Președinta CCR, Simina Tănăsescu, despre deciziile care au stârnit ample dezbateri, precum anularea alegerilor sau amânarea reformei pensiilor magistraților: Nu trăim într-un turn de fildeș sau rupți de realitatea din jur

• Cum îi convingeți pe români că nu e controlată politic CCR?

Nu e complicat. CCR are rolul de a asigura supremația Constituției, care nu are cum să fie controlată politic. Probabil o să-mi spuneți că judecătorii sunt numiți de autorități politice, dar aceste autorități provin din votul direct al cetățenilor. E o nominalizare care ține foarte mult de votul democratic al cetățenilor. E despre datoria de „nerecunoștință” a judecătorilor constituționali, pentru că ei au obligația de a nu fi recunoscători celor care i-au desemnat în funcții. Bună parte din activitatea noastră se desfășoară sub privirea largă a publicului. Greu să fie influențe politice.

• Publicul a văzut cum 4 judecători au ieșit din sală, n-au mai venit la deliberări, printr-un comunicat separat v-au acuzat că ați dat termene prea scurte (referitor la scandalul privind amânarea deciziei pentru pensiile magistraților – n.red). Există o fractură la CCR? Cum puteți sancționa o astfel de ieșire care este fără precedent?

Încep prin a asigura pe toată lumea: nu există nicio fractură CCR. Deliberările rare ori se desfășoară pe câteva luni, dar nu e ceva ieșit din comun. E adevărat că nu am avut deliberări care să trebuiască să fie purtate în perioada sărbătorilor. Fericirea sau nefericirea a făcut ca să finalizăm dosarul (pensiilor magistraților, n.red.) după sărbători. Lucru cert este că dezbaterile noastre sunt reale, sunt vii, nu intrăm în sală cu idei preconcepute. Sunt situații în care unii dintre colegi, inclusiv eu, ajungem să îmbrățișăm alte puncte de vedere decât cele cu care am intrat inițial.

• Cum l-ați convins pe dl Busuioc?

Știu declarația dânsului,  că a fost băiatul rău din sală. Dar nu a fost. Argumentele noastre au făcut să decantăm între opiniile conturate. Nu mai e un secret – judecător raportor în acel caz am fost eu. Dar au existat colegi care au avut o cu totul altă opinie, dar și colegi care au fost de acord cu decizia finală, au avut și alte opinii. Probabil că a părut un gest radical (când au ieșit din sală, n.red.) dar atât timp cât decizia a fost luată, și dacă ar fi existat o fractură ea ar fi foat depășită.

• Simțiți presiuni? V-a contactat cineva pentru vreo decizie?

Nu am avut niciodată niciun fel de presiune. Nu trăim într-un turn de fildeș sau rupți de realitatea din jur, dar intervenții directe sau indirecte eu n-am întâmpinat.

• Faptul că 4 judecători ies pâș, pâș pe ușă și nu mai revin, publicul a înțeles un lucru care e discutat și azi, mai ales că judecătorii CCR au fost văzuți de multe ori ca niște „speciali”. De aceea insistăm dacă au existat aceste lucruri. Care e cea mai mare vulnerabilitate a democrației din punct de vedere constituțional, în 2026?

Vulnerabilitățile democrațiilor provin mai ales din interior. Sunt dificultățile pe care le vedem cu toții în privința configurării regimurilor politice. Sunt întrebări pe care ni le punem cu toții din perspectiva organizării statului care ar trebui să fie mai adaptată la realități, la invazia social media. Poate unele dintre instrumentele democratice pot fi actualizate. Până acum mai mulți ani a fost apropierea mai mare de cetățean, inclusiv prin referendumuri. (…) A existat în același timp și o creștere a curentului populist și cele două puse în balanță pot să ne pună într-o dificultate…

• Ar trebui schimbată Constituția?

Ca instituție care nu face decât să o păzească în permanență, nu aș merge până acolo, nu în sensul că nu ar fi perfectibilă,. Constituția pe care o avem s-a dovedit destul de viabilă. De câte ori analizăm cam ce s-ar dori prin revizuire, vedem că sunt acele aspecte care sunt garanții, care poate jenează puterea politică și o determină să se încadreze în anumite limite.

• Ce ați modifica din Constituție?

Nu din Constituție, ci din Legea CCR. În art 29 aș schimba „citare cu înștiințare”. Activitatea CCR e foarte bogată. Avem pe rol vreo 16.000 de dosare. Doar unul sau două interesează publicul larg, mass-media. Foarte multe din cele 16.000 de dosare sunt repetitive, ceea ce presupune o doză mare de efort pentru un rezultat minim. Reglementarea care ne obligă să cităm părțile de fiecare dată. E o întreagă activitate care face ca timpul pe care l-am putea petrece pentru dosare complexe să se consume cu astfel de activități. Aș înlocui cuvântul citarea cu înștiințarea.

• Decizia de anulare a alegerilor din 2024 a fost cea mai dură intervenție a CCR. A fost democrația în pericol? Românii nu știu încă de ce au fost anulate alegerile

Hotărârea noastră e publicată în Monitorul Oficial. Cu o zi înainte CCR a validat acele alegeri. Practic CCR a anulat decizia CCR luată cu vreo 12 ore înainte. Trebuia să corectez o eroare factuală. CCR a validat primul tur al alegerilor, a fost luni. Anularea întregului proces electoral, înseamnă de la faza depunerii candidaturilor, a fost într-o zi de vineri. Motivele: încălcarea drepturilor alegătorilor, a drepturilor candidaților și încălcarea flagrantă a regulilor campaniei electorale. Sunt de competența CCR în măsura în care vorbim de drepturi fundamentale și sunt motive care au fost detaliate printr-o hotărâre care a trecut și testul Comisiei de la Veneția, și al Comisiei Europene. Motivele sunt bine prezentare în Hotărâre.

• Aceste lucruri nu au fost constatate înainte, care a foat elementul cheie pe care CCR l-a primit pe masă pentru a decide anularea alegerilor?

Nu toate candidaturile ajung la CCR decât dacă au fost contestate. Unele candidaturi nu au ajuns deloc la nivelul CCR. Chestiunile legate de campanie și finanțare au făcut obiectul analizei la finalul procedurilor. Unele aspecte nu sunt în competența CCR, sunt în competența altor instituții ale statului care se ocupă de codul de desfășurare a campaniei în mass-media. Încălcarea dreptului de vot al cetățenilor nu aveam cum să o stabilim anterior. Am luat la cunoștință documente care au fost desecretizate într-o mișcare fără precedent.

• Cum s-au desfășurat lucrurile la CCR? Bănuiesc că nu a fost o decizie ușoară.

Nu a fost o decizie ușoară, pe care să ne-o dorim, la care să ne fi gândit vreodată. Dar a fost o decizie calmă. Informații pe care nu le-a avut nimeni înainte să fie desecretizate au necesitat un timp de decantare. Din perspectivă juridică ne-au interesat lucruri legate de modul de desfășurare a campaniei electorale. Eu nu am televizor acasă și înțeleg că în timpul campaniei au existat declarații ale candidaților despre modul de desfășurare a campaniei. Aceste informații nu le aveam. Lumea îmi spunea: nu ai văzut ce a declarat un candidat? Și răspunsul meu era că nu am văzut că nu am TV. Dar în momentul în care e un salt spectaculos fără cheltuieli, asta a fost o informație pe care să o analizăm.

• Nu e o problemă legală că se constată astfel de lucruri post-factum, după un tur de alegeri și în urma unor desecretizări?

Am văzut Hotărârea pe care am redactat-o. Nu pot decât să fiu de acord cu dumneavoastră, dar realitatea rămâne aceeași.

• O altă decizie a CCR, privind ascunderea declarațiilor de avere, cum o explicați sau cum o puteți rezolva?

De rezolvat o poate rezolva Parlamentul. Înțeleg că e în curs de a fi realizat. Există un sâmbure de adevăr. E vorba și de o mică necorelare. La data adoptării legii nu era în vigoare noul Cod Civil legat de bunuri patrimoniale, de separarea bunurilor, e oincongruență legislativă care se poate corecta legislativ. Faptul că nu mai există obligația publicării lor pe site e un aspect care instituțional a fost publicat în decizie, și acolo au fost opinii separate. La acea decizie există și opinii separate care explică despre chestiunea legată de publicitate pentru declarațiile de avere.

• Care e raportul între CCR și CJUE? România se confruntă cu o decizia a CCR în dezacord cu CJUE privind prescripția faptelor de corupție, după cine ne luăm?

În privința prescrierii faptelor penale, în genere, istoricul începe cu o decizie a CCR din 2018. Acea decizie chiar dacă la acel moment nu făceam parte din CCR, a existat o opinie separată care a explicat ca în anumite dosare ar fi trebuit să existe o prescripție mai îndelungată. În 2022 în CCR a declarat acel articol din nou neconstituțional și acolo am o opinie separată. Apoi a fost o interpretare a ICCJ, dar e una foarte justificată, foarte logică. A spus dacă e o lege penală mai favorabilă, în baza Constituției legea penală mai favorabilă poate să retroactiveze. Nici nu avea cum să facă altfel. Acea decizie a CCR a determinat un vid normativ care echivalează cu o lege penală mai favorabilă. Ulterior CJUE a încercat să tragă o linie în nisip, să traseze un termen..

•  Poate părea că uneori CCR legiferează

Linia aceea trasă în nisip de către CJUE rămâne o linie doar în nisip, nu e una foarte fermă. Dar dialogul între CCR și CJUE nu a început atunci, ci mai devreme, e unul fructuos. Acum CJUE încearcă să traseze o a doua linie în nisip. Suntem cu toții foarte curioși. Colaborarea cu CJUE e una foarte bună, încât săptămâna următoare avem o vizită de lucru tocmai pentru a stabili un dialog direct și a discuta nu pe dosare individuale

• Suplimentarea bugetului CCR pentru achiziționarea de medicamente, într-un moment de restriște pentru economie. De ce a fost necesar?

A fost de la 10.000 lei la 15.000 de lei la o instituție de 135 de angajați. E bugetul pentru îngrijiri medicale pentru toți angajații pentru întreg anul.

• Tot ca imagine era și acel spor de stres de 1000 euro pe lună…

Salarizarea judecătorilor și angajaților CCR are în vedere activitatea pe care o desfășoară. Ea presupune și garantarea unei eventuale influențe. Anvelopa salarială să nu spun generoasă, dar e consistentă. În sensul că e corespunzătoare cu importanța, greutatea, atribuțiile instituției. Elementele salariului urmăresc ce stabilește legiuitorul. Ultimul spor tăiat la CCR e cel de doctorat. Ori de câte ori se întâmplă o reducere sau sporire la elementele din anvelopa salarială se aplică și la noi.

• Pare că uneori CCR legiferează și a dat decizii care ar fi fost atributul Parlamentului. Dvs la fiecare ați avut opinie separată – dezincriminarea parțială a abuzului în serviciu de exemplu…

CCR primul lucru pe care îl face într-un dosar interpretează. Interpretarea aceasta ține însăși de funcția jurisdicțională. (…) Interpretarea nu se confundă cu adoptarea de noi norme. CCR nu are cum să stabilească reguli noi de comportament în societate. Poate să spună că regula stabilită de Parlament e sau nu constituționalîă. Curtea nu are instrumente de legiferare și nici nu-și depășește competențele.

•  Care e în 2026 cea mai mare vulnerabilitate a democrației românești, în 2026, din punct de vedere constituțional? Ce ați modifica?

O lege referitoare la statutul personalului CCR are unele mici erori. Regăsim acolo sancțiuni pentru funcționari parlamentari. Nu avem în Curte. Ar trebui să avem o prevedere să putem să suspendăm cauzele de pe rolul CCR atunci când vrem să ne adresăm cu o întrebare CJUE. Între pericole semnalez chestiunile legate de digitalizarea excesivă… Nu doar ne afectează viața, ci pot să afecteze democrația în ansamblu, ca forme ale războiului hibrid.

•  Nu ar trebui ca președintele să poată demite Parlamentul după un referendum de demitere care a respins demiterea?

Am avut recent o întâlnire cu președintele Consiliului Constituțional Francez care ne-a întrebat cum ne organizăm. I-am spus că relativ des. În Franța, președintele Consiliului e numit de președintele țării pe un mandat de 9 ani. Unele soluții au fost găsite în dreptul comparat dar nu le aplicăm la noi.

• Unde se trage această linie între problemele care ar trebui să ajungă la CCR și legiferare? Există chiar o temere publică că la CCR se poate face orice. Cum decurge o ședință în care există o miză uriașă – pensiile, alegerile?

Înțeleg fascinația față de secretul deliberărilor. Primul element de transparentizare a lor e însăși decizia care se publică. Atunci când apar opinii concurente sau separate, un cititor avizat își poate da seama cum s-au desfășurat deliberările. În marea majoritate, deliberările sunt extrem de consensuale. Chiar și atunci când sunt opinii diferite, sunt prezentate argumente. Pot să fie argumente care să nu placă, pot fi contre. Ne spunem: argumentul adus nu e valabil, n-ai ținut cont de un alt argument…

• Credeți că ar trebui numiți la CCR doar profesioniști ai dreptului fără a fi inclus elementul politic?

Când mergeți la vot exercitați un act de natură politică sau tehnică?

• Credeți că trebuie schimbate criteriile?

Desemnarea judecătorilor CCR nu poate să fie făcută decât de instituții politice, iar criteriile sunt în Constituție. E și un element subiectiv: buna reputație, dar sunt și foarte multe criterii obiective. (…) La Consiliul Constituțional Francez pot fi numite persoane cu orice fel de pregătire: sunt și sociologi, profesori de gimnaziu. Criteriile de la noi sunt mai riguroase ca în alte state, nu la fel ca în altele, ne plasăm la jumătatea cursorului. Sunt colegi care sunt contestați și asta e dureros pentru mine la nivel personal. Înțeleg să fie o discuție vie când se discută candidaturile, dar odată validate…e mai greu de înțeles pentru mine. Desemnările la CCR au fost întotdeauna extrem de echilibrate.