Părintele Arsenie Boca, aproape de sanctificare. Dosarul de canonizare a fost înaintat Sfântului Sinod care va avea ultimul cuvânt
Urmărește cele mai noi producții video G4Media
- articolul continuă mai jos -
„În cadrul ședinței Sinodului mitropolitan (Mitropolia Sibiului – n. r.), ierarhii prezenți au luat act cu aprobare de dosarul de canonizare întocmit de Comisia specială teologică mitropolitană pentru canonizarea Părintelui Arsenie Boca. Dosarul complet și studiul document asupra sfințeniei vieții Cuviosului Părintelui nostru Arsenie vor fi înaintate spre examinare și decizie Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române” se arată în comunicatul oficial al Episcopiei Devei şi Hunedoarei.
Părintele Arsenie Boca s-a născut la 29 septembrie 1910. A studiat la Gimnaziul ortodox „Avram lancu” din Brad (1922-1929), Academia Teologică „Andreiană” din Sibiu (1929-1933) și la Academia de „Belle Arte” din București și un stagiu de documentare la Muntele Athos.A fost hirotonit diacon – necăsătorit în 1936 și preot, la 10 aprilie 1942. La 3 mai 1940 a fost tuns în monahism la Mănăstirea Sâmbăta, sub numele de Arsenie, a cărei obște a îndrumat-o până în toamna anului 1948, când a fost transferat de mitropolitul Nicolae Bălan la Mănăstirea Prislop, redevenită atunci ortodoxă. A fost arestat de autoritățile comuniste în noaptea de 15/16 ianuarie 1951 și închis la Aiud, Baia Sprie, Ocnele Mari, nouă luni la Canalul Dunăre-Marea Neagră. Eliberat la 17 martie 1952, s-a întors la Mănăstirea Prislop, participând la slujbe, pictând și lucrând în obștea mănăstirii. În anul 1955 era anchetat la Timișoara, suferind alte șase luni de detenție. În anul 1969 Mănăstirea Prislop a fost închisă, iar părintele Arsenie exclus din monahism, începând perioada de pribegie prin București și alte localități. În 1961 era angajat la Atelierele Patriarhiei, iar în 1968, pensionat. s-a retras la parohia Drăgănescu, lângă București, începând pictarea bisericii de aici. Ulterior s-a stabilit, cu o mică obște de maici, într-o casă din Sinaia. Spre sfârșitul vieții i s-a permis să se reîntoarcă la Prislop. A trecut la cele veşnice în 28 noiembrie 1989 la Sinaia şi a fost înmormântat la Mănăstirea Prislop.
Controversele din viaţa sa
Faptul că părintele Arsenie Boca nu a fost canonizat până acum de Patriarhie, a alimentat tot mai mult suspiciunile care au planat asupra sfinţeniei vieţii acestuia. Unele voci din Biserică Română afirmau tot mai apăsat că dosarul de canonizare trebuie întocmit şi cercetat cu atenţie din cauza câtorva controverse din viaţa duhovnicului, controverse care, dacă ar fi adevărate, ar aduce atingere învăţăturii Bisericii, canoanelor ortodoxe şi nu în ultimul rând, conduitei creştine.
Maica Zamfira este capitolul din viaţa părintelui Arsenie Boca asupra căruia au apărut cele mai multe semne de întrebare. Pe numele ei Julieta Constantinescu, Maica Zamfira, a fost singura persoană care a stat alături de duhovnic aproape toată viaţa. Cei doi au locuit împreună ca monahi la Mănăstirea Prislop şi apoi ca simpli laici, în Bucureşti, după ce călugărul a fost alungat din mănăstire. Din dosarul pe care părintele îl avea la Securitate aflăm că adesea cei doi erau văzuţi împreună, insinuându-se că ar fi avut o viaţă de cuplu.
Faptul că nu a mai ţinut legătura cu mama sa după ce s-a călugărit, reprezintă un alt lucru pentru care Arsenie Boca este judecat de posteritate. Călugărul şi-a justificat gestul spunând că a vrut să o înveţe să-l uite. Asta pentru faptul că s-a împotrivit intrării sale în monahism.
În anii 1940 şi 1950 Arsenie Boca a fost suspectat că întreţinea legături cu membrii Mişcării Legionare. A fost chiar întemniţat pentru aceste acuzaţii. Potrivit notelor informative, duhovnicul nu a recunoscut vreodată aceste lucruri.
Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media
Donează suma dorită pentru susținerea proiectului G4Media
CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867
Deschis la Raiffeisen Bank
23 comentarii