Rolul bazei militare americane de la Alexandroupoli (Grecia) în atacurile asupra instalațiilor nucleare iraniene. SUA analizează noi investiții în portul strategic

Analiză a publicației grecești Kathimerini, via Rador:

Au trecut doar câteva săptămâni de la sosirea în Mediterana de Est a unor forțe aeriene și navale masive ale SUA pentru a proteja Israelul de rachetele balistice lansate din Iran. Baza de la Souda, „cea mai bună din Mediterana”, așa cum este cunoscută, sau, mai corect, facilitățile de la Souda care găzduiesc și deservesc marina americană, în corelație cu aeroportul de la Akrotiri din vecinătate, s-au dovedit utile Statelor Unite pe parcursul întregii faze a operațiunilor din Orientul Mijlociu.

Nu numai în faza finală care a dus la apărarea Israelului de atacuri, ci şi pe parcursul întregii crize care a afectat regiunea mai largă în ultimele 21 de luni.

Din perspectiva Greciei, utilizarea bazei Souda a fost percepută ca o confirmare a caracterului strategic al acestor facilități pentru marina și forțele aeriene americane, mai ales că lucrările de extindere au fost efectuate pe baza actualului Acord de Cooperare Mutuală în domeniul Apărării (MDCA).

Pe lângă conexiunea directă existentă în ultimii ani între așa-numita bază americană Souda şi Unitatea de Luptă 115, caracterul multianual al MDCA a permis investiții care au dus la o capacitate mai mare de depozitare și asistenţă pentru navele care acostează acolo.

Nu trebuie uitat că, în perioada precedentă, distrugătoare din clasa Arleigh Burke au navigat spre Souda pentru a fi realimentate, fiind utilizate pentru apărarea Israelului datorită capacităților lor sporite de apărare aeriană.

Nu este întâmplător că, recent, pe lângă platformele antiaeriene, antibalistice și antidrone foarte importante desfăşurate de americani la Souda, multe dintre ele transportate cu avioane de transport C-17 şi C-130 de la Fort Bragg din Carolina de Nord, Atena a răspuns pozitiv și a transferat baterii Patriot ale Forțelor Aeriene Elene.

Se pare că americanii sunt interesați și de investiții suplimentare la Alexandroupolis. La mijlocul lunii iulie, este așteptată sosirea unei delegații militare la Alexandroupoli pentru a examina facilitățile utilizate acolo de forțele armate americane.

Pe lângă portul Alexandroupoli, care este folosit ca punct de intrare, este avută în vedere şi Unitatea Militară Giannoulis, unde prezența americană este în prezent foarte redusă. Interesul american pentru facilitățile și infrastructura militară de la Alexandroupoli are o importanță aparte, deoarece acest interes este manifestat într-o perioadă în care, după cum este evident, Washingtonul a decis să se retragă într-o măsură semnificativă de pe frontul ucrainean.

Desigur, rămâne deosebit de importantă capacitatea portului Alexandroupoli de a fi folosit pentru transportul rapid de trupe, muniții și alte întăriri pe calea ferată către Bulgaria și România, care constituie o legătură importantă în flancul est-sud-estic al NATO.

Dar valoarea geopolitică a portului Alexandroupoli constă tocmai în capacitatea sa de a servi drept rută alternativă nu numai pentru trupe, ci și pentru produse comerciale și energie, în cazul în care Marea Neagră ar fi „închisă” pentru statele neriverane, așa cum se întâmplă deja din 2022.

Pentru Atena, interesul deosebit al forțelor armate americane atât pentru Souda, cât și pentru Alexandroupoli este binevenit, într-un moment în care este absolut clar că Pentagonul urmărește o politică de angajare cât mai redusă în zonele îndepărtate de Oceanul Pacific, unde se află principalul câmp de competiţie al SUA cu China.

Atena, ca și alte capitale europene, au înţeles voința de dezangajare treptată din Europa și Orientul Mijlociu, așa cum a fost exprimată de Elbridge Colby, subsecretar pentru Politica de Apărare la Pentagon, căruia i s-au alăturat recent alte persoane cu aceleași idei, precum Alex Velez-Green și Austin Dahmer.

Toți aceștia sunt susţinători ai dezangajării din Ucraina, iar recentele decizii de a întrerupe ajutorul american către Kiev sunt edificatoare.

Este extrem de interesant faptul că se spune că Elbridge Colby s-a opus şi unui sprijin puternic pentru Israel în confruntarea armată recentă, lucru care a generat îngrijorare şi a pus în alertă lobby-ul americano-evreiesc de la Washington în ultimele luni.

Rezultatul a arătat, desigur, că dezangajarea americanilor faţă de securitatea Israelului nu este o chestiune simplă, dar schimbarea priorităților în cadrul nucleului dur al administrației americane arată o tendință pe care nicio țară din regiune nu o poate ignora.

Legătura cu Ucraina

Europenii au început deja să facă eforturi pentru a se adapta la această realitate în ceea ce privește propria înarmare, după cum demonstrează decizia ca majoritatea ţărilor să treacă la cheltuieli pentru apărare de 3,5% din PIB în decurs de un deceniu (plus 1,5% pentru infrastructură în sectorul de securitate extins).

Există însă și realitatea presantă a necesității de a sprijini efortul de război al Ucrainei, mai ales că, se pare, robinetul american pentru arme ar putea fi închis definitiv și nu temporar.

În acest context, Grecia primește deja presiuni din partea partenerilor săi din UE pentru a furniza sisteme care i-ar putea ajuta pe ucraineni, în special, din partea francezilor, care solicită o parte din avioanele Mirage 2000 pe care le dețin Forțele Aeriene Elene, pentru a le acorda ucrainenilor.

O solicitare similară pentru avioanele de vânătoare de fabricație franceză ale Forțelor Aeriene Elene a ajuns la Atena direct de la Kiev.

De fapt, dincolo de aceasta, ucrainenii cer autorităţilor de la Atena să antreneze piloți de vânătoare F-16, fie la Centrul Internațional de Instruire Aeriană de la Kalamata, fie într-o altă locație indicată de autoritățile grecești. În plus, ucrainenii cer să achiziționeze sisteme antiaeriene cu rază medie de acțiune, de origine est-germană și rusă, OSA-AK, pentru care, oricum, armata terestră a Greciei se va confrunta în curând cu probleme legate de întreținerea lor.

Traducerea Rador: Carolina Ciulu