Saint Laurent primăvară-vară 2027 la Paris: cum renunță Anthony Vaccarello la negrul care a definit casa

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Anthony Vaccarello a ales, pentru sezonul Primăvară–Vară 2027, să renunțe pentru o oră la negrul absolut care a definit identitatea masculină Saint Laurent în ultimii ani. Prezentarea a avut loc în lumina după-amiezii, o raritate pentru universul construit de designer la Saint Laurent, în rotonda Bourse de Commerce din Paris, în jurul instalației „Clinamen”, semnată de artista Céleste Boursier-Mougenot. Un bazin circular imens, populat de boluri din porțelan care pluteau lent pe apă, a devenit decorul unei colecții care vorbește despre evadare, lumină și libertatea de a privi eleganța dintr-o perspectivă diferită.

Referințele colecției sunt multiple, dar extrem de precise. Vaccarello pornește de la fotografiile tânărului Yves Saint Laurent realizate la Oran în anii ’50 și de la primele colecții masculine ale casei din anii ’60 și ’70. Rezultatul nu este însă o simplă exercițiu de nostalgie. Designerul reconstruiește o anumită idee despre masculinitate, una care își păstrează rafinamentul și autoritatea, dar care renunță la rigiditate și la întunericul care au dominat multe dintre sezoanele recente ale brandului.

O ruptură cromatică

Cea mai importantă schimbare a colecției nu ține de croitorie, ci de culoare.

În locul negrului care a devenit aproape sinonim cu Saint Laurent sub conducerea lui Vaccarello, podiumul a fost dominat de tonuri de bordeaux, ocru, verde-de-apă, albastru pal și bejuri luminoase. Este o paletă care evocă mai degrabă lumina unei după-amiezi pe coastă decât atmosfera unei nopți pariziene.

Costumele oversize în tonuri de nisip, sacourile bleu-ciel purtate direct pe piele, tricotajele cu reflexii aurii sau puloverele bordeaux accesorizate cu eșarfe în aceeași nuanță construiesc o garderobă care pare gândită pentru o vară mediteraneană idealizată.

Este, probabil, cea mai puțin „neagră” colecție masculină a lui Vaccarello pentru Saint Laurent. Și tocmai de aceea funcționează. Demonstrează că identitatea casei nu depinde de o singură culoare. Umărul construit, proporțiile alungite și tensiunea dintre formal și senzual rămân recognoscibile chiar și atunci când codurile cromatice se schimbă radical.

Silueta Saint Laurent, reinterpretată

Dacă paleta cromatică este nouă, silueta rămâne fidelă universului Saint Laurent.

Sacourile sunt supradimensionate, cu umeri puternic construiți și revere ample. Volumul există, dar este controlat cu precizie. Nimic nu pare accidental.

Pantalonii completează această arhitectură prin talii înalte, pense generoase și volume ample care se îngustează spre gleznă. În multe dintre apariții, proporțiile amintesc de pantalonii balon sau de reinterpretări moderne ale șalvarului, introducând o fluiditate neașteptată într-o garderobă asociată de obicei cu rigurozitatea tailoring-ului francez.

Această combinație dintre sacoul cu structură puternică și pantalonul fluid reprezintă, de fapt, nucleul stilistic al colecției. Vaccarello pune în dialog disciplina croitoriei clasice cu o idee de confort și libertate care pare tot mai relevantă pentru moda masculină contemporană.

Sacoul fără cămașă

Poate cel mai important gest stilistic al sezonului este absența cămășii.

În numeroase lookuri, sacourile sunt purtate direct pe piele, transformând torsul într-o suprafață neutră care pune în valoare construcția reverului și accesoriile. Nu este o provocare gratuită și nici un exercițiu de sexualizare evidentă. Este o decizie de styling care mută atenția asupra arhitecturii hainelor.

Eșarfa-fular, purtată strâns în jurul gâtului și asortată cromatic cu sacoul sau tricotajul, devine accesoriul-cheie al colecției. Funcționează aproape ca un guler fantomă: păstrează formalitatea vizuală a unei ținute clasice, dar elimină complet cămașa.

Rezultatul este unul dintre cele mai coerente exerciții de styling prezentate de Vaccarello în ultimii ani. Senzualitatea există, dar este controlată. Vulnerabilitatea este prezentă, dar nu anulează autoritatea.

Materialul ca sursă de tensiune

Dacă silueta evoluează subtil, adevărata inovație a colecției apare în materialitate.

Un sacou din piele caramel cu suprafață lucioasă, aproape lacuită, contrastează cu fluiditatea costumelor din lână ușoară. Trenciurile cu finisaj tehnic și aspect ușor umed introduc o dimensiune contemporană într-o garderobă inspirată în mare parte de anii ’70. Cămășile din mătase cu drapaje neregulate la gât estompează granița dintre cămașă și eșarfă, transformând piesele clasice în obiecte mult mai ambigue.

În toate aceste exemple, materialul nu este folosit pentru a modifica radical forma, ci pentru a schimba felul în care aceasta reacționează la lumină și la mișcare. Este o abordare subtilă, dar extrem de eficientă.

Singurele momente care ies vizibil din universul construit de restul colecției sunt câteva bluzoane tehnice în nuanțe neon. Aceste apariții introduc o direcție mai comercială și mai apropiată de vocabularul sportiv contemporan. Deși adaugă varietate, ele par ușor desprinse de atmosfera mediteraneană și melancolică care domină restul prezentării.

De ce contează această colecție

În ultimii ani, Anthony Vaccarello a construit una dintre cele mai recognoscibile identități masculine din industria modei. Problema unui astfel de succes este că orice abatere de la formulă devine automat un risc.

Prin această colecție, designerul demonstrează că Saint Laurent poate funcționa și în afara codurilor care au definit epoca sa creativă. Negrul nu mai este obligatoriu. Noaptea nu mai este singurul decor posibil. Masculinitatea nu mai trebuie exprimată exclusiv prin rigiditate și control.

În schimb, colecția propune o idee diferită: aceea că eleganța poate exista și într-un registru mai luminos, mai relaxat și mai vulnerabil.

Verdict de stil

Anthony Vaccarello nu încearcă să reinventeze Saint Laurent. Face ceva mai dificil: demonstrează că identitatea casei poate supraviețui și fără cel mai recognoscibil cod al său.

Într-un sezon dominat de croitorie relaxată și nostalgie reinterpretată, Saint Laurent propune una dintre cele mai coerente și mai mature colecții masculine ale momentului. O colecție care păstrează autoritatea și precizia asociate brandului, dar le filtrează prin lumină, culoare și o formă de senzualitate mai puțin agresivă decât în sezoanele precedente.

În cele din urmă, adevărata miză a prezentării nu este schimbarea paletei cromatice. Este ideea că eleganța nu mai funcționează ca o armură. Pentru Vaccarello, ea începe să funcționeze ca o formă de libertate.