Recomandare de lectură: „Rusia și rușii”, cartea lui Hosking care ne ajută să înțelegem de ce Rusia nu va renunța niciodată la ambițiile sale imperiale

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Geoffrey Hosking a adevenit astăzi unul dintre cei mai respectați istorici britanici ai spațiului rus și sovietic. Este profesor emerit de istorie rusă la University College London și s-a format la Universitatea Cambridge, devenit ulterior cunoscut publicului larg în urma prestigioaselor prelegeri BBC Reith din 1988, când a anticipat fragilitatea regimului comunist sovietic.

Cartea sa cea mai importantă, „Rusia și rușii. De la începuturi până în prezent” a fost tradusă în numeroase țări și a văzut de curând lumina tiparului și în limba română (Editura Omnium, 2026), fiind tradusă de Irina Manuela Anghel și însoțită de o postfață semnată de Armand Goșu — specialist în istoria și politica rusă și postsovietică.

Imperiul împotriva națiunii — tema centrală a cărții

Ceea ce distinge cartea lui Hosking de alte mari lucrări pe același subiect — fie că vorbim de Richard Pipes, Orlando Figes sau Mark Galeotti — este felul în care autorul refuză simplificările ideologice atât ale Vestului, cât și ale Estului. Hosking insistă asupra caracterului ambivalent al identității ruse, tensionată permanent între moștenirea imperială multietnică și aspirația spre o națiune omogenă. El subliniază rolul decisiv al geopoliticii și al ecologiei în formarea statului rus și, mai ales, slăbiciunea cronică a instituțiilor intermediare — societatea civilă, dreptul, autonomia locală —, care a favorizat mereu autocrația.

Hosking este printre primii istorici occidentali care au tratat cu seriozitate continuitățile dintre Rusia țaristă, sovietică și postsovietică, avertizând că prăbușirea URSS nu a însemnat automat dispariția ambițiilor imperiale rusești. O perspectivă care s-a dovedit profetică în lumina evenimentelor din 2014, dar mai ales a celor din 2022.

Sursa Foto: Editura Omnium

O călătorie de un mileniu, scrisă ca un roman de aventuri

Ce face, de fapt, ca această carte de aproape 900 de pagini să fie interesantă pentru cititorul român? Atât de interesantă încât să nu lipsească din nicio bibliotecă? Răspunsul stă în felul în care Hosking alege să-și înceapă povestea: nu cu un țar, nu cu o bătălie, ci cu geografia. Cartea pornește de la marea câmpie a Eurasiei, întinsă fără obstacole de la Carpați până în inima Asiei, un teritoriu deschis din toate părțile, fără granițe naturale care să-l apere.

Tocmai această vulnerabilitate geografică, arată autorul, a modelat în timp un anumit fel de a fi stat: unul obsedat de expansiune și control, pentru că un teritoriu fără frontiere naturale nu poate fi apărat decât prin împingerea continuă a granițelor mai departe.

De aici, cartea își construiește firul narativ în șase mari etape, fiecare echivalentă cu o transformare radicală a identității ruse: nașterea Cnezatului Moscovei în umbra Hoardei de Aur, expansiunea brutală sub Ivan cel Groaznic, europenizarea forțată impusă de Petru cel Mare, criza imperială de la finele secolului al XIX-lea, prăbușirea în revoluție și teroare, și în cele din urmă experimentul sovietic, de la utopie la stagnare și colaps.

Hosking nu tratează aceste episoade ca pe niște capitole separate de manual, ci ca pe verigile unui singur lanț cauzal — fiecare criză născând soluția care va genera următoarea criză.

Ceea ce surprinde este capacitatea autorului de a îmbina rigoarea istoricului cu instinctul povestitorului. Cititorul întâlnește cazaci și negustori, reforme eșuate și revolte țărănești, saloane aristocratice și comitete bolșevice, toate așezate într-o narațiune limpede, fără jargon academic, în care fiecare personaj și fiecare eveniment își găsesc locul într-o întrebare mai mare: cum poate un popor să fie, în același timp, stăpânul unui imperiu și prizonierul lui?

Pentru cititorul român, această întrebare nu este doar un exercițiu istoric abstract. Înțelegerea felului în care Rusia s-a format ca putere — și a prețului plătit, de fiecare dată, de propriul ei popor pentru menținerea acestui statut — oferă cheia pentru a citi corect evenimentele din ultimul deceniu, de la Crimeea la invazia Ucrainei.

„Rusia și rușii” nu este așadar doar o carte despre trecut, ci un instrument indispensabil pentru a înțelege prezentul — motiv pentru care, la finalul ei, postfața lui Armand Goșu vine ca o continuare firească a poveștii lui Hosking până în zilele noastre.

Armand Goșu: „Hosking este probabil intelectualul cu mintea cea mai chibzuită și vocea cea mai rațională”

În ediția publicată de Editura Omnium, cartea conține și o postfață semnată de profesorul Armand Goșu, intitulată „Imperiul revine? Rusia postsovietică între 2010 și 2025”. Textul lui Goșu este o lucrare independentă, indispensabilă pentru a înțelege deceniile care scapă analizei lui Hosking (a cărui carte se oprește la anul 2010).

Goșu pornește de la evaluarea operei istoricului britanic — pe care îl consideră „probabil intelectualul cu mintea cea mai chibzuită și vocea cea mai rațională” dintre toți cei care s-au aplecat asupra istoriei Rusiei — și construiește de acolo o analiză riguroasă a traiectoriei putiniste, de la modernizarea controlată din primele mandate până la invazia pe scară largă a Ucrainei și prelungirea ei în 2025–2026.

Armand Goșu arată că regimul Putin a parcurs o transformare profundă: de la o autocrație electorală, inițiată sub pretextul instaurării „dictaturii legii”, la ceea ce el numește un „totalitarism hibrid”, marcat de concentrarea puterii, controlul presei și al justiției, și reprimarea brutală a oricărei forme de opoziție.

Protestele masive din 2011–2012, generate de acuzațiile de fraudă electorală, au reprezentat, în viziunea lui Goșu, momentul în care clasa mijlocie urbană a cerut pentru prima dată alegeri libere și sfârșitul corupției — un impuls repede înăbușit prin legislație represivă și procese împotriva liderilor opoziției, inclusiv Aleksei Navalnîi.

Noul contract social: victorii în loc de prosperitate

Un fir roșu al postfeței este analiza contractului social dintre Putin și poporul rus. Goșu consideră că, odată ce prosperitatea economică din primele mandate — susținută de exporturile de hidrocarburi — a început să se erodeze, Kremlinul a propus un nou tip de contract: refacerea imperiului. Anexarea Crimeii în 2014 a consolidat acest pact, conferind regimului o popularitate record.

Așa cum crede Armand Goșu, pentru ca acest contract să-și producă efectele, Putin trebuie să livreze constant victorii și să lase impresia refacerii statutului de mare putere — motiv pentru care armata a devenit esențială pentru supraviețuirea regimului.

Războiul din Ucraina și scenariile posibile

Războiul declanșat la scară largă în februarie 2022 este analizat în detaliu: pregătirile care datează din primăvara lui 2021, eșecul planului inițial de decapitare rapidă a conducerii de la Kiev, adaptarea tacticii rusești spre un război de uzură bazat pe artilerie, și rezistența neașteptată a armatei ucrainene. Goșu afirmă că scenariul preferat al lui Putin rămâne colapsul Ucrainei — epuizarea armatei și a societății până la prăbușire —, dar că, la momentul redactării postfeței (martie 2026), armata ucraineană nu dă semne că s-ar apropia de o astfel de situație.

Privind sondajele din Rusia, Goșu observă că susținerea pentru război a rămas ridicată, în jur de 75%, iar cota de aprobare a lui Putin s-a menținut între 77 și 80%. Totodată, retorica antioccidentală funcționează, în opinia sa, de aproape două decenii ca un instrument de „arhaizare a conștiinței, de anulare a oricărei urme de gândire critică” — caracteristică regimurilor autoritare.

„Ignorarea Rusiei este o iluzie periculoasă”

Concluzia lui Armand Goșu oglindește direct teza lui Hosking și îi dă, retrospectiv, dreptate: Rusia nu a renunțat și nici nu va renunța la ambițiile imperiale, iar ignorarea ei este „o iluzie periculoasă”.

Viitorul Europei depinde de reziliența Ucrainei, de unitatea Occidentului și de supraviețuirea relației transatlantice în era Trump. De felul în care se va încheia războiul depinde și evoluția scenei politice de la Moscova — o înfrângere a Rusiei ar putea declanșa schimbări interne, în vreme ce un statu-quo prelungit riscă să perpetueze un regim izolat și agresiv.

„Rusia și rușii” este, în 2026, poate mai actuală decât a fost vreodată. O carte care se poate citi și ca manual de înțelegere a prezentului, și ca hartă a viitorului pe care îl avem în față.

• Cumpără cartea de pe site-ul editurii Omnium