Pierderea în greutate cu Ozempic este considerată mai puțin demnă de laudă decât schimbările de stil de viață

Se pare că oamenii sunt mai puțin impresionați când cineva slăbește folosind medicamentul Ozempic, comparativ cu cei care obțin rezultate similare prin modificarea dietei și exerciții fizice, relatează New Scientist.

Chiar și atunci când utilizarea Ozempic este combinată cu un stil de viață sănătos, procesul este perceput ca implicând mai puțin efort și fiind mai puțin meritoriu decât pierderea în greutate exclusiv prin alimentație și mișcare.

Ozempic conține semaglutid, un medicament care imită hormonul GLP-1, responsabil cu suprimarea apetitului. Este aprobat la scară largă pentru tratarea diabetului de tip 2 și este tot mai des utilizat pentru combaterea obezității, ajutând oamenii să piardă, în medie, între 15 și 20% din greutatea corporală.

„În mass-media și în discursul public, Ozempic este adesea prezentat ca un fel de cod de trișare sau scurtătură către slăbit, în comparație cu metodele tradiționale”, spune Maria Bachmakova, de la Universitatea Oxford.

Pentru a înțelege mai bine percepția socială asupra acestui tratament, Bachmakova și colegii ei au prezentat unui eșantion de 1.041 de persoane din SUA personaje fictive supraponderale care au pierdut 50 de livre (aproximativ 22 kg) prin una dintre trei metode: folosind Ozempic, modificându-și dieta și făcând exerciții, sau o combinație a celor două. Participanții au evaluat, pe o scală de la 0 la 100, cât de mult efort au considerat că a depus fiecare personaj. Metoda prin dietă și sporta primit un scor mediu de 68,4, combinarea cu Ozempic 59,4, iar folosirea Ozempic singur 35,7.

De asemenea, au fost rugați să evalueze cât de meritorie li s-a părut pierderea în greutate, obținând scoruri de 88,5, 76,1și 68,5 pentru cele trei metode, în această ordine. „Deși pierderea în greutate prin metode comportamentale este văzută frecvent ca o dovadă de autodisciplină și autocontrol, studiul nostru sugerează că această percepție nu se extinde la utilizatorii Ozempic”, explică Bachmakova.

Rezultatele se aliniază cu cercetări anterioare care arătau că și chirurgia bariatrică – care micșorează stomacul – este considerată o metodă mai puțin admirabilă decât schimbările de stil de viață, adaugă Brian Earp, de la Universitatea Națională din Singapore.

„Mulți dintre cei care folosesc Ozempic sau alte medicamente similare s-au luptat cu excesul de greutate ani de zile și îl folosesc ca pe un instrument, nu ca o scurtătură”, spune Chika Anekwe, de la Harvard Medical School. Ea consideră că aceste judecăți sunt profund înrădăcinate în stigmatizarea obezității. „Dacă obezitatea ar fi acceptată ca afecțiunea medicală cronică care este, atunci tratamentul medicamentos n-ar fi văzut diferit de cel pentru hipertensiune sau alte boli.”

„Obezitatea este o boală cronică, nu un defect de caracter”, transmite un purtător de cuvânt al Novo Nordisk, compania producătoare a semaglutidului. „Persoanele care trăiesc cu obezitate au adesea nevoie de abordări individualizate pentru a slăbi și a-și menține greutatea, care includ aspecte psihologice, comportamentale, alimentare, de stil de viață și intervenții terapeutice.”