În Cluj, Timișoara ori Alba Iulia mocnește o tensiune majoră. Cu cât carantina și restricțiile din orașele mari și bogate se prelungesc, cu atât primarii și mediul de afaceri local se simt mai nedreptățiți în comparație cu orașele slab dezvoltate, care și testează mai puțin.
Dincolo de substratul politic al discursurilor la adresa guvernului, frustrarea e reală. Executivele locale, oamenii de afaceri și angajații afectați de restricții se uită la județele ori localitățile din jur și consideră că sunt dezavantajați, discriminați. Ba chiar, cum spunea Emil Boc, au senzația că cei mai harnici sunt cei pedepsiți.
Ei cer schimbarea protocoalelor de testare și un nou numitor comun pentru toate localitățile. Dacă eliminăm accentele populiste, în spatele revoltei lor e o realitate economică dură, cu care se confruntă guvernele centrale ori locale din toată lumea: cum păstrăm echilibrul între protejarea populației și protejarea economiei?
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
Realitatea e că, într-adevăr, comunitățile cele mai dinamice sunt deseori și cele mai afectate de pandemie. În orașele puternic industrializate, cu economie privată reală, oamenii circulă mai mult decât în orașele amorțite care supraviețuiesc deseori doar datorită instituțiilor de stat. Angajații merg în fabrici, în clădirile de birouri, circulă pe rutele de navetă, iau masa de prânz împreună sau ies la o bere după program, pentru că așa funcționează economiile dezvoltate. Când un angajat se infectează, anchetele epidemiologice sunt mai mai largi, numărul de teste crește, sunt raportate cazuri multe.
Dincolo, în orașele lipsite de investiții, circulația persoanelor e mult redusă. Nu există navetă pentru că nu prea mai există fabrici, comunitățile rurale sunt mult mai izolate, viața socială are un ritm mult diminuat. Ca atare, circulația coronavirusului e mult încetinită, numărul de cazuri e mai mic, numărul de teste e mai mic și el. Cu alte cuvinte, ”năvodul” testelor are ochiurile mult mai mari decât în cazul orașelor aglomerate și dinamice, recolta e mult mai mică la finalul zilei.
Orașele precum Cluj, Timișoara ori Alba Iulia sunt puternic industralizate, produc enorm în comparație cu orașele din sud, să spunem, și nu depind de guvernul de la București într-o măsură atât de mare. Orice carantină, impunere de restricții și închidere de sectoare provoacă pierderi economice la bugetele locale, dar și șomaj și închideri de firme. După un an de restricții, mii de firme au falimentat ori sunt la limita supraviețuirii, zeci de mii de angajați și-au pierdut joburile sau au veniturile diminuate.
Aici, guvernul e între ciocanul economic și nicovala sanitară. Dacă nu ia decizii restrictive, se infectează și mor tot mai mulți oameni. Dacă impune prea multe restricții, sufocă o economie oricum afectată. Până acum, premierul Florin Cîțu a insistat pe necesitatea menținerii unei economii cât mai libere și a respins categoric măsurile dure. Dar valul trei vine din urmă, și e greu să respingă realitatea, chiar dacă la orizont sunt și sărbătorile de Paște.
Ce poate fi făcut urgent pentru a diminua aceste tensiuni tot mai mari?
În primul rând, testarea trebuie extinsă și găsite soluții pentru ca unele localități să nu se mai simtă ”vânate”. Poate că a venit timpul unei noi formule de calcul pentru testare.
În al doilea rând, trebuie uniformizate criteriile pe baza cărora se ia decizia de carantinare. Formula folosită de INSP și Departamentul pentru Situații de Urgență trebuie să fie unitară și, mai ales, de bun simț: e greu să îi explici unui timișorean că el trebuie să stea în carantină, dar un bucureștean nu, deși toate localitățile din jurul Capitalei sunt carantinate. Nu are logică, e absurd, de aici și enervarea Vestului pe Bucureștiul care ia decizii arbitrar.
În al treilea rând, vaccinarea. Trebuie crescut rapid ritmul campaniei și deschise centre aproape de marile aglomerări urbane, acolo unde și apar focarele. Guvernul anunță constant creșterea numărului de doze livrate și a capacității de vaccinare, dar ritmul e constant de o lună, la 50.000 de doze zilnic. Mult prea mic.
În al patrulea rând, enforcementul regulilor. Carantina din localitățile limitrofe Capitalei e o butaforie, controlul la cluburile de noapte e inexistent. Doar prin aplicarea regulilor stabilite unitar dispare senzația de arbitrar.
Fără decizii rapide, diviziunile din societate se vor adânci și terenul pentru teoriile conspirației împinse cu agendă va deveni tot mai fertil. Iar impactul asupra economiei va fi tot mai puternic, riscând să șteargă rapid câștigurile din ultimele luni, când situația părea că se normalizează.