În Iran, o revoluție de palat: Liderul Suprem a cedat cea mai mare parte a puterii Gardienilor Revoluției.

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Editorial din Le Temps (Elveția), via Rador: În ultimele ore, speranțele pentru un sfârșit rapid al războiului dintre Statele Unite și Iran au fost spulberate de reluarea ostilităților. Aceasta este o veste proastă atât pentru regiune, cât și pentru economia globală. Îndrăzneala noilor lideri ai Republicii Islamice contrastează puternic cu prudența regretatului Lider Suprem, care a fost înmormântat joi în orașul sfânt Mashhad. Pare să arate că aceștia nu se tem în mod clar de nimic, nici măcar să atace navele din Golful Persic, încălcând flagrant încetarea focului.

De la începutul războiului israeliano-american împotriva Iranului, pe 28 februarie, nu a existat nicio schimbare de regim în Iran, dorită inițial de Donald Trump și de a un segment al poporului iranian. Cu toate acestea, a existat o schimbare reală în interiorul regimului. Conflictul, ale cărui consecințe se dovedesc dezastruoase pentru Washington până acum, a permis o mini-revoluție.

Odată cu moartea Liderului Suprem Ali Khamenei și instalarea grăbită, în aceeași funcție, a fiului său, Mojtaba – a cărui locație este incertă – o facțiune a regimului a ajuns la putere: Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC). Această schimbare contestă unul dintre principiile fundamentale ale Republicii Islamice: velayat-e faqih (jurisdicția), care, din 1979, a consacrat autoritatea absolută a Conducătorului Suprem asupra instituțiilor iraniene.

Confruntați cu un Donald Trump care continuă să ezite în privința viitorului, Gardienii Revoluției (Pasdaran), care controlau deja o mare parte a economiei, au profitat de război pentru a prelua toată puterea și a militariza regimul. Având în vedere lipsa totală de încredere dintre Teheran și Washington, memorandumul de înțelegere dintre cele două țări care stabilea un armistițiu de 60 de zile este practic în moarte clinică.

Reluarea ostilităților de către Gardienii Revoluției este cu atât mai surprinzătoare cu cât acordul în cauză le era mult mai favorabil decât Americii lui Trump. Acesta trebuia să permită Iranului să beneficieze de eliberarea treptată a miliardelor de dolari din fondurile înghețate prin sancțiuni – un câștig neașteptat deosebit de binevenit într-un moment în care economia iraniană se află într-o stare catastrofală.

Memorandumul de înțelegere a relevat slăbiciunea extremă a poziției americane în negocieri. Culmea, având în vedere puterea militară și economică a Statelor Unite în fața unui Iran slăbit, care, cu toate acestea, încă deține un factor de descurajare puternic: controlul strâmtorii Ormuz.

Pe măsură ce perioada de 60 de zile prevăzută în acordul-cadru se apropie de sfârșit, nu ar trebui să vă faceţi iluzii. Nu se vor înregistra progrese în ceea ce ar fi trebuit să fie nucleul discuțiilor de la început: problema nucleară iraniană. Și cu atât mai puțin în ce privește problema spinoasă a rachetelor balistice și a interpușilor Iranului (aliații regionali).

Traducere Rador: Gabriela Sîrbu