România, țară anti-europeană? Cum am ajuns la un pas de dezastru. Cine ne scoate de pe orbita UE

România nu mai este o țară entuziast pro-europeană. În România au făcut masă critică pozițiile euro-sceptice în rândul populației, încurajate de o bună parte din presă și politicieni. Două sondaje de opinie confirmă această periculoasă tendință anti-UE. Din păcate, nu avem o dezbatere publică despre schimbarea îngrijorătoare de orientare strategică. Este cea mai proastă veste din ultimii ani, care nu va rămâne fără urmări. Politicienii, însă, sigur o văd și vor acționa în consecință: se vor cățăra pe narativul anti-UE în goană după voturi facile.

Un prim sondaj a fost dat publicității recent de Parlamentul European. 

Din eurobarometru rezultă că doar 46% dintre români cred azi că apartenența României la Uniunea Europeană este un lucru bun, față de 62% media europeană. De subliniat că nu știm dacă restul de 54% cred în bloc că apartenența la UE este un lucru rău sau avem printre ei un procent semnificativ de nehotărâți. Cert este un singur lucru: tabăra euro-entuziaștilor nu mai face masă critică, dimpotrivă s-a subțiat semnificativ în ultimii ani.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Sfaturi pentru a evita să te simți prea plin după o masă

05;35

Dispozitivul care va fi obligatoriu pe mașinile înmatriculate începând cu 6 iulie 2024

2:50

Au fost operați primii pacienți în spitalul construit din donații de asociația „Dăruiește Viață”

23:06

Cine sunt trolii și cum îi identificăm?

6:57

Satoshi, despre ce înseamnă Europa pentru artiștii moldoveni

10:12

Un al doilea sondaj a fost invocat de șefa Delegației Comisiei Europene la București, Ramona Chiriac, în timpul unei conferințe organizate de G4Media.ro. Potrivit sondajului, 47% dintre români, față de 52% media UE declară că au încredere în instituțiile europene. Și aici putem observa cum românii care nu au încredere sau manifestă scepticism față de instituțiile europene fac masă critică, adică reprezintă 53% din populație.

De ce s-a prăbușit încrederea românilor în UE în ultimii trei ani, în timp ce tendința europeană este în sens opus? De ce media europeană a crescut cu câteva procente în timp ce în România încrederea în UE a scăzut semificativ?

Dacă analizăm datele Eurobarometrului dat publicității acum zece zile, vom vedea că, în 2015 numărul românilor care spuneau că apartenența la UE este un lucru bun era semnificativ mai mare, 68%, comparat cu media UE de la cea vreme, de 54%. Avem de-a face așadar cu o prăbușire dramatică a încrederii românilor în UE, de circa 20 de puncte procentuale, în numai opt ani!

Din graficul de mai sus rezultă că încrederea românilor în UE s-a prăbușit abrupt odată cu debutul pandemiei, când Bruxelles-ul a introdus reguli stricte de călătorie condiționate de vaccin. Potrivit sondajului, în 2020 România se afla încă în media europeană, dar de trei ani încoace căderea încrederii în UE accelerează în România, în timp ce încrederea crește pe medie în celelalte țări UE. Din păcate, ce vedem acum nu este o fotografie de moment, o ieșire din grafic trecătoare, ci o tendință care este posibil să se accentueze în viitor.

La conferința organizată luni de G4Media.ro despre principalele teme anti-europene am încercat să identificăm cauzele prăbușirii încrederii românilor în UE. Am vorbit acolo doar despre câteva cauze principale, dar în realitate explicația euro-scepticismului românesc este mult mai complexă. Voi încerca să rezum mai jos pe puncte, ce a scos treptat România de pe orbita europeană.

• Narativul anti-UE și anti-european promovat agresiv de regimul Dragnea timp de aproape 3 ani (decembrie 2016 – noiembrie 2019), care a urmat programatic o linie naționalistă de tip Viktor Orban. Nu este de neglijat contaminarea regională.
• Apariția și creșterea partidului extremist AUR din 2020 încoace, cu discurs vehement anti-european, anti-occidental și primitiv-naționalist.
• Discursul anti-vaccinist, din care AUR a făcut o temă principale de campanie și a organizat proteste în stradă, restricțiile adoptate în pandemie (purtarea măștii, limitarea libertății de circulație), au erodat masiv încrederea în UE.
• Potrivit unui sondaj Avangarde comandat de G4Media, la întrebarea ”Considerați că vaccinurile și strategia de vaccinare anti-COVID au fost benefice pentru sănătatea oamenilor?”, doar 36% răspund cu Da, 58% spun că NU.
• Marile reforme introduse în PNRR pun în discuție, între altele, reforma pensiilor speciale. Categorii largi de pensionari (magistrați, militari, foști ofițeri din serviciile secrete) ar urma să piardă mulți bani. Dezbaterea durează deja de câțiva ani, iar politicienii ezită să reformeze un sistem de pensii profund inechitabil. În mod populist, arată mereu cu degetul spre Bruxelles: UE vrea să taie pensiile speciale, nu noi! O altă sursă majora de euro-scepticism.
• Discursul suveranist și anti-european a făcut masă critică inclusiv în justiție. Curtea Constituțională a pronunțat în iunie 2021 o decizie prin care neagă supremația dreptului european în fața celui intern. Sunt puțini judecători care au curajul să ignore decizia CCR sau să se adreseze CJUE pentru a aplica dreptul european în fața celui intern.
• În populismul lor, politicienii români prezintă mereu Uniunea Europeană ca un bancomat: banii europeni sunt buni, regulile și reformele ei sunt rele. Vor în Schengen, dar cu tot cu corupția din vămi, din politică și din administrație.
• Discursul anti-UE promovat de marii fermieri în agricultură. Aici se adaugă o altă mare sursă de euro-scepticism, discursul conspiraționist, pe teme alimentare. Potrivit sondaului Avangarde comandat de G4Media.ro, 33% sunt de acord cu afirmația ”Bruxelles-ul ne obligă să mâncăm insecte” și doar 50%, deci la limită, cred că este un instrument de propagandă împotriva Uniunii Europene.
• Propaganda internă și externă anti-UE răspândită în mod programatic de unele televiziuni de știri. România TV , Antena 3 sau Realitatea pun în circulație narativele anti-europene clasice: România, colonie occidentală, piață de desfacere pentru marile companii occidentale, țară de mâna a doua, prăduită de resursele naturale etc.
• Surse de narativ anti-UE sunt apoi și o serie de decizii controversate sau impopulare luate chiar la Bruxelles: interzicerea comercializării mașinilor cu motoare termice din 2035 nu are cum să fie bine văzută într-o țară săracă ca România, nici închiderea minelor, renunțarea la combustibili fosili și tranziția în forță spre verde într-o țară mult rămasă în urmă.
• Ultimele scandaluri de corupție care au lovit în plin Parlamentul European adaugă la discursul atât de răspândit în România, devenit loc comun: toți fură, de unde derivă lipsa de încredere cronică în instituții.

Acestea sunt doar câteva dintre sursele majore de euroscepticism. Cu siguranță mai sunt și altele, factori externi, propaganda Rusiei, trumpismul, scandalul Schengen, criza energetică, lista rămâne deschisă, însă cele mai importante sunt cele enunțate mai sus.

Toate la un loc fac din România un stat ceva mai vulnerabil decât alte state europene, un stat care alunecat treptat în ultimii ani din tabăra statelor pro-europene în grupul statelor euro-sceptice alături de Polonia și Ungaria.

De ce au prins narativele de mai sus mai mult în România decât în alte părți?

Pe de-o parte, România se numără printre țările cu cel mai înalt grad de analfabetism funcțional din UE. Mulți oameni  nu sunt în stare să înțeleagă corect ce citesc sau ce aud.

Pe de altă parte, nimeni n-a făcut nimic ca marile ventilatoare anti-UE să fie închise. Dimpotrivă, au fost finanțate și încurajate discret sau pe față de sistemul de putere (guvern, partide, servicii). Televiziunile au debitat sute de minciuni, ani întregi, la unele televiziuni și radiouri. Sancțiunile aplicate de CNA au fost ridicole.

Această schimbare dramatică de direcție ar trebui să fie o chestiune de siguranță națională. Dar mă tem că tocmai cei care ar fi putut să preîntâmpine modificarea cursului pro-european al României se numără printre beneficiarii noilor realități.

Sistemul de putere (cele două mari partide plus o parte însemnată din complexul de securitate, servicii plus armată) n-a văzut niciodată cu ochi buni cedarea de suveranitate pe care o presupune mai multă integrare. Cedarea de suveranitate vine la pachet cu mai puțină putere.

Apoi, reformele impuse de Bruxelles înseamnă în esență mai multă transparență, mai puțin arbitrar în cheltuirea miliardelor de euro din PNRR și mai puțină marjă de manevră pentru licitații trucate și aranjamente pe sub masă.

Cine își dorește așa ceva în România? Aproape nimeni din marile partide. Cea mai bună dovadă este legea avertizorului de integritate, pe care au mutilat-o pentru a putea fura în liniște, chiar cu riscul de a pierde a doua tranșă e 3, 2 miliarde de euro din PNRR. Au reparat legea tardiv și doar sub amenințarea tăierii celei de a doua transe.

În concluzie, România nu a intrat din întâmplare în plutonul țărilor eurosceptice. A fost ani buni și este încă politică de stat, când la vedere, când pe sub masă.

Și statul și o bună parte din cetățenii lui manifestă un înalt grad de ipocrizie. Beneficiile UE sunt foarte bune (banii, libertatea de circulație, locurile de  muncă), dar să nu auzim de reforme, de reguli, de disciplină fiscală.

Să ne lase Bruxelles-ul pe noi în zeama noastră, cu pensiile noastre speciale, cu corupția și cu justiția noastră controlată, cu serviciile conducând țara și cu democrația noastră falsificată, altfel strigăm cu toții în cor: Jos UE!

PS: Euroscepticismul României este cu atât mai stupid cu tot ce se mai construiește azi în România, de la infrastructură la dezvoltare tehnologică, se face în mare măsură pe banii UE. Fără ei, România ar fi condamnată la subdezvoltare și faliment.