participarea la programul de schimburi de studenți cu străinătatea – lucru tradus în practică prin anularea altor fonduri de miliarde de dolari.

Mulți americani vor fi fost probabil surprinși să afle că miliarde de dolari din impozitele plătite de ei sunt destinate educării unor studenți străini la Harvard – printre care și acel gen de studenți străini care incită la revoluție pe teritoriul SUA. Harvard a demarat imediat proceduri judiciare contra administrației, reamintindu-ne încă o dată că singurii care au de profitat de pe urma unor asemenea altercații sunt avocații.

Kristi Noem, secretara Securității Interne, declara săptămâna aceasta că administrația Trump „trage Harvard la răspundere pentru favorizarea violenței și antisemitismului și pentru coordonarea cu Partidul Comunist Chinez în campusurile sale”. Ea a continuat: „E un privilegiu, iar nu un drept, al universităților acela de a înscrie studenți străini și de a profita de pe urma taxelor de școlarizare mai mari pe care le plătesc aceștia pentru a-și mări fondurile de miliarde de dolari. Harvard a avut ocazii din belșug să facă lucrul corect. A refuzat.”

Harvard și susținătorii ei au făcut ce ar face orice universitate, insistând că tăierile de fonduri cu care o amenință guvernul i-au afectat deja programele de cercetare privind cancerul și alte boli. E o manevră destul de abilă. Harvard știe ce ar putea face pentru a corecta debandada creată de studenții și profesorii ei, dar optează în schimb să se prezinte drept victima unor tăieri de fonduri brutale și inexplicabile, care amenință înseși acele lucruri asupra cărora cu toții suntem de acord că ar trebui să se concentreze o universitate axată pe cercetare. E același manual pe care îl utilizează stânga ori de câte ori apar tăieri de fonduri, aici [Regatul Unit – n.trad.] ori în SUA: le prezintă ca și cum ar lovi cel mai puternic în „cei mai vulnerabili”. Activiștii nu mai au decât un pas până la a proclama: „Ce păcat că, din moment ce guvernul ne taie fondurile pentru campaniile noastre flagrant politizate, toate adăposturile pentru cățeluși vor fi nevoite să se închidă”.

Harvard pariază pe propria-i capacitate de a câștiga războiul cu Trump. A cărui administrație se delectează în mod evident cu ocazia de a-i da la oase unei instituții care a devenit tot mai părtinitoare și politizată. Însă în tot acest timp corecția evidentă a rămas vizibilă cu ochiul liber.

Problema rezidă în faptul că Harvard nu mai este acum Harvard, tot așa cum numeroase alte instituții ale Occidentului nu mai sunt ceea ce-și imaginează cei de dinafara lor că ar fi. Cea mai bună strategie defensivă pe care ar putea s-o adopte Harvard ar fi să revină la menirea ei inițială: o universitate cu adevărat de talie mondială a cărei prioritate e cultivarea excelenței. Au trecut deja mulți ani de când ea și majoritatea celorlalte universități americane erau cât de cât aproape de un asemenea deziderat. E și unul dintre motivele pentru care studenții sunt acum disperați să prindă un loc la instituții mai noi precum Universitatea din Austin și Facultatea Ralston din Savannah. Aceste instituții urmăresc să ofere o educație autentică, clasică, tocmai pentru că americanilor le este acum foarte dificil s-o mai găsească acolo unde o găseau odinioară.

Un scriitor de stânga susținea săptămâna acesta că prin atacurile ei la adresa Universității Harvard administrația Trump „a lansat un atac cuprinzător asupra cunoașterii înseși”, care, „dacă va avea succes, le va submina americanilor capacitatea de a înțelege lumea din jurul nostru”. Vom vedea. Totuși, pentru ca acest gen de argument să funcționeze, oamenii din echivalentul actual al uitatei cărți de telefon vor trebui să fie convinși că în ultima vreme Harvard a fost o prezență luminoasă în viața americană, iar nu una care efectiv o dereglează.

Sursa: THE SPECTATOR / Rador Radio România / Traducerea: Andrei Suba