Paștele Catolic și Reformat, sărbătorit cu discreție de aproape 1,4 milioane de credincioși din România: Cum se celebrează în funcție de rit și de ce nu toți catolicii îl țin mereu în aceeași zi

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Aproximativ 1,4 milioane de credincioși catolici și reformați sărbătoresc, duminică, Paștele. România este o țară majoritar ortodoxă, dar mozaicul său confesional este mai complex decât lasă să se vadă statistica dominantă.

Catolicii reprezintă aproximativ 4-5% din populație, ceea ce înseamnă în termeni absoluți câteva sute de mii de credincioși, mai precis, conform recensământului din 2021, aproximativ 741.000 de persoane.  Vorbim astfel despre o comunitate semnificativă, chiar dacă adesea invizibilă în discursul public, care reprezintă a doua cea mai mare comunitate religioasă după cea ortodoxă. Lor li se mai adaugă aproximativ 640.000 de reformați, care sărbătoresc Paștele la aceeași dată, dar și alte comunități protestante istorice.

Într-o țară în care calendarul public este structurat în jurul Paștelui Ortodox, catolicii români și maghiari, dar și reformații, celebrează adesea această sărbătoare în discreție, în general fără ”mini-vacanțe” și punți de zile libere pentru bugetari. Dar asta nu diminuează iportanța ei pentru aceste comunități.

Cea mai compactă și mai mare comunitate catolică din România este cea a maghiarilor din Transilvania. Orașele precum Cluj-Napoca, Sfântu Gheorghe, Miercurea Ciuc, Odorheiu Secuiesc, Alba Iulia sau Târgu Mureș au parohii catolice puternice.

O altă comunitate importantă este cea a catolicilor de rit latin din Moldova. Județe precum Bacău, Neamț și Iași găzduiesc sate și comunități întregi de catolici români de etnie română.

În 2026, Paștele Catolic este sărbătorit la 5 aprilie, potrivit calendarului oficial al Vaticanului. În același an, Paștele ortodox este pe 12 aprilie, astfel că cele două sărbători nu coincid.

Mai mult de atât, realitatea din lumea catolică este ceva mai nuanțată. Romano-catolicii și catolicii de tradiție occidentală folosesc data stabilită în calendarul gregorian, însă unele biserici catolice orientale pot celebra această sărbătoare la altă dată, în funcție de tradiția liturgică și de sistemul de calcul urmat.

Este cazul Bisericii Greco-Catolice (unite cu Roma), care a preferat să sărbătorească odată cu Biserica Ortodoxă.

• Biserica Română Unită cu Roma sau Greco-Catolică, este o biserică de rit bizantin care numără aproximativ 150.000 de membrii și se subordonează ierarhic Romei, dar sărbătorește Paștele alături de ortodocși. De asemenea, ritualul este unul bizantin, diferențele de rit fiind în Ardeal foarte mici. Vaticanul a permis și chiar a recomandat ca acolo unde sunt minoritari, supușii Sfântului Scaun să stabilească data sărbătorii alături de majoritari. Greco-catolicii au făcut-o, dar romano-catolicii nu au acceptat, astfel încât serbează Paștele alături de restul lumii catolice.

În tradiția occidentală, sărbătoarea este stabilită în funcție de regula clasică potrivit căreia Paștele cade în duminica de după prima lună plină de după echinocțiul de primăvară, calculul fiind făcut în calendarul gregorian. Diferențele față de data Paștelui ortodox apar tocmai din cauza folosirii unor sisteme calendaristice diferite în calculul pascal.

Ca o cutumă ar fi de amintit că dacă data Paştelui, calculată după regula amintită, cade în aceeaşi zi ca şi Paştele evreiesc, atunci Paştele creştinilor trebuie amânat cu o săptămână.

Noaptea de Înviere la romano-catolici

Slujba din noaptea de Înviere la romano-catolici, numită Vigilia Pascală, se desfășoară sâmbătă spre duminică, de obicei la miezul nopții sau seara târziu, fiind o celebrare solemnă a trecerii de la moarte la viață.

Vigilia este considerată o slujbă de o frumusețe și o profunzime aparte și urmează un ritual structurat în patru mari părți: ritualul luminii, liturghia cuvântului, liturghia baptismală și liturghia euharistică, potrivit Episcopiei Romano-Catolice de Iași.

Totul începe în întuneric deplin, în fața bisericii. Preotul sfințește focul pascal din care este aprins lumânarul pascal, o lumânare mare, adesea decorată cu simboluri creștine și cu cifra anului în curs.

Lumânarul pascal este purtat în procesiune în interiorul bisericii, în timp ce credincioșii aprind lumânările proprii de la flacăra sa. De trei ori răsună în întuneric cântarea „Lumen Christi” (Lumina lui Hristos) iar răspunsul adunării, „Deo gratias” (Mulțumim lui Dumnezeu).

Urmează Liturgia Cuvântului, compusă dintr-o serie de lecturi din Vechiul și Noul Testament și apoi Liturgia Baptismală. Ceremonia se încheie cu Liturgia Euharistică (Sfânta Împărtășanie) după care credincioșii ies din biserică, cu lumânările aprinse.

Noaptea de Înviere în Biserica Reformată din România

Slujba de Înviere în Biserica Reformată din România este mai sobră, centrată pe predică și citirea Scripturii. Se pune accent pe bucuria Învierii prin cântări de laudă (imnuri) și rugăciuni comune, fără ritualuri complexe precum procesiunile de lumini cunoscute în riturile ortodox și catolic.

Biserica Reformată din România (în maghiară Romániai Református Egyház) face parte din Biserica Reformată Maghiară, limba serviciului religios fiind, în toată Transilvania, maghiara, cu o excepție la București, unde se folosește și limba română.

Liturghia într-o biserică reformată durează aproximativ o oră. Atunci se citeşte din cuvântul Apostolilor, se fac câteva rugăciuni în comun și se cântă.

De Paşte nu se face slujbă de noapte. Serviciul religios pascal începe în duminica Paştelui, la ora 10.

Comunitățile luterane, în mare parte săsești (deși mult reduse numeric după emigrările de după 1990), sărbătoresc Paștele în aceeași zi cu catolicii, adică după calendarul gregorian.

Duminică dimineața are loc slujba principală de Înviere (Auferstehungsgottesdienst în tradiția germană) cu o predică centrală, citiri din Evanghelie și, esențial pentru luterani, muzică.