G4Media.ro

The Financial Times: Brexit a devenit inamicul unității Regatului Unit / Strategia „totul…

The Financial Times: Brexit a devenit inamicul unității Regatului Unit / Strategia „totul sau nimic” a lui Boris Johnson pune în joc viitorul Regatului

Boris Johnson se declară drept cel mai mare susținător al unității Regatului Unit, un premier care vrea să întărească „legăturile ce țin la un loc Regatul nostru Unit”. Dl Johnson promite de asemenea că vom părăsi UE – „totul sau nimic” – până la finalul lui octombrie. De numai câteva zile în funcție, el a respins fără rezerve acordul de retragere convenit de Theresa May cu UE și a dispus guvernului să întocmească planuri pentru o aterizare forțată a Regatului în afara UE fără vreun acord.

Cele două ambiții gemene ale premierului se plasează pe o traiectorie periculoasă de coliziune. Brexit-ul, în orice formă, promite să slăbească legăturile dintre națiunile arhipelagului britanic. În forma lui extremă, care pare să fie și ipoteza de lucru adoptată de noul cabinet al dlui Johnson, el va impune presiuni intolerabile. Acest lucru ar putea pune în mișcare un proces ce se va finaliza cu ruperea uniunii. Promisiunea dlui Johnson de a determina parlamentul să acorde ceva fonduri suplimentare nu poate compensa nici pe departe forțele politice ce par pregătite a se dezlănțui.

Vizitând Scoția la începutul unui turneu menit a-i lustrui calitățile de unionist (Belfast și Cardiff se află și ele pe itinerar), dl Johnson a declarat că încă își mai dorește un acord amiabil cu UE27. Însă el a respins categoric orice clauză privind o „plasă de siguranță”, care ar putea să asigure menținerea unei granițe deschise între Republica Irlandeză și Irlanda de Nord. Premierul știe că aceasta este o condiție imposibilă. Granița deschisă este parte integrală a Acordului Good Friday care a adus pacea în Irlanda de Nord. Republica Irlandei și restul UE au făcut pe bună dreptate o linie roșie din această condiție.

Deloc convenabil pentru el, începutul turneului dlui Johnson a coincis cu publicarea unei analize oneste și independente, realizate de grupul de reflecție Institute for Government (IFG). Brexit-ul fără acord al premierului, afirmă ea, ar pune „o presiune fără precedent” pe unitatea Regatului. Irlanda de Nord ar suferi o dublă lovitură: economia ei ar primi o lovitură disproporționată din cauza integrării ei strânse cu Republica, în vreme ce stabilitatea ei politică ar fi periclitată de inevitabila solidificare a graniței. Opinia publică ar putea să înceapă să încline spre reunificarea irlandezilor.

Dacă dl Johnson va fi avut oarece dubii în privința efectelor asupra Scoției, Ruth Davidson, șefa conservatorilor scoțieni, cel mai probabil i le-a risipit. Dna Davidson, arhitecta revigorării din ultimii ani a conservatorilor în Scoția, a criticat dur ultimatumul dlui Johnson. Ea a fost totodată înfuriată și de decizia lui de a-l demite pe conservatorul moderat David Mundell din funcția de secretar de stat pentru Scoția, înlocuindu-l cu Alister Jack, un adept al Brexit-ului de linie dură.

Dna Davidson se teme, și pe bună dreptate, că haosul economic al unui Brexit fără acord îi va cânta fix în strună Partidului Naționalist Scoțian (SNP) condus de Nicola Sturgeon. Popularitatea SNP e în creștere, iar cererea pentru un al doilea referendum privind independența Scoției ar putea deveni irezistibilă.

Raportul IFG a spulberat mitul cum că guvernul ar fi în măsură să se pregătească adecvat pentru un Brexit efectuat pe buza prăpastiei. UE ar urma să stabilească unilateral termenii oricăror acorduri de urgență, guvernul nu va avea cum să determine companiile să se pregătească pentru taxe vamale și controale legale, iar miniștrii și-ar pierde orice pârghie de influență la negocieri odată ce Regatul va fi părăsit UE.

Dlui Johnson și celorlalți adepți ai Brexit-ului de-o seamă cu el le place să vorbească despre „voința poporului”, pe baza votului de 52 la 48 înregistrat la nivelul întregului Regat la referendumul din 2016. În cea mai nouă formă a sa, Brexit aduce îndeaproape cu un proiect naționalist englez. În Scoția circa 62% din electorat, și în Irlanda de Nord 56%, a votat rămânerea în UE. A călca cu bocancii peste aceste opinii prin aterizarea forțată în afara UE ar însemna mai mult decât un act de crasă iresponsabilitate politică. Ar fi un semnal în privința disprețului dlui Johnson față de uniune.

Sursa: The Financial Times / Traducere: Andrei Suba

Donează prin PayPal paypal icon
Donație recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Abonează-te la newsletter

8 comentarii

  1. Deja ma exaspereaza nesfirsitul sir de stiri despre uk si brexitul lor. Faca ce vor sunt maturi. Si individul asta la fel ca guvernul polonez si ungar au rasarit ca urmare a incurajarilor lui trump. Daca toti rahatii astia vor sa demonstreze ca zicala noastra cu…. Unde s 2 puterea creste.. Etc, este falsa atunci la revedere.

    • Simplist vorbind, ai perfecta dreptate! De cativa ani incoace este un trend, probabil alimentat de anumite forte (ruse?) pe fondul nemultumirilor in randul clasei muncitoare din toata lumea. Ma refer la accidentele gen Trump, Boris/Brexit etc.

      La cum vad lucrurile, de acolo si de la un pas lateral, referendumul acela a fost un mare bluf, mascand oarecum adevaratele lor nemultumiri (pe buna dreptate, daca iei pulsul vietii de acolo): imigrantii de factura slaba, neintegrati si neintegrabili, coatele goale venite ptr ajutoare sociale si toti cei ce pabugesc statul. Asta e marea lor nemultumire, din cate inteleg si observ. Si ii inteleg perfect, nemultumirile sunt justificate!

      Acum, stau si ma intreb: de ce nu au cautat/adoptat masuri in acest sens?!? Masuri mai bune, poate? Astfel incat sa nu mai incurajeze coatele goale sa stea pe ajutoare sociale, astfel incat sa deporteze pe cei cu probleme legale s.a.m.d. In schimb, au venit cu un plan de a parasi barca europeana, ca parea mai simplu sa impacheteze totul in Brexit, sperand ca „vor capata controlul” situatiei. Pana acum nu l-au avut?! Peste toate astea, adauga orgoliul politicienilor britanici si obtii o situatie incalcita, data dracului. Fix ce se intampla acum.

      UK si-ar dori un statut pseudo-EFTA/EEA similar cu cel al Norvegiei/Islandei, in care pastreaza beneficiile comerciale, devin „autonomi” si nu mai cotizeaza (atat de mult/deloc) la bugetul EU. Partea proasta ptr ei este ca EU nu face astfel de concesii, tinand cont ca sunt stat membru EU si structura EU este in curs de transformare. Cum s-a tot scris, vor sa dea un exemplu: ori suntem parteneri in cadrul uniunii si ne aliniem, ori iesiti din parteneriat, achitati datoriile si va negociati intelegeri bilaterale cu fiecare membru EU, daca vreti beneficii comerciale. Destul de rezonabil, as spune, cu toate ca nu rezonez cu Brussels si gasca franco-germana, „tatucii” uniunii.

      O analiza simplista, o opinie, desigur.

    • Apreciez echilibrul relativ la UE, dar…

      „pe fondul nemultumirilor in randul clasei muncitoare”

      Tot simplist vorbind, care clasa muncitoare in UK? Cea din Sunderland? Poate. Cea din Liverpool sau Manchester sau Dundee? Din Stockport, Trafford sau the Wirral? In Scotia nu exista muncitori? Sau imigranti? Conceptul de „clasa muncitoare” nu mai inseamna de mult ce a fost secolul trecut. Apoi sunt 2 povesti gaunoase propagate de tabloidele britanice care sunt adanc inradacinate desi au fost dovedite ca false si incomplete cu studii si statistici.

      1. Profilul votantului Brexit e cu mult mai pestrit decat „clasa muncitoare” si cu mult mai aproape de un pensionar instarit din St. Albans care sta 6 luni in Spania cu The Sun si Daily Mail sub brat in pub-ul lui englezesc. Un little englander (sigur, nu doar sudistii, dar ei predomina) care isi foloseste cardul EHIC in spitalul spaniol, abia baguie gracias si cervezas si se plange ca bloody immigrants nu se adapteaza si ca nu vorbesc engleza. Nu insist pentru ca vad ca va e familiar discursul. In Liverpool si the Wirral sunt mult mai multi oameni saraci in comparatie cu cei din Midlands (sau zonele bogate din SE care au votat Leave), dar spre deosebire de pensionarul tipic plecat la bronzat si turism medical in Spania si Portugalia, in Liverpool nu se citeste „The Scum” din 1989.

      2. „Imigrantii coate goale” sunt un beneficiu net pentru economia UK si le-au proptit serviciile subrede cu impozite si forta de munca in general tanara si sanatoasa. Sunt deasemenea si un tap ispasitor facil in carca caruia s-au aruncat anii de politici ratate ale tuturor guvernelor. Imigrantii si UE sunt de vina pentru orice intr-o tara care a trebuit sa caute pe google a doua zi dupa referendum ca sa afle wtf is the EU. O tara in care majoritatea nu stiu nici acum cum functioneaza nici Uniunea Europeana nici institutiile britanice.

      Daca are Brexitul vreun merit, cred ca acela e efectul tip hainele noi ale imparatului cu privire la clasa politica din UK. E plin de Veorici, de Orlandos si de Valcovi spoitori si ahtiati dupa averi in offshoruri, doar putin mai spalatei si cu ceva mai multa educatie (desi cea de tip Eton e de multe ori pe banii si numele taticului).

    • SVeil, apreciez comentariul tău. Fain, când poți purta discuții civilizate și găsești opinii nuanțate sau chiar diferite. Chapeau!

  2. Curentul ăsta naționalist și xenofob din Europa e opera lui Steve Bannon. În plus, e finanțat, pe lângă banii proveniți de la partidul Republican din SUA, și de bani rusești. Ambele părți vor destabilizarea și eșuarea proiectului european și al Euro.

  3. UNIUNEA EUROPEANA ? Este evident ca incercarile altor mari puteri (cine altii ar indrasni ) da a destabiliza EUROPA , ca forta unitara si imediat globala, sunt sortite esecului . Europa nu poate fi amenintata , nici militar nici economic si atunci toate tunurile sunt puse pe incercarea politica , de a schimba drumul de federalizare al intregului continent . Marea Britanie incearca -marea cu degetul- si doreste sa transfere decizia finala in gura UE. Din fericre UE si MB deja in urma unor negocieri ce au durat trei ani s-a exprimat . Si aceste incercari sunt sortite esecului . Problema este una singura si anume : pina unde este dispusa Marea Britanie sa mearga in acest caz . Daca MB forteaza un brexit fara acord posibilitatea de radicalizare a lucrurilor poate aparea functie de modalitatea prin care MB va face asta . deocamdata nici Scotia , nici Republica Irlanda , nici Tara Galilor nu agreeazaun Brexit dur .Pina acum doar trei persoane politice sau exprimat clar in favoarea unui Brexit dur , ministrul de externe , premierul si seful unui partid britanic. In rest toti ceilalti nu agreeaza un brexit dur .

  4. sictir………… PC si trolii lor

  5. Cred ca vor ajunge la un nou referendum, dat fiind ca circumstantele sunt mult diferite fata de 2016, referitor la informatiile ce tin de costurile reale ale unui brexit fara acord si pericolul dezintegrarii UK. Oricum, alegere mai proasta ca acest Boris Johnson nici nu cred ca puteau face, parca-s tampiti la cap politicienii englezi de niste zeci de ani. Amintesc faptul ca David Cameron, prim-ministrul care a initiat brexit, a luat o astfel de decizie din considerente exclusiv politicianiste, ca sa castige alegerile, capatand si voturile celor clantaneau de-a lungul timpului prin UK despre un brexit.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.