Drone ușoare au străpuns apărarea lui Putin și au zburat 12 ore până la o mega-rafinărie din Siberia

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Analiză The Telegraph, via Rador: Dronele ucrainene au zburat peste 12 ore până să ajungă să-și plieze aripile și să se izbească de rafinăria de petrol din Omsk, un oraș din Siberia. Drumul parcurs de ele a fost cea mai lungă rază de până acum a unui atac al armatei urcrainene, acesta echivalând cu traversarea de trei ori în lungime a Marii Britanii.

În doar câteva zile, atacul a oprit operațiunile principalului producător de petrol din Rusia, adâncind astfel criza aprovizionării, speriindu-i pe cetățeni și făcând autoritățile să interzică exporturile de motorină.

Dar incidentul a demonstrat Moscovei că zone pe care le credea protejate de marea distanță care le despărțea de linia frontului sunt acum intrate în vizorul lui Volodimir Zelenski. Este o problemă la care nu se poate răspunde imediat.

„Am eliminat complet însăși ideea potrivit căreia s-ar putea dispune de niște culise strategice”, a declarat președintele ucrainean cu ocazia summitului NATO de la Ankara. „Iar asta nu este o excepție, ci o nouă realitate”, a mai adăugat el, referindu-se la succesul noilor drone cu rază lungă, ele înscriindu-se în „schimbarea revoluționară” intervenită în aparatura ucraineană de război.

Reușind să ajungă la o asemenea distanță, Ucraina poate acum să amenințe rafinăriile de petrol și infrastructura din Siberia, precum și bazele militare și cel mai mare terminal de gaze naturale lichefiate din Rusia.

Președintele rus, Vladimir Putin, nu mai are decât să se chinuie să țină la adăpost sute de obiective care, cel puțin până acum, păreau sigure tocmai din cauza locului în care se aflau – toate astea sporind presiunile asupra unei aprovizionări limitate a forțelor aeriene și provocând încetinirea liniilor de aprovizionare.

Ca să poată ajunge la țintele vizate, dronele de tip FP-1, fabricate de firma ucraineană Fire Point, au fost făcute mai ușoare, deschiderea aripilor a fost prelungită, iar capacitatea rezervorului de combustibil a fost mărită.

Piloții din Kiev au studiat mai bine de o săptămână traiectoria de zbor care ar străpunge apărarea aeriană a rușilor, după cum afirmă Denys Shtilerman, cofondatorul companiei Fire Point.

Odată lansate, dronele își urmează pur și simplu parcursul preprogramat.

Ca să le ușureze traiectoria, Ucraina a degradat sistematic rețeaua de radare și bateriile cu rachete sol-aer ale Moscovei, inclusiv pe cele de tip Pantsir și S-400, care anterior stârniseră invidie în lumea întreagă.

Se pare că CIA a ajutat Kievul să identifice și să stabilească rutele prin care să străpungă spațiul aerian al Moscovei, devenit tot mai fragil.

„Nici într-un milion de ani”, a declarat dr. Thomas Whithington, asociat al Institutului Regal pentru Servicii Reunite, atunci când a fost întrebat dacă și-a imaginat că vreo dronă ar ajunge atât de departe pe teritoriul Rusiei.

„Proliferarea în masă a părut întotdeauna „direcția de urmat”, a declarat el pentru The Telegraph. Dar felul în care Ucraina a folosit vehiculele aeriene fără pilot la nivel strategic reprezintă o „absolută surpriză”.

Campania de atacuri la mare distanță a slăbit cu 45% aprovizionarea cu benzină a Rusiei, provocând cozi lungi în toată țara și silindu-l pe Putin să se confrunte cu cel mai mare val de nemulțumire din partea populației, de după lansarea războiului.

Rețeaua de apărare aeriană a Moscovei era menită să fie o pavăză în fața avioanelor și rachetelor balistice ale NATO, și nicidecum în fața roiurilor de drone care zboară aproape de sol și dispun de diverse semnale radar.

Atacul de la Omsk i-a cam necăjit pe bloggerii ruși din sectorul militar, care s-au mirat cum o asemenea prețioasă instalație poate fi lovită de o armă care, potrivit sistemelor locale de alertă aeriană, a străbătut zeci de regiuni în drumul său spre rafinărie.

Luni, Moscova a trimis avioane de tip Suhoi-57 care să doboare dronele. Dar nici măcar aceste avioane moderne nu au putut împiedica pătrunderea roiului ucrainean. Rafinăria din Omsk nu dispune de o apărare antiaeriană proprie.

Pur și simplu, Rusia este prea mare ca să poată furniza rachete sol-aer sau echipe de țintași care să apere fiecare „piesă” din infrastructura națională de primă importanță. Cele de care dispune se află în jurul marilor orașe și pe linia frontului.

„În prezent, în apărarea aeriană a Rusiei se produce o mare harababură”, a declarat pentru The Telegraph analistul Kyle Glen.

„Ei par să acorde o mare prioritate Moscovei și, poate, orașului Sankt Petersburg. Dar dacă aceste drone ucrainene pot străpunge prima fisură, aproape nimic nu le mai poate opri”.

Alexei Ceadaev, specialist în drone și fost angajat al Kremlinului, a declarat că atacul a demonstrat eșecul „capitalismului post-sovietic” și necesitatea de a-i mobiliza pe civili în echipele de respingere a dronelor.

Potrivit Comandamentului General, de la începutul acestui an, Ucraina și-a întețit atacurile asupra sistemelor de apărare rusești, sporindu-și totodată atacurile la mare distanță – de la 85, în februarie, la 172, luna trecută.

Acum, sau în curând, țintele ar viza cea mai mare instalație de gaz natural lichefiat din Rusia, aflată pe Insula Iamal, din Bazinul Arctic, precum și stațiile de pompare care asigură aprovizionarea tot mai sporadică cu petrol la nivelul întregii țări.

Luna trecută, Putin a promis să construiască mai multe sisteme de apărare antiaeriană care să facă față bombardamentelor ucrainene. În această săptămână, el le-a cerut mai marilor din domeniu să ridice niște rafinării „de mărimea unei cești de ceai”.

„Ca dorință pe un termen mai lung, e în regulă”, afirmă dr. Whithington, „dar asta nu-ți rezolvă problemele imediate. În plus, numărul sporit de centre de apărare antiaeriană pe care le ridici necesită mai mulți bani, mai multe componente, o mai mare capacitate industrială, iar cu fiecare baterie de tip S-500 pe care o produci, apare altceva care lipsește pe front”.

Pe Telegram, Ceadaev a pledat pentru mai multe investiții în sectorul interceptorilor ieftini și pentru diversificarea fronturilor de apărare antiaeriană, care ar face ca Rusia să nu mai depindă de niște sisteme atât de scumpe ca Pantsir, ca să respingă pericolele apărute.

În comparație cu echivalentul lor ucrainean, interceptorii de drone ai Moscovei, de tip Yelka, pălesc. Soldații se plâng că, din greșeală, ele ochesc păsări și funcționează prost dacă nu e soare și vânt.

Ceadaev susține că, la nivelul întregii țări, Moscova are nevoie de echipe de apărare antiaeriană mici și mobile. Asta include și concentrarea civililor.

„Războiul dronelor demonstrează eșecul capitalismului în stil post-sovietic”, mai spune el. „Nu din cauza reînvierii comunismului, ci, pur și simplu, din cauză că, în privința tehnologiei legate de securitate, roata s-a întors.

„O spun mai pe șleau. La Omsk, modelul construit de noi, în care apărarea antidrone e obiectivul apărării aeriene a armatei, la care se adaugă și guvernatorii regionali, și-a demonstrat ineficiența. Pur și simplu, armata nu dispune de un personal care să organizeze apărarea zonală. Avem nevoie de un sistem civil federal unit, care să poată controla spațiul aerian de nivel mai jos”.

Într-o postare anterioară, expertul rus în drone i-a cerut lui Putin să facă “o pauză” în război, pentru ca Moscova să se poată pregăti mai bine.

Traducerea Rador: Alexandru Danga