Papa Leon al XIV-lea îi îndeamnă pe libanezi să rămână în ţara lor: Uneori e mai uşor să fugi sau, pur şi simplu, e mai practic să mergi în altă parte. Este nevoie cu adevărat de curaj şi clarviziune pentru a rămâne sau pentru a te întoarce în ţară

Papa Leon al XIV-lea i-a îndemnat duminică pe libanezi să rămână în ţara lor – unde criza economică a agravat emigraţia în masă – şi a făcut apel la „reconciliere” pentru a depăşi profundele divizări politice şi sectare din Liban, relatează AFP, conform  Agerpres.

Sosit din Turcia într-o nouă etapă a primului său turneu internaţional, Leon al XIV-lea a adus un mesaj de pace Libanului, care se teme de o revenire la conflictul deschis cu Israelul.

Într-un discurs la palatul prezidenţial din Beirut, el a subliniat necesitatea de a lucra pentru „pace” – un cuvânt repetat de 27 de ori -, fără a menţiona tensiunile regionale sau recentele bombardamente israeliene.

Leon al XIV-lea a subliniat de asemenea necesitatea unor „autorităţi şi instituţii care recunosc că binele comun este superior celui al unei părţi” şi a cerut clasei conducătoare să „se pună în slujba poporului cu angajament şi devotament”.

Criza economică fără precedent care a izbucnit în toamna anului 2019 şi i-a ruinat pe libanezi a fost atribuită în mare măsură neglijenţei clasei politice, acuzată în mod regulat de corupţie.

Vorbind despre o „hemoragie a tinerilor şi familiilor” care părăsesc ţara, papa a recunoscut că „uneori este mai uşor să fugi sau, pur şi simplu, e mai practic să mergi în altă parte”. „Este nevoie cu adevărat de curaj şi clarviziune pentru a rămâne în ţară sau pentru a te întoarce în ţară”, a spus el.

În absenţa cifrelor oficiale, un centru de cercetare independent, al-Doualiya, estimează că 800.000 de libanezi au emigrat între 2012 şi 2024. Populaţia actuală este estimată la 5,8 milioane, inclusiv peste un milion de refugiaţi sirieni.

La rândul său, preşedintele libanez Joseph Aoun, singurul şef de stat creştin din lumea arabă, a afirmat în discursul său că „protejarea Libanului, singurul model de coexistenţă” între creştini şi musulmani, „este o datorie faţă de umanitate”.

„Pentru că, dacă acest model ar dispărea, niciun altul nu l-ar putea înlocui”, a adăugat el.