Donează aici. Susține o presă liberă.
Funcționăm ca organizație non-profit, iar banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt destinați integral finanțării proiectului G4Media.
CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867
Deschis la Raiffeisen Bank
Stephen Kaledecker era încântat când a fost promovat în decembrie în funcția de director regional la lanțul hotelier la care lucrează – dar entuziasmul i s-a spulberat când prețurile la benzină au început să crească vertiginos după ce conflictul dintre SUA și Israel cu Iranul a izbucnit la începutul acestui an.
Noua slujbă presupune parcurgerea a mii de kilometri în fiecare lună pentru a ajunge la proprietățile din Ohio, Indiana și Illinois. Cu prețul benzinei depășind 5 dolari pe galon în timpul călătoriilor sale, el cheltuiește peste 1.000 de dolari pe lună pe combustibil.
Asta înseamnă că va ajunge să piardă bani, deoarece mărirea de salariu nu va acoperi cheltuielile crescute cu combustibilul – iar angajatorul său nu îi va rambursa kilometrajul odată ce va trece complet la noul său rol luna viitoare. Dar nu se poate întoarce la vechea sa funcție de manager al unui hotel din Ohio, deoarece postul a fost deja ocupat.
Faptul că trebuie să decidă dacă să continue ca manager regional, meserie pe care o iubește, l-a lăsat îngrozit și plângând în unele nopți în camerele de hotel de pe drum. Deși aștepta cu nerăbdare să avanseze în carieră, rezidentul din Gahanna, Ohio, simte că nu poate justifica acest lucru din punct de vedere financiar.
„O să mă ruineze, pur și simplu”, a spus Kaledecker, care a parcurs deja peste 32.000 de kilometri cu Chevroletul său Silverado din 2018, pe care îl folosește anul acesta pentru a transporta echipamente și provizii pentru hoteluri. „Mă uit la contul meu bancar și îmi spun: «Bine, dacă mă duc acolo și fac ce mi se cere, nu o să-mi pot cumpăra medicamentele sau nu o să pot plăti factura la electricitate.»”
Kaledecker, în vârstă de 46 de ani, se numără printre lucrătorii americani care resimt durerea provocată de creșterea vertiginoasă a prețurilor la benzină, care au urcat duminică la o medie de 4,52 dolari pe galon la nivel național, de la 2,98 dolari pe galon când a început conflictul la sfârșitul lunii februarie, potrivit AAA. Lucrătorii cu drumuri lungi de parcurs sunt afectați în mod deosebit, ceea ce îi obligă pe unii să ia decizii dificile cu privire la continuarea activității lor. Alții întreabă dacă pot lucra mai mult de acasă, în timp ce alții își restrâng căutările de locuri de muncă pentru a reduce la minimum timpul petrecut în mașină.
O proporție mai mare dintre cei care își caută un loc de muncă își doresc să lucreze într-o rază de 30 de mile (aproximativ 50 de kilomteri), a declarat Priya Rathod, redactorul responsabil cu tendințele de pe piața muncii la Indeed, un site de căutare a locurilor de muncă. Procentul a crescut la 59,2% în aprilie, față de 57,8% în februarie – o creștere modestă, dar semnificativă, a precizat ea.
În ansamblu, însă, angajații nu fac mutări majore, în special deoarece piața muncii s-a răcit, a spus ea. Și nu s-a înregistrat o creștere a interesului solicitanților pentru posturi la distanță sau hibride, deși acestea reprezintă o mică parte din anunțurile de angajare.
Dar acest lucru s-ar putea schimba dacă prețurile la benzină rămân ridicate până în toamnă, a spus Rathod.
Angajații lucrează mai mult de acasă, comparativ cu începutul anului, a declarat Nick Bloom, profesor de economie la Universitatea Stanford și expert în tendințele privind munca de acasă. Proporția zilelor lucrate de acasă a crescut la o medie de 26,2% în martie și aprilie, comparativ cu 24,6% în ianuarie și februarie, potrivit sondajului „Survey of Working Arrangements and Attitudes”, realizat lunar de Bloom și alți cercetători.
Asta înseamnă că angajații care pot lucra de acasă au fost scutiți de drumul spre serviciu cam o zi în plus la fiecare două săptămâni, a spus Bloom.
Cu toate acestea, este puțin probabil ca firmele să aducă modificări majore și publice politicilor lor privind munca de acasă, în contextul creșterii prețului la benzină. Totuși, unii manageri dau dovadă de mai multă flexibilitate atunci când sunt abordați de angajați.
„Este vorba doar de a permite angajaților, ici și colo, să ia o zi în plus de lucru de acasă”, a spus el, menționând că acest lucru se datorează parțial faptului că „angajații le spun: «Dacă mă obligați să vin la birou în fiecare zi, o să încep să-mi caut un alt loc de muncă, pentru că pur și simplu nu-mi pot permite asta»”.
Paul Banze, șef de tură la o farmacie, a acceptat în ianuarie să fie mutat la un magazin situat la 70 de kilometri de casa sa – o distanță dublă față de drumul pe care îl parcurgea anterior – pentru că îi plăcea munca și își aprecia șefa. Bărbatul în vârstă de 68 de ani se pensionase parțial cu o lună înainte, așa că făcea drumul de aproximativ o oră doar de două-trei ori pe săptămână.
Dar, pe măsură ce prețurile la benzină au început să crească, i-a spus managerului magazinului că, dacă acestea vor depăși 4 dolari pe galon, va trebui să se gândească la o altă soluție. Luni trecută, i-a trimis o fotografie a benzinăriei locale, unde prețul combustibilului ajunsese la 4,29 dolari pe galon, însoțită de un emoji cu o față nemulțumită.
„Știam că se apropie momentul pensionării, dar voiam să se întâmple așa cum îmi doream eu”, a spus Banze, care locuiește în Signal Mountain, Tennessee, și intenționează să se retragă din activitate peste câteva săptămâni. Oricât de mult și-ar fi dorit să rămână la angajatorul la care lucrează de 15 ani, „din punct de vedere financiar nu se leagă”.
Shayde Fischer, care tocmai a obținut un MBA în marketing la Universitatea Strayer, este nerăbdătoare să găsească un loc de muncă în care să-și pună în practică noua diplomă. Însă creșterea bruscă a prețurilor la combustibil a determinat-o să-și limiteze căutarea la posturi situate în apropierea locuinței sale din suburbiile orașului Chicago, în statul vecin Wisconsin sau care permit munca la distanță – deși ar prefera să nu lucreze de acasă, deoarece consideră că acest lucru i-ar putea împiedica formarea și dezvoltarea profesională în noua sa carieră.
Fischer, în vârstă de 34 de ani, este frustrată deoarece consideră că i-ar putea lua mai mult timp să-și găsească un loc de muncă din cauza acestor limitări. A trebuit să renunțe la oportunități pe care le vede pe site-urile de angajare deoarece acestea ar fi necesitat mai mult timp petrecut la volan.
Având în vedere că prețurile în creștere ale benzinei îi erodau veniturile obținute din livrările pentru Walmart, Mark Hernandez a decis că era timpul pentru o schimbare. Așa că a aplicat pentru un post în serviciul clienți la o companie situată la un kilometru și jumătate de casa sa din El Paso, Texas. Își începe activitatea luni.
De la începutul războiului, Hernandez a văzut cum veniturile sale săptămânale au scăzut cu câteva sute de dolari, pe măsură ce comenzile și bacșișurile s-au redus. În același timp, cheltuia peste 100 de dolari pe săptămână pe benzină, prețul pe care îl plătea urcând la 3,85 dolari pe galon vineri, de la 2,45 dolari la sfârșitul lunii februarie.
Acum, se simte ușurat că va primi un salariu fix „fără să mai fie nevoit să cutreereze tot orașul cu mașina”. Își propune totuși să mai facă câteva livrări după-amiaza târziu și seara, pentru a-și suplimenta veniturile, dar măcar nu va mai depinde de asta ca să-și plătească facturile.
„Benzina e incredibil de scumpă acum, așa că mi se pare că am luat decizia corectă”, a spus Hernandez, în vârstă de 42 de ani.
După ce s-a pensionat în 2017 din motive de sănătate, un fost profesor din Florida a considerat că se poate întreține din pensie și din economii. Însă el și soția sa se simt acum strâmtorați financiar de creșterea prețurilor la alimente, asigurarea de sănătate, impozitele pe proprietate și utilități – pe lângă faptul că îi ajută pe cei doi fii adulți ai lor.
Recenta creștere a prețurilor la benzină a fost picătura care a umplut paharul, a spus pensionarul, care a rugat CNN să nu-i folosească numele pentru a nu-și afecta perspectivele de angajare. Cuplul trebuie să parcurgă cu mașina până la 30 de mile (50 km) în fiecare sens pentru programările la medic, la care merg regulat. Umplerea rezervorului camionetei lor costă acum între 75 și 100 de dolari, comparativ cu aproximativ 50 de dolari la începutul acestui an.
În martie, el și-a analizat opțiunile și a decis că singura modalitate de a-și consolida finanțele era să se întoarcă la muncă cu jumătate de normă, chiar dacă încă are un sistem imunitar compromis și este îngrijorat că s-ar putea îmbolnăvi. Bărbatul de 68 de ani a găsit câteva posturi potențiale în zonă și intenționează să înceapă să depună cereri în următoarea săptămână sau două – deși speră că războiul se va termina și prețurile la benzină vor scădea, astfel încât să nu fie nevoit să se întoarcă la muncă.
Un specialist în marketing digital care locuiește într-o suburbie a orașului Portland, Oregon, își iubește meseria, chiar dacă trebuie să parcurgă zilnic 80 de kilometri dus-întors până la biroul său din Vancouver, Washington. Pentru prima dată, simte că angajatorul îi apreciază competențele, are un șef „grozav” și a obținut salariul pe care și l-a dorit.
Dar când prețurile la benzină au început să crească, s-a gândit: „Mă costă foarte mult să merg acolo în fiecare zi.” Așadar, chiar dacă lucrează la companie doar de la începutul lunii ianuarie, se gândește să-și caute un nou post mai aproape de casă.
Primul caz prezentat mi se pare tras de păr. Adică tipul ăla bate America în interes de serviciu pe banii proprii? Băi, las-o naibii!