Soluțiile autorităților din Tușnad-Băi la problema urşilor: achiziția de tomberoane care nu pot fi deschise de urși, instalarea de garduri electrice care ţin animalele sălbatice la distanţă, stoparea turismului pentru urşii gunoieri şi eliminarea hrănirii animalelor în staţiune

Fostul şef al Gărzii de Mediu Octavian Berceanu arată, pe o reţea de socializare, cum au reuşit autorităţile din Tuşnad-Băi, judeţul Harghita, să rezolve problema urşilor prin măsuri simple care au făcut ca animalele sălbatice să ocolească staţiunea turistică. Printre acestea, înlocuirea tomberoanelor deschise cu unele speciale care nu pot fi deschise de urși, lipsa ATV-urilor care turează motoarele în adâncul pădurii, gardurile electrice care ţin animalele sălbatice la distanţă, stoparea turismului pentru urşii gunoieri şi dispariţia hrănirii deliberate a urşilor în staţiune. Berceanu mai spune că animalele sălbatice sunt hăituite de ATV-uri zgomotoase ce transformă habitatul natural în parc de distracţii fără limite, transmite News.ro.

„Conflictul om-urs este un eşec planificat chiar cu preţul vieţii unor oameni! Tuşnad Bai este situată pe autostrada urşilor din Romania şi totuşi nu mai are conflicte om-urs.  Primarul, împreună cu specialiştii, au impus masuri simple care au făcut că ursii să ocolească staţiunea turistică. Au fost înlocuite tomberoanele deschise cu tomberoanele speciale care nu pot fi deschise de ursi. Nu sunt ATV-uri care tureaza motoarele în adâncul pădurii. Gardurile electrice ţin animalele sălbatice la distanţă. Hrănirea deliberată a urşilor în staţiune a dispărut. Alte surse de hrană precum pomii fructiferi din periferie au fost restrânse. Turismul pentru urşii gunoieri a fost stopat. Exemplare-problemă de urşi de tomberon au fost extrase. Urşii care veneau ocazional au fost relocaţi”, arată Ocatavian Berceanu pe reţeaua de socializare.

Potrivit fostului şef al Gărzii de Mediu, în staţiune, există o echipă permanentă specializată pentru intervenţii iar specia este monitorizată activ, nu pasiv.

„Cu siguranţă, seful Salvamont din Predeal s-a întâlnit, pe parcursul carierei, de câteva zeci sau sute de ori cu urşii în pădure. În niciunul dintre aceste cazuri nu a fost atacat, nici el şi nici colegii lui. Ce s-a schimbat? În zona pârtiei din Predeal, imediat ce dispare zăpada, adică locul cu incidentul, în weekend ies prin pădure sute de ATV zgomotoase care transformă habitatul natural într-un parc de distracţii fară limite. Niciun exemplar de animal, urs, căprioară, cerb, mistreţ nu-şi găseşte liniştea, fiind hăituit. În lipsa condiţiilor normale în care ursii să-şi găsească liniştea şi hrana în pădure, unele exemplare surprinse între ATV-uri şi intravilan tind să migreze spre periferia staţiunii, împinşi de zgomot şi ademeniţi de hrana aruncată în containerele deschise”, explică Berceanu.

Fostul şef al Gărzii de Mediu mai afirmă că lipsa oricărei bariere om-urs menţionate anterior, „trauma generată de invazia motoarelor în pădure”, întâlnirea neaşteptată a ursoaicei cu pui cu un câine într-un spatiu unde a fost împinsă oferă suficiente circumstanţe  pentru un posibil act violent.

„În alte zone, cu localităţi şi oameni aflaţi în cea mai mare concentraţie de ursi, unde exista bariere, unde masurile preventive funcţionează iar ATV-urile nu intra cu sutele în păduri, nu mai exista niciun conflict. De ce împuşcarea urşilor e măsură adoptată sistematic? De ce fiecare parvenit vrea să fie un pic de Ceauşescu? Mulţi dintre cei care numesc oamenii de partid în funcţii, membri ai guvernului, politicieni locali şi parlamentari fac parte din asociaţii de vânătoare sau chiar sunt deţinători ai acestor asociaţii care gestionează fondurile de vânătoare cu ursi. Pentru ei, vânătoarea este afacere şi hobby, loc în care să-ţi aduci prietenii şi potenţialii parteneri că să închei o afacere la o vânătoare de urs pentru trofeu”, afirmă Octavian Berceanu.

Acesta susţine că măsurile necesare pentru oprirea conflictelor om-urs sunt puse deliberat pe modul „aşteptare”, chiar cu intervenţii în acest sens.
„
Banii europeni pentru acest proiect sunt practic aruncaţi pe fereastră atât timp cât rezultatele muncii unor specialişti foarte buni devin hârtie igienică pentru politicienii de la vârf. Orice conflict, mai ales unul cu victime, este exploatat ca un război în care „bravii” politicieni vânători şi prietenii lor trec pe lângă urşii- problemă şi merg în creierul munţilor pentru a vâna cel mai mare urs care, foarte probabil, nu s-a apropiat niciodată de o aşezare omenească. Corupţia, nesimţirea şi interesul personal al câtorva politicieni cu afaceri de vânătoare ne-au costat, ne costă şi ne vor costa vieţi?”, menţionează Berceanu.

Acesta aminteşte de dosarul pe care chiar el l-a înaintat la DNA privind împuşcarea ursului Arthur şi spune că nu s-a mai întâmplat nimic.

„Mai ţineţi minte ce s-a întâmplat cu dosarul DNA privind împuşcarea ursului Arthur? Eu l-am înaintat către procurorii care ar fi trebuit să ajungă la niste infractori celebri. Ce s-a întâmplat? Nimic, pentru că în spatele cazului erau un print şi aceiaşi politicieni care azi, la televizor, ne dau lecţii despre cum să ne protejăm de efectele corupţiei politice, adică de ei. Un sanctuar în pădurea de lângă Braşov, pe câteva mii de hectare, aşa cum era prevăzut, în care să fie relocaţi urşii şi care să poată fi vizitat de turişti în siguranţă ar atrage anual zeci de milioane de euro. Aceşti bani s-ar întoarce în măsuri de prevenţie a conflictelor, în turismul local şi în bunăstare pentru noi şi urşi. Şi totuşi de ce nu se întâmplă? Pentru că distracţia micilor Ceauşescu ar deveni istorie!” încheie fostul şef al Gărzii de Mediu.

Autorităţile din judeţul Braşov au împuşcat ursul care a atacat, duminică seară, unsalvamontist pe o stradă din staţiunea Predeal, rănindu-l grav. Animalul agresiv era o ursoaică cu doi pui, aceştia din urmă fiind relocaţi.

La acţiune a participat o echipă formată din reprezentanţii administraţiei locale şi jandarmi care au asigurat zona.

Bărbatul atacat este şeful Echipei Salvamont Predeal, iar în momentul incidentului, era în timpul liber, se îndrepta spre casă şi nu era însoţit de niciun câine.