RAPORT România, în plutonul țărilor cu peste 50% din hotărările importante pronunțate de CEDO în ultimii zece ani care încă nu au fost puse în aplicare / Ungaria este campioană absolută, România conduce la cel mai mare număr de hotărâri importante în așteptare 

Bulgaria, Ungaria, Italia, Polonia și România au continuat să fie țările cu cele mai mari dificultăți în aplicarea hotărârilor CEDO în 2024, se arată într-un raport realizat de European Implementation Network, consultat de G4Media.ro.

Potrivit sursei citate, România a continuat să aibă cel mai mare număr de hotărâri importante pendinte sau în așteptare (111), în timp ce Ungaria a rămas statul cu cea mai mare rată de hotărâri importante pronunțate de CEDO în ultimii zece ani și care încă așteaptă să fie puse în aplicare: 74 %.

În ceea ce privește Bulgaria, Ungaria, Italia, Malta, Polonia, Portugalia, România și Slovacia, peste 50 % din hotărârile importante pronunțate de CEDO împotriva acestora în ultimii zece ani nu fuseseră încă puse în aplicare integral la sfârșitul anului 2024.

Zece state membre ale UE (Belgia, Bulgaria, Cehia, Grecia, Ungaria, Italia, Lituania, Malta, Polonia și România) aveau, în 2024, cazuri care erau în așteptarea punerii în aplicare de mai mult de 15 și până la 24 de ani. În două state membre, Portugalia și Slovacia, bilanțul general al punerii în aplicare s-a înrăutățit, trecând de la moderat la moderat slab și, respectiv, de la slab la problematic.

Au existat, totuși, evoluții pozitive notabile. Suedia, Austria, Danemarca, Estonia, Finlanda, Luxemburg și Slovenia au prezentat toate un bilanț general excelent sau foarte bun al punerii în aplicare la sfârșitul anului 2024.

Articolul continuă mai jos

Redacția

Ce recomandă medicii veterinari în privinţa cumpărării și consumului alimentelor de origine animală, în preajma sărbătorilor de iarnă

Redacția

Vaticanul a publicat o nouă notă doctrinară pe tema monogamiei, care susține printre altele că susţine că sexul uneşte cuplurile şi nu ar trebui redus doar la finalitatea sa procreativă

Austria, Cipru, Finlanda și Germania și-au îmbunătățit scorurile generale de punere în aplicare, Finlanda fiind pe punctul de a elimina în decurs de doi ani restanțele de lungă durată în ceea ce privește hotărârile importante (de la nouă cazuri la unul).

Cehia se remarcă ca un exemplu deosebit de important: crearea, în urmă cu câțiva ani, a unei autorități solide de coordonare a executării și, mai ales, capacitatea consecventă a acesteia de a depăși o abordare defensivă sau „litigioasă” odată ce o nouă hotărâre intră în faza de punere în aplicare, a permis țării să facă față unui aflux puternic de noi hotărâri privind încălcări în anul trecut, menținând în același timp o punere în aplicare rapidă și un bilanț general solid.

În cele din urmă, Lituania a oferit în 2024 un exemplu aproape ideal de punere în aplicare completă și eficientă a unei hotărâri exigente a CEDO. În hotărârea Macatė, privind cenzura unui program de televiziune pentru copii, Lituania a eliminat efectiv toate încălcările prin adoptarea unei legi privind protecția copiilor împotriva conținutului dăunător. În cele din urmă, Lituania a oferit în 2024 un exemplu aproape ideal
de punere în aplicare completă și eficientă a unei cauze exigente a CEDO.

În hotărârea Macatė, privind cenzurarea unei cărți pentru copii care descria relații între persoane de același sex, toate măsurile necesare – inclusiv modificarea legislativă adusă în urma intervenției Curții Constituționale
– au fost adoptate în mai puțin de doi ani, ilustrând cum poate arăta o execuție promptă și cuprinzătoare.

Context

Din punct de vedere tematic, problemele de punere în aplicare cu care se confruntă CEDO se concentrează în câteva domenii sensibile. Cele mai persistente lacune se referă la independența justiției și la dreptul la un proces echitabil, unde consiliile politizate, numirile defectuoase și procedurile disciplinare abuzive împotriva judecătorilor rămân nerezolvate.

Încălcări structurale de lungă durată persistă și în ceea ce privește condițiile de detenție și de închisoare, supraaglomerarea, igiena precară și remediile slabe afectând grupuri mari, mai degrabă decât persoane izolate.

Hotărârile judecătorești care protejează grupurile vulnerabile – inclusiv solicitanții de azil, persoanele LGBTIQ+, copiii romi și pacienții psihiatrici – și cazurile care leagă daunele aduse mediului de drepturile prevăzute în Convenție se confruntă adesea cu o puternică rezistență politică sau socială, ceea ce duce la reforme fragmentate, întârziate sau pur cosmetice, se mai arată în raport.

Guvernele evită adesea în mod expres schimbările sau le întârzie în mod nejustificat, în special în ceea ce privește domeniile tematice menționate mai sus, care sunt considerate sensibile, lăsând să stagneze actualizările juridice și politice cruciale. Impasul politic blochează apoi sistemul. În unele țări, chiar și sistemul judiciar devine parte a problemei: atunci când instanțele supreme sunt influențate de factorii politici, judecătorii pot întârzia sau obstrucționa punerea în aplicare, închizând ușa progresului real, se mai arată în raport.

În contexte iliberale, cum este cazul Ungariei, conformitatea este, de asemenea, rezultatul unei analize cost-beneficiu. Problemele care implică costuri politice imediate – cum ar fi politicile restrictive privind drepturile minorităților – sunt tratate ca fiind nenegociabile, deoarece sunt esențiale pentru atractivitatea electorală a regimului. În schimb, reformele care vizează structuri de putere mai profunde – de exemplu, cele privind independența sistemului judiciar – sunt adesea gestionate prin schimbări superficiale sau pur simbolice, care mențin status quo-ul.