Povestea atleților egipteni care ajung campioni la Jocurile Olimpice din sălile înguste și uzate ale cluburilor sportive

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Într-o sală înghesuită, abia mai mare decât un living, din orașul muncitoresc Mansoura, din Delta Nilului, fetele se prind, se rostogolesc, cad și se ridică din nou pe saltelele uzate, iar râsetele și strigătele lor răsună pe pereții scorojiți, relatează Reuters.

În timp ce Egiptul își celebrează medaliile olimpice la lupte, haltere și alte sporturi, mii de tineri sportivi din afara capitalei muncesc în cluburi mici ca acesta, aflate la 135 km de Cairo și departe de orice centru sportiv important.

Totuși, clubul al-Shal și Manshiya a produs campioni naționali la lupte și judo, iar una dintre vedetele sale adolescente urmează să reprezinte Egiptul la Jocurile Olimpice de Tineret.

Performanțele vin în ciuda subfinanțării cronice, a echipamentelor învechite și a lipsei unui sprijin constant din partea statului.

Deși populația Egiptului a crescut cu aproape o treime între 2011 și 2023, numărul cluburilor sportive a scăzut cu peste 4%, potrivit datelor agenției naționale de statistică CAPMAS.

Majoritatea cluburilor sunt administrate privat, iar resursele sunt limitate.

Un purtător de cuvânt al Ministerului Tineretului și Sportului, Mohamed al-Shazly, a declarat că Egiptul oferă „sprijin financiar și material complet cluburilor”, însă acest sprijin depinde de resursele disponibile și de planurile ministerului și este direcționat prin federațiile fiecărui sport.

Federațiile, însă, sunt adesea nevoite să aloce fondurile doar pentru loturile naționale.

„Dacă ai, de exemplu, 1.000 de sportivi, îi alegi pe cei mai buni 10 să îi susții, pentru că ei reprezintă Egiptul”, a explicat Ibrahim Moustafa, secretarul general al Federației Egiptene de Lupte.

„Clubul trebuie să finanțeze singur echipamentul și antrenamentele pentru ceilalți sportivi”, a adăugat el.

Asta face ca cluburi precum al-Shal să pară aproape miraculoase.

„Resurse puține, realizări imense”, spune antrenorul Mahmoud al-Wafaa’i, care nu este plătit și antrenează fetele din dragoste pentru sport.

„Sala are doar 3,5 pe 3,5 metri (…) practic este imposibil să creezi aici un campion. Și totuși, noi producem campioni.”

Al-Shal este un exemplu al problemelor structurale mai largi din Egipt. Datele CAPMAS arată că, în multe guvernorate, cluburile de stat au mult mai mult personal administrativ decât antrenori.

Chiar și așa, Rodaina Ahmed Gamal, 15 ani, campioană națională și calificată la Jocurile Olimpice de Tineret din 2026 de la Dakar, spune că preferă să se antreneze aici decât în cluburi mai mari la care ar avea acces.

„Suntem cam 20 într-o sală mică și simți că ne susținem unele pe altele”, spune Rodaina.

Mama ei, Rasha Mahmoud, afirmă că clubul oferă spațiul și antrenorul, dar familiile sunt împovărate de restul cheltuielilor.

„Rodaina poate participa la trei competiții într-o lună… Trei înscrieri, trei cântăriri, trei deplasări. Eu plătesc pentru toate”, spune ea.

Pentru sportivele mai mari, precum Nadia Hazem Mahmoud, 20 de ani, studentă în anul al doilea, obstacolele sunt și sociale.

Oamenii spun: „Cum adică o fată face lupte?” La început am luat-o ca pe un hobby. Dar când am văzut că obțin rezultate, am ajuns să iubesc acest sport”, spune ea.

Forța pe care o câștigă prin sport le ajută pe fete să se protejeze atât mental, cât și fizic, spune Rasha.

Wafaa’i afirmă că succesul Rodinei a atras fete mai mici, construind o bază de peste o duzină de sportive sub 12 ani și oferindu-le o alternativă într-un cartier sărac.

Egiptul a trimis 148 de sportivi la Jocurile Olimpice de la Paris 2024 și a câștigat trei medalii la pentatlon, scrimă și haltere. Însă la Mansoura, departe de ceremoniile olimpice, viitorul sportului feminin depinde în continuare de cluburi precum al-Shal.

Așa cum spune Rodaina: „Am început aici, așa că vreau să termin aici. Vreau să pot spune că am adus o medalie africană pentru clubul al-Shal.”