Donează aici. Susține o presă liberă.
Funcționăm ca organizație non-profit, iar banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt destinați integral finanțării proiectului G4Media.
CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867
Deschis la Raiffeisen Bank
Luni seara, 211 deputați ai Partidului Conservator au respins moțiunea de neîncredere, dar 148 (41% din partidul parlamentar) au votat împotriva liderului lor.
Pentru presa britanică în ansamblul ei acest vot nu înseamnă nicidecum sfârșitul acestei revolte politice împotriva premierului Johnson.
“Boris Johnson ar trebui să caute o ieșire onorabilă” – scrie într-un articol de opinie publicat de cotidianul de centru dreapta, The Times, Lordul William Hague, fost lider al Partidului Conservator (1997 – 2001) și care a exercitat mai multe posturi de ministru în guvernele conduse de John Major (1990 – 1997) și David Cameron (2010 – 2016).
Lordul Hague spune că această revoltă a parlamentarilor Conservatori nu a avut caracterul organizat, ca cele împotriva foștilor prim miniștri Margaret Thatcher, John Major sau Theresa May, ci provin dintr-o disperare cauzată nu de o anumită politică a prim ministrului ci de indignarea în opinia publică provocată de atitudinea sa de sfidare a regulilor pe care el însuși le-a impus restului populației în timpul carantinelor Covid.
“Boris Johnson a câștigat votul de încredere, dar în toate celelalte privințe el este marele perdant”, scrie Martin Kettle în cotidianul de stânga, The Guardian. După ce scrie că Johnson n-a scăpat de consecințe politice, reamintind că el este investigat de comisia parlamentară pentru imunități sub acuzația că a mințit în fața Camerei Comunelor și că pe 23 iunie urmează două alegeri parțiale în circumscripții vacante câștigate de Partidul Conservator la alegerile generale din 2019, editorialistul lui Guardian conchide:
Reputatul săptămânal The Economist scrie că Boris Johnson este acum pe ultima poziție între miniștri ca încredere chiar între votanții Partidului Conservator, potrivit sondajelor de opinie și îi prevede un viitor sumbru:
Cotidianul de dreapta Daily Mail, un susținător al actualului prim ministru, avertizează asupra pericolelor răsturnării actualei guvernări și aducerea la putere a opoziției conduse de liderul Partidului Laburist, Sir Keir Starmer.
La numirea în fruntea partidului conservator a obținut 51%, acum a câștigat cu 60%. Presa occidentală este împotriva lui dar omul place la public, câștigă alegeri și în plus nici nu este atât de Trumpist pe cât se zice. Am ascultat pe BBC interviu cu doi conservatori care au votat pentru demitere care după mai multe critici, la întrebarea „dumneavoastră vă place de Boris Johnson?” s-au ferit să zică că nu-l plac, ba mai mult s-au grăbit să sublinieze acțiunile acestuia pentru care îl plac. Mai menționez că la ei alegerile sunt doar uninominale și dacă te pui contra unuia care prinde la electorat s-ar putea să nu mai fi ales.
„Omul place la public” hahahahaha ce penibil esti. Intreaba orice englez de boris si o sa vezi răspunsul. Dar ce sa știi tu, ai ascultat odata un interviu bbc si ai atins nirvana
Mai multe erori flagrante în acest comentariu:
1) Pe 20 iunie 2019 la ultimul tur de scrutin pentru desemnarea candidaților la funcția de de lider al Partidului Conservator (nu a alegerii liderului, care este ales de membrii partidului) Boris Johnson a obținut într-adevăr 51% din voturi (160 din 313) , dar atunci erau trei opțiuni, ceilalți doi candidați fiind Jeremy Hunt 77 de voutri și Michael Gove 75. Aceasta este o variantă colportată de spin-doctorii lui Johnson care compară două sutiuații care nu sunt comparabile: desemnarea candidaților la funcția de lider al partidului și votul de neîncredere. Probabil dacă ar mai fi existat un tur de scrutin în 2019 Johnson ar fi obținut un procentaj mai mare de 59% în fața lui Hunt. Oricum, el a fost ales lider cu 2/3 din voturile membrilor Partidului Conservator. În plus, electoratul de atunci al deputaților Conservatori nu este comparabil cu cel de azi, pentru că între timp a avut loc un scrutin parlamentar, iar numărul deputaților și sctructura lor este alta acum. Deci nu vă mai lăsați manipulat de spin doctorii lui Boris.
2) Doi parlamentari Conservatori? Care dintre ei? Pe John Penrose, care a demisionat din funcția de „țar anti-corupție” unde a fusese numit de Boris l-ați auzit spunând că prim ministrul trebuie să se retragă din funcție pentru că a încălcat codul ministerial? Dar pe Andrea Leadsom, fost ministră și sprijinitoare a Brexit care i-a cerut demisia pentru că nu mai are încredere în el? Dar alte zeci de parlamentari (în total 43) care s-au pronunțat public împotriva lui Johnson i-ați auzit?
3) „Presa occidentală”? care este aceea? dar cea ne-occidentală care este? Cea din Rusia, China, Iran, Coreea de Nord?
4) Publicul îl place pe Boris? Atunci de ce 59% se pronunță pentru demisia sa? De alegerile parțiale de la Wakefield și Tiverton și Honiton, câștigate în 2019 de Conservatori ați auzit? Dar de pierderile recente masive în alegerile locale din Anglia, Scoția și Țara Galilor ale Partidului Conservator ați auzit?
5) Scrutinul majoritar uninominal funcționează așa: candidatul unui partid într-o circumscripție poate fi propulsat de un lider popular și scufundat de un lider impopular. De ce credeți dumneavoastră că 148 de deputați Conservatori (număr record) au votat împotriva lui Boris Johnson? Aveți impresia că ei nu simt pulsul opiniei din circumscipțiile lor?
Time for another party!
@Petru Clej
Apreciez foarte mult comentariul dumneavoastră dar totuși am câteva completări.
Întâi cred că catalogarea dumneavoastră cum că am comis erori flagrante este prea dură, chiar dumneavoastră îmi recunoașteți parțial unele dintre remarcile mele, chiar și din punctul dvs. de vedere le-aș numi doar erori.
Am fost corect când am spus că a câștigat cu 51 și recunosc că poate ar fi câștigat cu două treimi într-un al doilea tur dar la fel de bine ar fi putut câștiga cu 52.
Presa occidentală pe care o menționez este presa pe care o urmăresc cel mai mult în frunte cu DW și BBC(pe care le apreciez enorm), apoi Tolontan, Euronews și mai departe CNN, Times, Post și cam orice jurnalism cu un dram de bun simt; și da toată această presă pare oripilată de Boris Johnson și toți îi cântă în continuare prohodul.
Când vorbeam că e plăcut de lume și câștigă alegeri mă gândeam la alegerile pentru primăria Londrei și ultimul rezultat istoric scos de conservatori sub conducerea sa.
Nu-mi aduc aminte cum îi cheamă pe cei doi dar o să caut pe BBC și revin, ideea era că chiar dacă tocmai votaseră împotrivă aveau și lucruri apreciative de spus și se fereau să se dezică.
Deci, mă repet, având acestea în vedere cred că ați exagerat când ați numit greșelile mele flagrante.
Comentarii eronate bazate pe informații greșite, comparații false și manipularea de către spin doctori. Dacă citeați cu atenție articolul și dacă citeați prea britanică de azi (așa cum am făcut eu) ați fi realizat că sunteți total în eroare și că atitudinea aici este negativă la adresa premierului Johnson, nu neapărat din motive ideologice, ci din motive de caracter și din cauza încălcării încrederii, care poate într-o țară ca România nu e mare lucru, dar în Marea Britanie nu este acceptabil. Vă recomand articolul scris de fostul lider al Partidului Conservator, William Hague, publicat în cotidianul The Times. Hague: Boris Johnson should look for an honourable exit
Cât despre „presa occidentală” e un termen nebulos care nu prea are corespondent în realitate.