Publicație controlată de ginerele lui Erdogan: Este rândul Turciei? Când va veni acea zi, vom fi pregătiți / Ankara are o putere politică asigurată de alegeri libere și generale / La Teheran la conducere se află o oligarhie ajunsă la putere prin revoluție 

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Voi răspunde la întrebarea din titlu spunând ceea ce voi spune și la final: nu există așa ceva. În primul rând, Iranul nu a încercat să prevină să „îi vină rândul Turciei”; dimpotrivă, a fost unul dintre actorii care și-au dorit acest rezultat, scrie publicația pro-guvernamentală Sabah (nota red – controlată de ginerele lui Erdogan).

PKK și-a menținut prezența timp de ani de zile în Munții Qandil, bazându-se pe luptătorii din Iran.

Teheranul l-a sponsorizat pe Talabani, care a oferit sprijin logistic PKK în Irak (Jalal Talabani a fost un om politic irakian de etnie kurdă, care a îndeplinit funcțiile de prim-ministru și, ulterior, de președinte al Irakului – n.red.).

Iranul a fost, de asemenea, unul dintre rivalii noștri secreți pe scena siriană.

În al doilea rând, aparatul de stat iranian, care și-a pierdut principalul lider chiar în prima zi a războiului, nu este de același calibru cu aparatul de stat turc. Ankara are o putere politică asigurată de alegeri libere și generale, iar statul este guvernat pe principiul continuității. La Teheran, însă, la conducere se află o oligarhie care a ajuns la putere printr-o revoluție și își trage legitimitatea din ea însăși.

Mărturia fostului președinte iranian Mahmoud Ahmadinejad rezumă, de asemenea, această diferență și corupția din țara vecină:

„Am înființat o unitate pentru a elimina agenții MOSSAD din interior. Persoana numită să conducă această unitate și echipa sa s-au dovedit a fi agenți MOSSAD”.

Da, este clar că nu există nicio bază pentru a spune că a venit rândul Turciei.

Membrii fugari ai FETÖ (Mișcarea Gülenistă – n.red.) din diaspora și unii naționaliști din Turcia fredonează același refren pe tonalități diferite. Mesajele din partea grupării PKK, care a fost expulzată din Siria, încolțită în Irak și acum este entuziasmată de posibilitatea de a câștiga teren în Iran în noul context, spun că „încă nu s-a terminat”…

Cu siguranță, nu trebuie să îi uităm nici pe cei care, aparent de partea dreptății, au împins Turcia – care a urmat o diplomație echilibrată de pace încă de la începutul crizei – să aleagă tabăra și să intre în vârtejul conflictului.

Nu este o situație surprinzătoare.

Cei care au lucrat braț la braț timp de ani de zile, atât pe plan intern, cât și pe scena internațională, pentru a pune egalul între Turcia, dictaturile din regiune și statele care susțin terorismul, urmăresc din nou aceeași țintă.

Acum încearcă să extindă în Turcia incendiul din Iran. Încearcă să atârne de gâtul Turciei perspectiva unui viitor incert.

Ceea ce spun acum nu înseamnă că rândul Turciei nu va veni niciodată. Ne-a venit de multe ori în trecut. Niciun popor și nicio stat de pe pământ nu este imun la această amenințare.

Când va veni acea zi, vom fi pregătiți, vom sta departe de aventuri, conştienţi că vom fi pe cont propriu.

Sursa: Sabah/ Rador Radio România/ Traducerea: Florin Matei