Premierul Armeniei acuză Turcia că trimițând mercenari în Nagorno-Karabah “reinstaurează Imperiul Otoman”

Atunci când Armenia și Azerbaidjanul și-au reluat, în ziua de 27 septembrie, cel mai vechi “război înghețat” din Europa vizând regiunea separatistă Nagorno-Karabah, natura intrinsecă a luptelor – între niște fronturi atât de apropiate încât soldații inamici se pot împușca între ei ca de la om la om – lăsa falsa impresie a unei ciocniri între două parohii, scrie Time, citată de Rador.

În realitate, lupta amenință deja să își reverse sângele și dincolo de această enclavă muntoasă aflată la o înălțime de 1700 m în sudul Caucazului, care a făcut ca Azerbaidjanul și Armenia să intre în război deschis, riscând să provoace o conflagrație și mai largă.

Într-un interviu acordat revistei Time, premierul Nikol Pashinyan și-a întețit acuzațiile potrivit cărora vajnicul său dușman, Turcia, a intervenit deja militar de partea Azerbaidjanului, el pretinzând că președintele Recep Tayyip Erdoğan urmărește să-și extindă influența în regiune.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Din scaunul rulant, campion național la raliu intrat în Cartea Recordurilor

4:58

Sfaturi pentru a evita să te simți prea plin după o masă

05;35

Dispozitivul care va fi obligatoriu pe mașinile înmatriculate începând cu 6 iulie 2024

2:50

Au fost operați primii pacienți în spitalul construit din donații de asociația „Dăruiește Viață”

23:06

Cine sunt trolii și cum îi identificăm?

6:57

“Armenia și Karabah au devenit acum un front între civilizații“, a declarat Pashinyan pentru revista Time într-un interviu telefonic acordat pe data de 2 octombrie, el acuzându-l totodată pe Erdoğan că a trimis în regiune între 1500 și 2000 de “teroriști“ care să lupte în sprijinul Azerbaidjanului, o țară cu care Turcia întreține puternice relații culturale și economice.

Amintind și operațiunile militare ale Turciei în Siria și în Libia, precum și situația maritimă fragilă din estul Mării Mediteranei, Pashinyan a declarat următoarele: “Acțiunile Turciei nu sunt altceva decât niște tentative de reinstaurare a Imperiului Otoman“.

Ministerele de Externe ale Turciei și Azerbaidjanului au negat că Turcia ar interveni direct sau ar folosi mercenari, deși președintele Erdoğan s-a angajat să sprijine “Azerbaidjanul frate” prin “toate mijloacele de care dispunem”. Dar Turcia, care a cerut Armeniei “să părăsească teritoriul ocupat”, este departe de a fi singura țară implicată în tot acest joc.

Iranul, care este aliat cu Armenia, dar care adăpostește o numeroasă populație azeră, a avertizat atât Armenia, cât și Azerbaidjanul “să nu pătrundă” cumva pe teritoriul său, existând informații potrivit cărora o serie de rachete și chiar elicoptere ar fi trecut frontiera sa din nord.

Toate aceste incidente ar face ca Turcia să intre în conflict atât cu Rusia, care are strânse legături cu ambele țări, cât și cu Franța, care l-a acuzat pe Erdoğan că trimite în luptă niște “jihadiști”. În același timp, Georgia s-a declarat îngrijorată de escaladarea situației, oferindu-și capitala, Tbilisi, ca gazdă a unor eventuale tratative.

Conflictul poate fi înțeles cel mai bine în contextul șirului de politici în care sunt implicate marile puteri care se luptă pentru influență în Orientul Mijlociu bogat în petrol și în Caucazul vecin, afirmă Charlotte Dennett, expert în politicile legate de resurse naturale.

Începând de pe la mijlocul anilor ’90, companiile petroliere americane și britanice au pompat miliarde de dolari în Azerbaidjan, ale cărui trei mari conducte petroliere se află la doar câțiva kilometri de Nagorno-Karabah. “Nu e de mirare că liderii din zonă și birourile lor de informații urmăresc regiunea cu o sporită îngrijorare”, a declarat dna Dennett pentru Time.

“O singură scânteie ar putea provoca o conflagrație care să cuprindă întreaga lume”.

Și totuși, o detensionare a situației ar fi posibilă. Rusia, care deține o bază militară în Armenia, dar care are totodată strânse relații cu elitele din Baku, ar fi cel mai posibil mediator.

“Problema constă în faptul că nici Rusia, nici francezii și nici americanii nu au un plan de pace realist, care să le ofere o alternativă celor din Baku, astfel încât ei să revină la tratative pentru a-și atinge obiectivul lor imediat, respectiv, reinstaurarea controlului lor asupra zonei de conflict“, afirmă Olesia Vartanian, analist principal în cadrul Grupului Internațional de Criză (ICG).

“Cu cât luptele durează mai mult, cu cât armamentul devine mai divers, cu cât numărul victimelor atât în rândul civililor, cât și în rândurile armatei va crește, cu cât luptele ar depăși teritoriul aflat în dispută, cu atât mai mult devine posibilă o intervenție militară din afară“.

Sursa: Time/ Rador/ Traducerea: Alexandru Danga

Citește și

Cauzele conflictului azero-armean / De ce sprijina Turcia Azerbaidjanul