VIDEO INTERVIU Mai este nevoie de TVR? Ce spune Dan Turturică, fostul șef, despre instituția cu 2000 de angajați, cu cheltuieli de 100 de milioane de euro pe an, dar cu audiențe modeste

Fostul președinte-director general al TVR, Dan Turturică, susține că televiziunea publică rămâne esențială într-un context dominat de dezinformare, chiar dacă audiențele sunt scăzute, iar resursele financiare sunt insuficiente chiar dacă bugetul instituției este de aproape 100 de milioane de euro pe ani și are 2000 de angajați. Într-un interviu pentru G4Media, Turturică explică de ce TVR performează greu, ce spune despre audiențele modeste, ce reforme au fost începute și de ce consideră că România subfinanțează dramatic serviciul public de media, comparativ cu alte state europene.

Interviul pe scurt, ideile principale

Despre necesitatea televiziunii publice

• „Răspunsul meu este ferm: da, este nevoie de televiziune publică și o să pledez pentru asta cât o să trăiesc.”
• „În marea asta de dezinformare, dacă ai o televiziune care și-a convins rivalii să-i preia semnalul, înseamnă că are șanse să convingă și cetățenii.”
• „Televiziunile publice sunt piese esențiale ale democrației.”

Despre audiențele slabe 

Articolul continuă mai jos

Florin Marinescu

Ce se știe despre planul secret al SUA pentru a pune capăt războiului din Ucraina, care echivalează, de facto, cu capitularea Kievului / Marele mister: ce obligații își asumă Kremlinul

Mihai Roman

Europa e alarmată de planul secret Trump – Putin care prevede capitularea Ucrainei în fața Rusiei. Militari americani de top negociază deja planul la Kiev

• „E un subiect care doare și avem responsabilitate pentru scăderea cifrelor, dar există și un tablou larg.”
• „Nicăieri în legea 41 nu scrie că trebuie să facem audiență, dar ar fi o cretinătate sinistră să spui că nu trebuie să faci audiență.”
• „Când dăm ce trebuie, oamenii ne găsesc imediat pe telecomandă. Nu există o aversiune viscerală împotriva TVR.”
• „Cumulat, audiența TVR nu este deloc catastrofală, dar nu există un model care să cuantifice consumul digital.”

Despre resursele financiare și subfinanțare

• „TVR este pe ultimul loc la finanțare între toate televiziunile publice din Europa.”
• „România plătește 9 euro pe cap de locuitor. Slovenia plătește 180, Polonia peste 170, Bulgaria 50.”
• „Statul român plătește și finanțează foarte prost televiziunea publică.”
• „SNR ne costă 20 de milioane de euro pe an pentru un serviciu pe care nu-l folosim.”
• „După salarii, SNR, satelit și drepturi de autor, rămân doar câteva milioane pentru producție. Infim.”

Despre ce reforme au fost începute

• „Cea mai mare schimbare a fost asanarea terenului pe care e așezată fundația televiziunii.”
• „Am schimbat proceduri care au permis aberații ani de zile.”
• „Am făcut patru canale fără să angajăm un om în plus: TVR Info, TVR Cultural, TVR Sport, TVR Folclor.”
• „Am digitalizat arhiva gratuit printr-un parteneriat cu Google și EBU.”

Despre presiuni politice

• „Am avut presiuni politice tot timpul, dar mai ales la început.”
• „Din zona puterii se cereau funcții sau emisiuni pentru anumite persoane. Din opoziție – să nu mai fie ostracizați.”

Citește interviul integral cu Dan Turturică

Dan Tăpălagă: Discutăm astăzi cu Dan Turturică la interviurile G4 Media, deja fost președinte TVR. Televiziunea Publică are un nou director începând de ieri, încă netrecut prin toate procedurile parlamentare, dar Adriana Săftoiu este propunerea PNL pentru funcția pe care ați ocupat-o până de curând. Sunteți dezamăgit că PNL nu v-a propus reînnoirea mandatului?
Dan Turturică: Nu, nu.
Sunt dezamăgit din alt motiv că nu am găsit eu calea să reușesc să prim să-l conving pe premierul Bolojan să aloce mai mult timp analizei situației din TVR. Am fost foarte aproape de a o avea o conversație aprofundată pe această temă, înainte de a-i lua locul la Cotroceni ca președinte interimar lui Klaus Iohannis. Trebuia practic să ne întâlnim în ziua în care Klaus Iohannis și-a anunțat demisia.

Trebuia să ne întâlnim undeva la ora 13 la sediul PNL. Evident că n-a mai avut loc întâlnirea. Am am ținut legătura destul de des în perioada următoare. Și cu toate astea, nu a reușit să găsească timp pentru pentru o discuție aplicată, cu cifre pe masă și cu variante de evoluție și de reformă a televiziunii publice.

Dan Tăpălagă: Oare a contat și faptul că ați fost numit pe vremea președintelui Klaus Iohannis? În epoca aceea, Ilie Bolojan era marginalizat în partid și poate sunteți perceput drept președintele TVR numit în epoca Iohannis?
Dan Turturică: Teoretic e posibil, dar sincer modul în care au mers conversațiile noastre până momentul să ajungă la Cotroceni, când urma să ne întâlnim, nu mi-a dat senzația nicio secundă că ar avea vreo problemă cu faptul că a fost numită în în timpul mandatului președintelui Iohannis.

N-am avut senzația nicio secundă în conversațiile noastre, din păcate, doar pe whatsapp, că m-ar percepe ca pe un element al regimului Iohannis. Doar că dacă ne uităm puțin la cronologia ultimelor luni, e și un pic de înțeles de ce s-au precipitat foarte tare lucrurile. Au fost alegerile foarte tensionate, după care preluarea mandatului de premier.

Nu e greu să să înțeleg de ce nu a fost o prioritate în contextul altor priorități foarte stringente, dar un pic dezamăgit tot sunt. Pentru că eu consider că televiziunea publică și radioul public sunt piese esențiale ale democrației și dacă există vreun moment în istoria recentă care reclamă o atenție extraordinară pentru TVR, pentru radioul public, este acum.

Pentru că ne luptăm, ne confruntăm cu un tsunami de dezinformare și ar trebui să existe o preocupare pentru corectarea acestor lucruri. Iar televiziunea și radioul public pot juca un rol în asta.

Dan Tăpălagă: Dați-mi voie, Dan Turturică, să fac pe avocatul diavolului în acest moment și să vă întreb bun, ce pot să facă Televiziunea Publică și Radioul Public în fața acestui tsunami de dezinformare, real și periculos, în condițiile în care audiența TVR e totuși modestă în raport cu o televiziunile comerciale și destul de mică dacă ne uităm la cifrele absolute. Mă uitam pe un raport septembrie-octombrie publicat de Pagina de Media care spune că TVR a înregistrat, în prime-time, la nivel național, zero virgulă patru puncte de rating. Asta înseamnă vreo 70.000 de telespectatori plus minus . TVR doi, zero patru, deci cam tot undeva la 60.000 de telespectatori. Cam tot acolo stă TVR trei, iar TVR Info cu 0,07 rating. Adică undeva la 13.000. Dacă ne uităm toate împreună, adună câteva sute de mii de telespectatori 200, poate 300.000 dar cifrele nu sunt importante, ci ordinul de mărime raportat la publicul larg, asta e foarte puțin..
Dan Turturică: Da, este un subiect care doare, care mă doare și evident că eu și colegii mei din CA avem o responsabile pentru această scăderea cifrelor. Dar există întotdeauna și un tablou larg care este mult mai relevant în a înțelege de ce suntem aici, de ce au scăzut atât de mult audiențele televiziunii române?

Cred că ar merita un podcast sau, mă rog, o emisiune doar pe subiectul ăsta. Așa că o să fiu, o să încerc să fiu cât mai concis, deși în cifre stă esența a foarte multe lucruri care s-au conjugat și apasă asupra televiziunii publice. Să începem în primul rând cu cu tema audienței.

Nicăieri în legea 41 nu se spune că televiziunea trebuie să facă audiență și ăsta este un criteriu de performanță. Dar cum amândoi lucrăm de zeci de ani deja în presă, iar e pentru mine a fost prima slujbă la stat. În rest, am lucrat numai în mediu privat.

Să spui că nu trebuie să faci audiență ar fi o cretinătate sinistră. Iar eu n-o să accept asta niciodată, măcar și pentru orgoliu profesional. Mai ales am venit la TVR după ce am reușit să fac din Dig24.ro să-l iau de pe locul 20 și ceva și să fac practic site-ul numărul unu al României. N-aș fi ajuns să am această performanță dacă mintea mea n-ar fi zbârnâit permanent la la acest criteriu de performanță în final.

Dar în același timp, trebuie să calibrăm puțin așteptările în ceea ce înseamnă audiență. Pentru că este evident că audiență ca o televiziune comercială n-ar trebui să facem. Dar nu pentru că nu m-aș bucura să facem.
Doar că doar că presupune o altă setare mentală să pui audiența pe primul loc. De ce spun asta?

Pentru că sunt televiziuni publice în Europa care sunt numărul unu peste tot. Așadar, poți să faci și televiziuni importante. Televiziunea norvegiană este un astfel de exemplu. Și am fost de pa trei sau patru ori la invitația EBU pentru evenimente care au avut loc la televiziunea publică din Norvegia, iar pentru mine a devenit un un model, un reper.

Cum se face audiență la o televiziune publică și cum devin numărul unu ca televiziune publică într-o piață totuși foarte competitivă ca Norvegia? Foarte simplu, cu bani și cu minte. Nouă din păcate, în primul și în primul rând lipsesc banii. Mintea, n-aș spune că ne lipsește.

Dan Tăpălagă: Mă surprinde să spuneți asta că vă lipsesc banii, pentru că, în documentarea interviului, mă uitam pe bugetul Societății Române de Radio și Televiziune. Am constatat că bugetul e comun, cel puțin cel aprobat în Parlament, și am observat că pe 2025 a fost de 475 de milioane de lei. Adică aproape 100 de milioane de euro. E puțin?
Dan Turturică: Foarte puțin. Îmi pare rău că nu v-am trimis înainte de emisiunestatisticile EBU, nu ale TVR-ului legat de finanțarea televiziunilor publice în în Europa. Ați fi văzut acolo, de exemplu, și câți banii a televiziunea publică norvegiană.

Dar ar fi un pic ridicol să apuc să spunem acuma că vrem să-l primim același buget ca BBC sau poate ca norvegienii. Așa că o să mă limitez la niște comparații cu vecinii noștri, cu bulgarii, cu ungurii. Televiziunea Română este pe ultimul loc la finanțare între toate televiziunile publice din Europa. Pe ultimul loc.

Sunt trei criterii mari care permit o comparație între televiziunile publicedin Europa. Este povara pe cap de locuitor. Cum ați spus, deci 90 și ceva de milioane plus 90 și ceva de milioane înseamnă200 de milioane de euro.
Dacă omparți la 20 și ceva de milioane de locuitori ieseîn jur de un 9 euro, cifra aproape exactă.

Dan Tăpălagă: Deci doar TVR-ul ia 100 de milioane.
Dan Turturică: Doar TVR-ul și radioul fix egal. Deci adunat înseamn200 de milioane, înseamnă încă dată 190 și ceva. Deci 9 euro și ceva ne-a ieșit nouă statistica oficială. Pe cap de locuitor pe an pe an. Bosnia plătește, deci cetățeanul, 46 euro pe cap de locuitor. Cetățeanul croat vreo 140, sloven 180 și ceva, Polonia 170 și ceva, Bulgaria vreo 50. Versus 9 în România.

Deci este o diferență care nu poate fi ignorată. Șigur că dacă te compari, de exemplu, cu o televiziune privată, implicit una de apartament, sigur că suntem un monstru de ineficiență și suntem o gaură neagră.

Dan Tăpălagă: câți angajați are în acest moment televiziunea?
Dan Turturică: Ajungem și la subiect, dar să lămurim până la capăt asta cu banii și după aceea ne întoarcem și la angajați pentru că sunt îmbibat cu aceste informații, pentru că trăiesc, mă scald în ele de 4 ani de zile și au fost și coșmarul meu vreo 4 ani de zile.

Al 2-lea criteriu este cât plătește pe gospodărie,o familie, să spunem în România versus în alte părți. Păi, dacă considerăm că numărul de gospodării, dacă ne raportăm, de exemplu la contractele de furnizare de curent sunt undeva pe la nouă 10 milioane și cam asta este numărul gospodării, rezultă în jur de 20 euro pe an per gospodărie.

Iarăși, media europeană este undeva la la dacă nu mă înșel, în jur de 80 euro. Bosnia, de exemplu, plătește iarăși vreo 40 și ceva de de de euro pe cap de locuitor. Alte țările din jur, inclusiv Bulgaria, plătesc mai mult pentru serviciul public și ultimul criteriu că ăsta este foarte important este atunci când te când raportezi această cheltuială la produsul intern brut la PIB.

Deci cumulat, TVRși cu radioul primesc 0,06% din PIB. Media europeană este 0,15 da, avem țări din proximitatea noastră, mi se pare Cehia, dacă nu mă înșel, cred că plătește 0,21 din PIB. Deci după toți parametrii posibili și imposibili, statul român plătesc și finanțează foarte prost televiziunea publică.

Și evident că pui întrebarea ce știm noi, românii și nu știu fraierii între ghilimele din jurul nostru, de aruncă cu bani pentru peste aceste televiziuni și radiouri publice. Iar noi am descoperit rețeta ascetismului bugetar în raport cu ei.

Zic că este invers. Ei știu că asta trebuie să fie o finanțare adecvată. Și nu întâmplător, Comisia Europeană, în pachetul de legi care se numește Media Freedom Act a introdus sub sancțiuneainfringement-ului trei elemente foarte importante din care doar de vom voi vorbi acuma, și anume finanțare îndestulătoare și predictibilă.

Foarte important și o să revenim la subiectul predictibilității. Așadar, de exemplu Polonia ca să mergem pe cifre absolute, Polonia plătește aproape 1.000.000.000 euro televiziunii publice poloneze, TVP-ului 800 și ceva de milioane de fapt.

Și vin acuma la ce m-ați întrebat, la numărul de angajați. Televiziune poloneză avea, cifrele sunt de vreo doi ani dar nu cred că s-au schimbat major, vreo 10.000 de angajați.
Cehii 3000, croații 3000. 2000 are TVR-ul.

2000 de angajați pot fi considerați mulți sau puțini doar în raport cu obiectivele pe care statul le stabilește instituției. Legea 41, care listează aceste obiective, a stabilit TVR-ului o misiune extrem de complexată. Daca vor modifica legea si vor stabili mai putine obligatii, evident ca pot ramane mai puțini oameni

Și încă o dată tot trebuie să raportezi la mărimea țării, pentru că asta îți îți de un pic complexitatea tematicilor și mai ales la banii alocați.

Dan Tăpălagă: Iarăși, Dan Turturică, o să fac pe avocatul diavolului, o să vă întreb în felul următor: dacă ați avea 100 de milioane de euro și 2000 de angajați, ați putea face o televiziune privată care să fac audiență?
Dan Turturică: Păi, să facem o socoteală simplă. N-am privit niciodată din unghiul ăsta, ăsta mi-a scăpat până acum. Dar să facem un calcul simplu. Deci dacă ai 2000 de angajați cum are TVR-ul, cât ar fi un salariu mediu rezonabil din în media, la cât ar trebui să-l punem?

Dan Tăpălagă: La 1000 și ceva de euro plus minus.
Dan Turturică: Televiziunea în general plătește mai mai bine decât am fost noi obișnuiți în presa scrisă pe vremuri și sau în online, hai să punem un 1500. Mi se pare rezonabil. Da, ăsta este netul, da. Deci brut este undeva pe la 2500 de de euro.

Păi, 2500 ori 2000 de angajați înseamnă vreo 5 milioane de euro pe lună. Înmulțim cu 12, înseamnă vreo 60 și ceva de milioane de euro.

Dan Tăpălagă: Se duce jumătate din buget de salarii.
Dan Turturică: Mai mult, mai mult. Și cam ăștia sunt banii, să știți din TVR. Sunt cam 65 de milioane. Deci, iată că ăsta este calculul. Practic, vă dă răspunsul la o întrebare pe care poate o aveați dacă sunt mari salariile în TVR. Sunt în media pieței de televiziune să știți.

Deci, dacă hai să zicem, aloci 60 de milioane pentru pentru salarii,mai adaugi ceva în TVR și ăsta este un biet care ne doare și am și discutat la un moment dat de subiectul ăsta și o să-l adâncesc cu permisiunea ta. Noi trebuie să plătim 20 de milioane de euro pe an pentru un serviciu care nu ne folosește: Societatea Națională de Radiocomunicații.

Sunt domnii care administrează stâlpii care transmit semnalul radio. Deci, statul practic ne impune, printr-o combinație de prevedere constituțională, că trebuie să asigurăm accesul gratuit a tuturor cetățenilor, dar și printr-o obligație pe care a pasat-o SNR-ului că trebuie să ne servească pe noi.

Indiferent ce spunem noi că ne place, că ne place, trebuie să ne servească. Și ei ne costă 20 de milioane de de euro pe an, aproximativ.

Dan Tăpălagă: Punem deocamdată aici un punct. Ne întoarcem la calculele pe care le-am făcut. Răspunsul pe care l-am aflat de la Dan Turturică, dacă ar face o televiziune privată cu 100 de milioane de euro și cu 2000 de angajați a fost merge, am bani de salarii, pot să duc un an bani de salarii. Și întrebarea este ce nu merge dacă acoperă costurile. Angajații sunt acolo. Îi putem plăti costurile.

Dan Turturică: Nu s-au terminat costurile. Asta vă spun. Costurile nu sunt doar salariații. Dacă luăm 60 și ceva de milioane salariații trebuie să mai adăugăm 20 de milioane un bolovan pe care statul român ni l-a pus de picioare fără ca noi să putem spune nimic decât acuma. Să vorbesc și public, pentru că până acum am vorbit, de mi s-a uscat gura.

Da, am vorbit instituțional, mă duceam și mă plângeam la toată lumea la care apucam. Am chemat membrii comisiilor de cultură, arte și mass-media și am explicat această aberație că practic, statul român susține o instituție strategică, pentru că SNR-ul are o valoare strategică.

Dacă pică satelitul, pică altceva pe undele radio te poți baza. Și atunci statul, mai ales în vremurile astea, trebuie să aibe acest serviciu. Doar că cu ce costuri se ține acel Ar fi un păcat enorm să renunțe statul român la o instituție strategică.

Dan Tăpălagă: Cât costă?
Dan Turturică: Cam 5 milioane de euro pe pe an, nu mai țin minte chiar exact. Dar face o treabă extraordinară. TVR Moldova este unul dintre proiectele de care sunt cel mai mândru la capătul acestor 4 ani. Pentru că am luat o televiziune, un TVR Moldova care a plătit câteva milioane de euro în ultimii 10 ani ambasadorului Dodon la Moscova.

Deci, statul român a băgat banii în mâna unui mogul din Moldova cu conexiuni rusești, pe un sediu foarte, foarte prăpădit, care plătea la tot felul de mici studiouri asociate oligarhilor pro-ruși, producția unor emisiuni la niște prețuri halucinante.

De exemplu, plăteam 40.000 euro pe lună pentru producția unui matinal care arăta îngrozitor și care ca narative era mult mai aproape de o televiziune rusească din Moldova decât din una românească. TVR Moldova s-a schimbat radical în primul și în primul rând ca prestanță. Ne-a mutat într-un alt sediu.

Domnul Pârvulescu, acum 2 zile, îmi povestea că-l opresc oamenii pe stradă și mulțumesc pentru rolul pe care l-a jucat TVR Moldova în consolidarea democrației în Moldova. Să ne întoarcem. Deci avem salariile, avem SNR, avem RARTEL, care înseamnă serviciile de satelit pe care le plătim. Aici este o altă performanță. Ani de zile am plătit destul de mult pe satelit, mai mult, zic eu, decât decât ar fi fost cazul.

De 2 ani de zile am redus aproape la jumătate costurile pentru satelit. Dar este un cost, totuși. Nu se compară cu cu SNR-ul. Cred că acum a mai rămas 1.000.000, de euro pe an, plus drepturile de autor. Ca să nu mai lungim.

Sunt vreo 10 linii de buget care practic, în clipa de față, lasă TVR-ului doar câteva milioane pentru producție. Este infim, infim, ținând cont că un singur show mare, un divertisment de calitate, poate să coste banii ăștia.

Dan Tăpălagă: Bun, deci, spuneți că audiența modestă în mare parte de aici vine: lipsa resurselor financiare în primul rând. Există totuși o resursă umană masivă care ar putea face, zicem noi, mai mult, pentru că suntem ziariști, funcționăm în breasla asta de atâta timp. Și când vorbești de mii de oameni într-o televiziune sau în mai multe redacții, așteptările publicului sunt destul de mari. Or aceste așteptări nu sunt confirmate întotdeauna și de cifrelede audiență. Ce ar trebui făcut Dan Turturică pentru reformarea acestei instituții care spuneți că trebuie să aibă un rol mai pronunțat în această perioadă tulbure? Cum poate fi reformată deci televiziunea publică și făcută mai relevantă decât este în epoca internetului, în epoca rețelelor sociale, în epoca streaming-ului și-n epoca inteligențe artificiale care schimbă modelul de consum media?
Dan Turturică: O să răspund la acest lucru. Dar mai introduc două elemente în ecuație ca atunci când răspund la el să să să înțelegem exact de unde vine și soluția.

În primul rând, când ați citit cifrele acestea, ele se referă la un consum pe moment. Și într-adevăr, dacă ne compari cu alte televiziuni comerciale, nu stăm bine deloc. Dar cumulatul audienței, toți oamenii la care TVR-ul ajunge nu este deloc deloc mic. Îmi pare rău că nu am cifre pe masă, pentru că am răspuns într-un drept la replică unui site acum o bucată de vreme.

Colegii noștri care măsură audiența au făcut o socoteală și în cifre absolute nu este deloc chiar așa de catastrofal. De asta nu este o scuză și nu vreausă spun că sunt mulțumit și că avem o audiență bună.

Nu sunt mulțumit deloc. Este unul dintremarile eșecuri ale noastre acestei administrații, fostei administrații. Dar al 2-lea element, foarte important.

Când am dat cursa lui David Popovici din Italia, când a bătut recordul mondial, dacă nu mă înșel, am dat-o pe și pe TVR 1. Nu exista TVR Sport pe vremea aceea. Am făcut o audiență foarte slabă pentru o cursă de importanță aceea. E adevărat că nici David nu era atât de cunoscut cât este astăzi. Povestea este de acum 3 ani de zile.

Dar a făcut un zero doi amărât, deci practic numai vreo câteva zeci de mii de oameni s-au uitat la la acea emisiune. Dar am pus înregistrarea acelei emisiuni pe canalul de Youtube alb al TVR, care are 1.000.000 și ceva de urmăritori. L-am pus pe pagina de Facebook ale știrilor, ale televiziunii etc. Cred că a adunat peste 14 milioane de vizualizări astăzi. Cumulat, toată audiența pe aceste canale.

Dan Tăpălagă: Tot audiență înseamnă și se adaugă la audiența generală a televiziunii publice.
Dan Turturică: Să știți că asta e o suferință a tuturor televiziunilor publice din Europa, din toată lumea, pentru că nu există încă un model de a cuantifica.
Încă se lucrează la el.

EBU are un rol important, această asociație a televiziunilor publice din Europa, un are un proiect din care încearcă să introducă noi indicatori care să țină cont de faptul că lumea nu se mai uită doar la televizor. Dar încă o dată nu vreau să contrazic, că audiența e bună.

Chiar dacă avem audiență asta foarte bună și arată că totuși TVR ajunge la oameni și altfel decât prin micul ecran. Sigur că se poate mult mai mult mai mult. Și vă răspund acuma cum se poate face mult mai mult?
Dacă ne uităm pe topul celor 100 de emisiuni, cele mai bune, cele mai vizionate din România. Vă dau exemplu momentului în care noi am avut Campionatul Mondial de Fotbal, ultima oară.

Nu o să-l mai avem pentru că compania privată din România a oferit o sumă pe care TVR nu putea să viseze să abe vreodată. Adică s aibe în momentul ăsta, cândva, le-a avut proporțional. Dar la ultimul Campionat Mondial s-a întâmplat ca meciurile să fie unu la ora 18.00, se termină pe la opt fără un sfert și unu la ora 21:00.

Jurnalul de seară, care este în continuare unul dintre cele mai vizate programe ale Televiziunii Române, era prins între aceste două meciuri care făceau evidență audiență extraordinară. Am bătut de multe ori și Pro și Antena în tronsoanele alea. Semn că oamenii nu au căpătat o aversiune și nu au ceva visceral împotriva noastră.

Când dăm ce trebuie, oamenii foarte ușor ne găsesc pe telecomandă și nu au niciun fel de reținere în a ne găsi. Dar Jurnalul a trecut de la un punct, un punct și ceva de audiență, cât face de obicei, a trecut la trei, la patru în perioada aia. Evident că nu era de trei-patru ori mai bun. Era poate mai bun un pic. Nu știu.

Era la fel, să spunem, dar a crescut pentru că audiența generală a postului a crescut. Deci, ce vreau să spun este următorul lucru: că dacă iei, de exemplu, România, te iubesc și o duci pe TVR în clipa de față o să se scufunde.
Să nu fiu înțeles greșit. Doar că o să se simtă că a fost pus într-o televiziune pe care oamenii nu prea mai stau.

Ori pentru noi problema banilor, nu este că vrem să facem audiență cu acele show-uri, ci că ridicând prin acele show-uri sau filme sau compleții sportive, ridicând audiența generală, tot ceea ce fac bine oamenii din TVR și sunt multe lucruri care fac, fac bine.

Dan Tăpălagă: Vă pot aminti eu unul. Este vorba de dezbaterea la alegerile prezidențiale, una dintre cele mai bine organizate din spațiul mediatic românesc. A fost un etalon de profesionalism. Deci, cu siguranță TVR dispune de resursă umană de foarte bună calitate și de profesioniști foarte buni. Și asta o spunem ca ziariști care se uită la diversimentul politic, dacă doriți, sau la show-urile politice.
Dan Turturică: Da, exact, dar ați atins un punct foarte important. În 4 ani și o spun cu tristețe, n-am reușit practic decât să facem, să consolidăm fundația. Să o asanăm într-o bună măsură. Sau să asanăm terenul pe care această fundație. Astea nu se văd foarte mult din afară.

E aproape imposibil pentru oameni să vadă și e normal câtă muncă a fost, de exemplu, în schimbarea unor proceduri care au permis tot felul de aberații de-a lungul timpului. Cât de multă muncă a fost în a schimba raporturi între departamente din televiziune, astfel încât episoade precum și cel despre care a ști și dumneavoastră, când un jurnalist al Televiziunii Române a luat bani de la o companiede tăiat lemne ca să-i promoveze în așa zise emisiuni obiective, care de fapt erau niște advertoriale îngrozitoare.

Ca să ajungi să minimizezi aproape de zero riscul să aibă din nou astfel de emisiune, nu aveți idee câtă muncă minuțioasă trebuie să se întâmple! Cum a fost posibil ca un jurnalist să poată să bage pe post o emisiune care nu apărea nicăieri, într-un mecanism de aprobare a producției? Nu era nicăieri acolo. Acea emisiune a apărut ca ca din neant. Omul ăla spunea că a filmat acea emisiune în timpul lui liber. Cum aduci casete de acasă?

Toate aceste nebunii, multe semnalate de G4 Media.  Ne-ați criticat pe bună dreptate pentru o emisiune care promova un mesaj nostalgic, într-un fel chiar de glorificare a securismului. Păi a fost posibil pentru că dacă pe vremea noastră, la Evenimentul Zilei, un redactor scria ceva, mai erau încă două-trei niveluri de editare, de verificare, de observare a a detaliilor și cum se integrează acel material în ansamblul ziarului. Și toate aceste filtre funcționau.

Am dat și noi de gard în 7 ani de zile, dar de foarte puține ori. Aici, filtrele acestea profesionale aproape că nu mai existau. Practic, dacă își punea în minte un realizator să spună o enormitate pe post, nu existau cine să-i dea peste degete sau să-i pună nu. Nu exista mecanism prin care să știe la ce lucrează, ce abordare are să fie un dialog profesional, nu unul de cenzură.

Dan Tăpălagă: Mă întorc, Dan Turturică, la întrebarea-cheie care privește televiziunile publice nu doar din România, ci de peste tot. Mai este nevoie, în peisajul mediatic atât de diversificat de azi și în schimbările tehnologice atât de profunde de astăzi, de o televiziune publică? Mai merită să cheltuim 100 de milioane de euro sau 200 de milioane de euro pentru a avea o televiziune publică? Și dacă da, de ce?
Dan Turturică: Răspunsul meu este ferm da, chiar dacă nu mai sunt președintele Televiziunii Române, o să continui să pledez pentru televiziunea publică și pentru televiziunile publice în general, cât o să trăiesc.

Dan Tăpălagă: De ce?
Dan Turturică: Acuma sunt convertit la această cauză. Și pot să spun că eram extrem de sceptic când am preluat mandatul la TVR. Păi, ați amintit dezbaterea de la de la Palatul Cotroceni în campania electorală. Două observații aici. Știind ce reputație a avut Televiziunea Română ani de zile, de televiziune a partidului dominant sau al statului, ar fi fost posibil acum 10-20 de ani să ai o dezbatere politică făcută de TVR pe care să ți-o preia practic toate celelalte televiziuni?

Nu, vă spun eu, nu. Asta a s-a întâmplat nu doar pentru că dezbaterea era interesantă. Pentru că au mai fost dezbateri interesante și televiziunile private sau alte televiziuni au luat alt de la televiziuneagazdă fragmente.
De ce? Pentru că în felul ăsta puteai să ai controlul asupra ceea ce dai.

Televiziunile care ne-au preluat semnalul ne-au luat de la cap la coadă. Cea ce înseamnă că dacă noi făceam o porcărie din acea emisiune, dacă noi puneam de un mic complot și ne puneam ziariștii și ar fi acceptat să-și bată joc de acea dezbatere, să țină cu un anumit candidat, să fie mai îngăduitori cu unul, știi cum din întrebări poți să faci multe nenorociri.

Ei practic ar fi devenit transmițătorii pentru că era live, ar fi devenit transmițătorii acelei porcării. Televiziuni cu care altfel nu suntem deloc nu relații bune șinu suntem compatibili pe valori să preia această dezbatere de la TVR înseamnă că Televiziunea Română a reușit totuși să convingă în acești ultimi 4 ani că s-a curățat de foarte multe păcate și a devenit o sursă cu adevărat de încredere, măcar și din punctul ăsta de vedere. Plecând de la asta, tot ce ce face o televiziune publică sănătoasă, profesionistă, folosește societății.

Pentru că în marea asta de dezinformare, dacă ai o televiziune care și-a convins rivalii să-i preia semnalul, înseamnă că are șanse să convingă și cetățenii de anumite lucruri. De exemplu, un alt lucru pentru care sunt mâhnit și este un eșec, tot al meu, bineînțeles. N-am reușit să conving statul român în 2022 am venit cu acel proiect.

Am avut niște conversații, tot prin EBU, cu cei de la BBC și au fost de acord să ne furnizeze now-how și chiar să plătească niște experți care să vină să ne învețe pentru a crea în interiorul televiziunii un centru de excelență în combaterea dezinformării și campaniilor de manipulare. Inclusiv pentru asta e bună o televiziune publică.

Și credeți-mă că dacă am fi făcut treaba asta în 2022, până la finalul 2024, vă spun că noi am fi avut o contribuție puternică la ce s-a întâmplat în 2024. De ce? Pentru că sunt două planuri ale analizei și combaterii dezinformării.

Este un plan tehnic prin care poți urmări IP-uri, vezi conturile cum comunică între ele, cum își pasează și este un plan al conținutului, unul care prin API, mai ales acuma cu sprijinul AI-ului, există instrumente de analiză a conținutului în care îți pot depista patternul, tipare de comunicare care îți pot indica cu precizie științifică de ce acel mesaj prezent aici cu ăla care prezentă acolo sunt parte practic din aceeași operațiune. Tu, tehnic poți să vezi că ele își dau pasa, dar din punct de vedere al conținutul lui îți trebuie o expertiză.

Expertiza asta nu e una tehnică, eeditorială, iar noi dacă am fi început atunci acel proces, sunt convins că am fi reușit. Pentru că avem foarte mulți oameni foarte buni și dornici să facă aceste lucruri. Puteam deveni acea voce din interiorul statului, totuși, dar și cu suficiente credibilitateîn plan public care să spună da, domnilor, aici a fost colusion, aici a fost o complicitate de livrat mesaj. Este una dintre foarte multe utilități.

Dar Dan, am făcut patru canale noipentru TVR. Toată lumea a spus te plângi că n-ai bani și tu te apuci și dai cu canalele în stânga și în dreapta. Bineînțeles că pe comentarii, pe facebook, când am masat asta: aaaa, un alt prilej să angajați secretare, șoferi și mașini și nu știu ce.

Pentru niciunul din aceste patru canale n-am angajat un om în plus. Dar TVR Info am vrut să reînființăm pentru că ai nevoie de un diapazon de obiectivitate și profesionalism.
Și chiar dacă nu vor asta, televiziunile astea de știri care rulează non-stop, bolnave de icter, îngălbenite de sus până jos, să știți că faptul că, în paralel, pe telecomandă, mai este și una care spune lucrurile mai calm și mai așezat, contează pentru că le vezi mai bine, cât de isterice și și contra intereselor publice sunt de fapt.

Doi la mână, am făcut TVR Sport pentru că Televizinea Română are o șansă prin EBU să achiziționeze competiții sportive la prețuri foarte bune. Trei aveam în arhivă foarte multe meciuri, foarte multe interviuri cu legende ale sporturi românesc. Putrezeau acolo. Putezeau acolo și zeci de mii de ore de înregistrări cu folclor de calitate, cu tezaur folcloric autentic, pe care nu mai aveai unde să le dai.

Deci alea erau moarte pur și simplu. Și am făcut TVR Folclor pe care îl coordonează o singură persoană pur și simplu scoțând la lumină această arhivă.

TVR Cultural. Același lucru. Avem mii de spectacole, de concerte, de evenimente zăceau în arhivă.

Apropo de arhivă, facerea acestor canale ne-a obligat să ne întrebăm ce facem cu arhiva. Pentru că gradul de digitalizare a arhivei când am venit eu în TVR era infim, cred că 12-15%. Perspectivele cu ce echipamente aveam noi era să digitalizăm în vreo 50 de ani, 60 de ani arhiva.

Tot cu ajutorul EBU am făcut un partenet între trei – noi, Google și EBU – și Google ne digitalizează gratuit arhiva într-un ritm de câteva mii de casete pe nu știu dacă pe lună, oricum avem deja niște mii, poate zeci de mii.
Deja am pierdut numărul de casete de beta digitalizate gratuit repet de EBU EBU practic ne-a intermediat ca Google să fie de acord să nu ne ceară nici măcar să ținem arhiva digitală pe serverele lor.

Dan Tăpălagă: EBU pentru cei care nu știu despre ce e vorba este rețeaua europeană de televiziuni publice.
Dan Turturică: Practic include BBC, France Television, toate televiziunile publice din Europa.

Am rămas cu un rest de răspuns la tine. Dacă poți să faci audiență. Și am pomenit de televiziunea norvegiană. Știți cum fac ei audiență? Aceste show-uri mari sunt gândite sau sunt alese din mii de propuneri să aibă și o componentă de a servi interesul public la modul autentic.

De exemplu, țin minte, cred ca lor este dacă nu mă înșel, dacă nu al olandezilor și ei foarte buni, au făcut un concurs de educație împotriva dezinformării. Inventau știri și puneau oameni să-și dea seama care e reală, care este fake.

Cu tot mecanismul de decriptare și de demantelare a mecanismelor prin care se fac știri care să sune foarte credibil dar care sunt fake. Esența era extraordinară, doar că ambalajul era ca deshow de divertisment popular și atât.

Era acolo o scenă lucioasă, cu lumini. Deci cei doi concurenți care se băteau în a ghici care sunt știrile fake și are nu erau puși pe scenă în două cercuri, deasupra erau două butoaie. Peste ăla care ghicea curgeau confetti, steluțe, a câștigat. Pe ăla care pierdea curgeau niște viermi de mătase sau niște nenorociri. Deci avea tot ambalajul unui show, chiar un pic prostuț, dar esența era fantastic de valoroasă pentru societate.

Televziunea norvegiană are un show extraordinar despre luptele pe moșteniri în familie. Angajau consilieri și psihologi și avocați care să învețe familiile cum să tranșeze problema unei moșteniri după moartea celui drag.
Și familiile astea care primeau acest ajutor, asta era ce primeau ei ca să lase filmați, lupta lor pentru tranșarea moștenirii în condițiile în care toți erau îndoliați.

Pe de o parte vreau să-și plângă pe cel să plângă pe cel mort, pe altă parte scoteau cuțitele ca să ia gâtul vărului care voia barca de pe lac. Deci avea toate ingredientele să fie un show cu tensiune, un soi de Big Brother mai evoluat.

Pentru că erau niște comentatori ale acestor show-uri care le explicau tot felul de lucruri, realmente serveau interesul public. Ajutau cu adevărat familiile care priveau aceste lucruri să înțeleagă că sunt niște resorturi psihoice normale în acele momente, le dădeau un instrument să navigheze mai bine prin viață. Pur și simplu.

Dan Tăpălagă: Ne apropiem de finalul interviului cu Dan Turturică, de acum fost președinte TVR. Câteva întrebări, pe scurt, răspunsuri, pe scurt. Dacă ar fi să trageți linie după cei 4 ani de mandat, care ar fi cea mai mare schimbare pe care ați reușit să o aduceți în televiziunea publică?
Dan Turturică: Chiar dacă nu se vede, este evident asanarea terenului pe care este așezată fundația televiziunii. Foarte multe lucrur s-au aliniat la standarde corecte de corporație. Și doi la mână, aproape în egală măsură cele patru noi canale înființate, adică TVR Info, TVR Cultural, TVR Sport, TVR Folclor.

Dan Tăpălagă: Ați avut parte, în cei 4 ani de mandat de presiuni politice, de intervenții din partea partidelor care să vă ceară una, alta?
Dan Turturică: Da, tot timpul, dar mai mult la început. După aia și-i dau seama că vorbesc cu pereții, că m-a ajutat trecutul meu de ziarist și nu orice fel de ziarist destul de contondent, adică mulți înțelegeau că s-ar puteasă-mi scriu memoriile.

Dan Tăpălagă: Din partea cui au venit aceste intervenții?
Dan Turturică: Puterii în general. Dar nici opoziția nu s-a dat înlături. Am avut parte de un desant. Vremurile tulburi din noiembrie – decembrie 2024, de un desant neașteptat.

Dan Tăpălagă: Dar ce vroiau?
Dan Turturică: În general din zona puterii erau anumiți oameni să primească diverse emisiuni sau poziții. Din zona opoziției, să nu mai fie ostracizați. Dar repet, pot să mă mândresc. Deși am plătit un preț și prin mine, televiziunea publică a plătit un preț.

Pentru că atunci când spui NU unor oameni foarte puternici, chiar și la cele care teoretic.

Dan Tăpălagă: Puterea ce vroia? Să fie prezentă în anumite emisiuni?
Dan Turturică: Ei au încredere în anumiți oameni. Cel puțin mine nu au avut.

Dan Tăpălagă: Tot n-am înțeles ce vroiau.
Dan Turturică: Anumiți oameni să primească, fie funcții, fie emisiuni.

Dan Tăpălagă: Anumiți oameni deja din TVR sau din afara TVR?
Dan Turturică: din afară, din afara TVR.

Dan Tăpălagă: Bun și ultima întrebare Dan Turturică ce veți face în carieră după episodul TVR? Este celebra întrebare ce planuri de viitor aveți? Vă întoarceți la Universul, publicația pe care ați fondat-o? Aveți oferte de la altele televiziuni sau încercați marea internetului cu degetul podcast-ului?

Dan Turturică: Voi fi ce-am fost întotdeauna jurnalist, dar slavă Domnului acuma, voi sunteți un exemplu viu, jurnaliștii au foarte multe opțiuni de manifestare. Că sunt site-uri, că sunt podcast-uri, că sunt emisiuni pe youtube, că sunt joburi clasice în televiziuni sauîn altă parte.

În primul rând o să-mi iau să-mi iau o perioadă deechilibrare, pentru că au fost ani foarte intenși. Mi-am propus și poate am și reușit să rămân cu mintea de jurnalist cât se poate clară.
Dar totuși, management-ul unei televiziuni publice necesită skilluri pe care a trebuit să mi le întăresc pentru că nu le aveam.

Dan Tăpălagă: Vă mulțumesc. A fost la interviurile G4 Media de astăzi jurnalistul Dan Turturică, fost director al Televiziunii Publice.
Dan Turturică: Mulțumesc și eu pentru invitație.

Notă: Transcrierea interviului a fost realizată cu ajutorul Deepl.com, reviziută de G4Media.ro