O deversare toxică devastatoare în Zambia, văzută ca un test pentru a vedea dacă țările africane se vor opune Chinei / 176 de fermieri cer despăgubiri de 80 de miliarde de euro într-un proces istoric împotriva unor companii chineze care extrag cupru

176 de fermieri au intentat un proces de 80 de miliarde de dolari împotriva Sino Metals și NFC Africa, firme chineze care extrag cupru în Zambia, scrie BBC.

Este unul dintre cele mai mari procese de mediu din istoria Zambiei, fermierii susținând că deversarea a afectat deja 300.000 de gospodării.

Chiar înainte de prăbușirea barajului, Lamec nu se simțea în siguranță lucrând la mina de cupru.

„Dacă echipamentul nostru de protecție pentru muncă se deteriorează, nu este întotdeauna înlocuit”, ne spune el. „Trebuie să ne asumăm un risc și să-l folosim din nou.”

El vorbește cu BBC într-o mașină pe un drum secundar liniștit din apropierea unui sat din nordul Zambiei, prea nervos să ne vorbească în public sau să-și folosească numele real, de teamă că o discuție cu presa l-ar putea costa existența.

Când a venit la tură într-o zi din februarie, ne spune el, a descoperit că unul dintre barajele minei deținute de chinezi fusese închis.

Barajul de decantare – folosit pentru a stoca subproduse toxice din procesul de extracție a cuprului, inclusiv metale grele precum arsenicul, mercurul și plumbul – se prăbușise într-un afluent conectat la Kafue, cel mai lung râu din Zambia și o sursă majoră de apă potabilă.

Cel puțin 50.000 de tone de resturi acide s-au vărsat în căile navigabile și terenurile agricole din jur, potrivit guvernului. Unii ecologiști susțin însă că s-au vărsat până la 1,5 milioane de tone, un expert afirmând că o curățare completă ar putea dura mai mult de un deceniu.

Deversarea a ucis peștii din jurul orașelor Chambishi și Kitwe, a făcut apa nepotabilă și a distrus culturile, au declarat fermierii pentru BBC.

Există temeri că, acum că a început sezonul ploios, metalele grele care încă stau în noroi se vor infiltra și mai mult în teren și în căile navigabile, provocând un al doilea val de poluare. Metalele toxice care pot provoca leziuni renale și cancer, precum și probleme gastrice și intestinale, ar putea fi transportate în aval către capitala Lusaka, spune Dr. Mweene Himwiinga, lector senior la Universitatea Copperbelt din Zambia.

Ambasada Chinei la Lusaka contestă amploarea pagubelor și a declarat pentru BBC că salută inițierea unei anchete independente asupra incidentului. Guvernul zambian, a precizat acesta, a raportat că poluarea a fost limitată la o zonă restrânsă, nivelurile de aciditate ale apei au revenit la limite normale și că verificările în curs nu au arătat riscuri durabile pentru sănătatea publică.

Lamec, la fel ca țara sa, Zambia, se află într-o poziție dificilă. Mina este deținută de Sino-Metals Leach Zambia, o filială a unei firme de stat chineze, care a creat – potrivit unor surse chineze – peste 2.000 de locuri de muncă.

Companiile chineze de acest gen oferă locuri de muncă și venituri mult necesare în Africa. Deși SUA au devenit recent cel mai mare investitor străin de pe continent, China este încă unul dintre cei mai mari investitori în bogata industrie de minerale și metale din Africa – nu în ultimul rând în provincia Copperbelt din Zambia, locul prăbușirii barajului.

Peste 30.000 de locuri de muncă au fost create de companii chineze în Zambia, potrivit ambasadei chineze. Investițiile din China au fost estimate la 1,7 miliarde de dolari (1,3 miliarde de lire sterline) anul trecut. Și – ca un semn al legăturilor strânse dintre cele două țări – premierul chinez Li Qiang a vizitat Zambia la sfârșitul lunii trecute, înainte de Summitul liderilor G20 din Africa de Sud.

China, acuzată de neocolonialism

Însă China a fost acuzată și de neocolonialism, criticii susținând că împrumuturile sale pentru infrastructură prind țările africane în datorii imposibil de gestionat, că nu își perfecționează calificările lucrătorilor locali, preferând să-și aducă proprii lucrători, și că concentrarea sa pe extracția mineralelor vine uneori în detrimentul protejării mediului.

În septembrie, 176 de fermieri au intentat un proces de 80 de miliarde de dolari (58 de miliarde de lire sterline) împotriva Sino Metals și NFC Africa, firma chineză care deține terenul pe care se află mina. Este unul dintre cele mai mari procese de mediu din istoria Zambiei, fermierii susținând că deversarea a afectat deja 300.000 de gospodării.

Aceștia spun că prăbușirea barajului a fost cauzată de o serie de factori, inclusiv defecțiuni inginerești, defecte de construcție și management operațional defectuos.

Procesul este văzut de unii ca un caz de testare a țărilor africane dacă pot trage la răspundere China pentru abaterile de pe teritoriile lor.

„Toate privirile sunt ațintite asupra acestui caz”, spune profesorul Stephen Chan de la Școala de Studii Orientale și Africane a Universității din Londra.

„Din cauza amplorii pagubelor cauzate, a gradului enorm de neglijență care a fost evident implicată.”

Oamenilor le-a fost greu să creadă la început „pentru că ceva de o asemenea amploare nu se mai întâmplase înainte”, adaugă el.

Ambasada Chinei în Zambia spune că Sino Metals a cooperat pe deplin la ancheta privind incidentul, că au fost plătite despăgubiri la 454 de gospodării și că tot personalul de la fața locului a continuat să fie angajat și să își primească salariile, în ciuda unei pauze de șase luni în minerit.

Unii analiști susțin însă că incidentul arată că Zambia trebuie să acorde prioritate siguranței, sustenabilității și interesului național atunci când interacționează cu companiile chineze. Dinamica puterii ar putea fi complicată și mai mult de datoria estimată la 5 miliarde de dolari (3,7 miliarde de lire sterline) pe care Zambia o are față de China.

„Nu ne pasă dacă le suntem datori”

Însă această datorie nu împiedică capacitatea guvernului zambian de a face față crizei, insistă secretarul permanent pentru economie verde și mediu, Dr. Douty Chibamba.

„Nu se poate trata [China] cu mănuși de piele aici”, a declarat el pentru BBC într-un interviu rar. „Nu ne pasă dacă le suntem datori, aceasta nu este problema.”

Zambia nu este singura care datorează bani chinezilor. Între 2000 și 2023, se crede că 49 de țări africane au semnat împrumuturi în valoare de 182,3 miliarde de dolari (139,4 miliarde de lire sterline) cu creditori chinezi.

În provincia Copperbelt, Lamec ne spune că a fost cu adevărat distrus de deversarea care i-a afectat familia. „Ni s-a spus că acum căile navigabile aveau acid și că nu trebuia să folosim apa.”

Timp de două săptămâni după deversare, Lamec spune că el și familia sa nu au avut voie să folosească apa locală până când aceasta nu a fost pulverizată cu var pentru a ajuta la reducerea acidității.

A acceptat slujba la baraj pentru că, spune el, nu are altă modalitate de a-și câștiga existența, dar acum se simte confruntat cu dificultăți legate de lucrul acolo.

Mineritul de cupru a fost coloana vertebrală economică a acestei regiuni timp de mai bine de un secol. Metalul reprezintă 70% din exporturile Zambiei și 15% din PIB-ul său.

Industria este pregătită să crească în continuare, existând planuri de a tripla producția în Zambia până în 2031, conform planurilor elaborate de guvern anul trecut.

În satul Twalima, a fost o luptă să cultivi ceva de la deversare, spun fermierii Abigail Namtowe, 28 de ani, și Frederick Bwalya, 72 de ani.

Agricultura a fost principala sursă de hrană și venit pentru familia doamnei Namtowe, iar fiica ei de șase ani este acum foarte flămândă și malnutrită, ne-a spus ea.

„Am încercat să cultiv porumb, am încercat totul, astfel încât foamea să nu-mi omoare copilul, dar este prea mult.” Domnul Bwalya locuiește în Twalima de 33 de ani. Puternic și energic, îl întâlnim lucrând la ferma sa, de care se ocupă zilnic. „Agricultura nu merge bine pentru că solul nu este curat”, spune el.

De asemenea, descrie o durere severă la picior, care nu dispare și îi îngreunează mișcarea. „Doctorul spune că apa contaminată ar putea cauza acest lucru”, adaugă el.

Promisiuni neonorate

Sino Metals a promis să construiască un foraj departe de pârâul contaminat de la baza fermei sale, spune el, dar acest lucru nu s-a întâmplat încă. El crede că apa mai adâncă în subteran ar fi mai sigură.

Pârâul obișnuia să fie plin de pești, spun domnul Bwalya și vecinii săi, adăugând că, de la deversare, nu au mai existat.

BBC a întrebat Sino Metals despre presupusa promisiune de a construi puțuri pe terenurile fermierilor afectați. Am inclus și afirmațiile lui Lamec conform cărora nu se simte în siguranță lucrând la companie, dar firma nu a răspuns.

La cincizeci de kilometri (31 de mile) de satul lui Frederick Bwalya, în Kamwatimpa, am văzut școlari înotând într-un afluent al râului Kafue.

Unele mame – încă îngrijorate de poluare – au spus că le-au spus copiilor lor să nu intre în apă.

Însă guvernul spune că a prelevat probe din 21 de locații din provincia Copperbelt în septembrie și că concentrațiile de metale grele se încadrau în limitele naționale de siguranță.

Acum că sezonul ploios a început, puterea de a opri un al doilea val de poluare care se infiltrează în sol și transportă metale grele pe râu către restul țării este în mâinile guvernului și Sino Metals.

Curățarea a fost întârziată de probleme între consultanții angajați pentru a evalua pagubele și Sino Metals, a declarat Dr. Chibamba pentru BBC, când a fost întrebat de ce o parte din aceste lucrări nu au fost efectuate mai devreme. „Între timp, Dr. Himwiinga avertizează că nerezolvarea situației „ar putea fi catastrofală”.

„Acestea [metale grele] ar putea fi acolo ani de zile, iar efectele lor ar putea fi resimțite pentru o perioadă foarte lungă de timp, de către fermieri… care se bazează pe acea apă pentru a-și iriga culturile”, spune ea.

„Conform cercetărilor efectuate de Universitatea Copperbelt, acest lucru ar putea continua chiar și peste 10 ani, dacă nu se iau măsuri de remediere.”

Autoritățile au impus o interdicție de pescuit pe râul Kafue după deversarea toxică.

Guvernul zambian spune că este conștient de acest lucru și a instruit Sino Metals să ia măsuri de atenuare pentru a opri poluarea secundară – inclusiv plantarea de copaci, pentru a reduce nivelurile de poluare din aer și sol, precum și răspândirea de var pentru a reduce aciditatea.

Aceste măsuri sunt implementate în prezent, potrivit autorităților.

Statele Unite devin treptat un jucător important în Zambia

Sino Metals ar putea fi nevoită să plătească mai mult după ce va fi efectuată o evaluare completă a zonei, spune guvernul. În momentul deversării, compania s-a angajat să despăgubească comunitățile afectate și să restaureze mediul.

Plăți financiare au fost deja efectuate către unii localnici din CopperBelt. Unii ne-au spus că au primit până la 3.000 de dolari (2.400 de lire sterline) drept compensații de la Sino Metals – dar alții au spus că au primit doar 700 de dolari (500 de lire sterline) de la companie.

Un contract pe care l-am văzut sugerează că unii localnici au renunțat la dreptul lor la orice compensație suplimentară atunci când au acceptat aceste plăți inițiale.

Însă prezența unei a doua superputeri în țară ar putea ajuta guvernul zambian să obțină și mai mulți bani de la Sino Metals, potrivit profesorului Stephan Chan. Statele Unite au curtat, de asemenea, țara sud-africană din punct de vedere economic și politic.

Cuprul zambian, important în tranziția globală către o energie mai curată, este la mare căutare – la fel ca și rezervele unui alt metal, cobaltul, utilizat în bateriile mașinilor electrice.

„Chinezii nu au atât de multă influență asupra Zambiei, deoarece are o politică externă care se adresează și americanilor”, spune profesorul Chan. „Ultimul lucru pe care și-l doresc chinezii este să-i apropie pe zambieni de americani.”

Comerțul total dintre Zambia și SUA a fost estimat la 296 de milioane de dolari (226 de milioane de lire sterline) în 2024. Și există semne recente că ambele țări se apropie pe plan diplomatic, unii comentatori regionali sugerând că SUA s-ar putea orienta către Zambia ca aliat preferențial în Africa de Sud din cauza tensiunilor sporite cu Africa de Sud vecină.

Țările africane, inclusiv Zambia, aleg să colaboreze cu diferite superputeri pentru a-și satisface nevoile, spune profesorul Chan.

„Nu este vorba de Africa care este luată de râs, ci de Africa care se maturizează, devine un jucător în lume, cu toți diferiții actori din lume.”

Guvernele africane „nu reușesc întotdeauna”, spune el, însă „acesta nu este ceva ce reușești chiar de la început. Africa se integrează pe deplin într-o lume complexă, făcând greșeli, același tip de greșeli pe care le fac alte țări de pretutindeni.”

La rândul său, China neagă că profită de Zambia și a declarat pentru BBC că este „extrem de nedrept” să caracterizeze relația Beijingului cu țările africane drept neocolonială.

„Majoritatea locuitorilor din Zambia ar fi de acord că investitorii chinezi și comunitatea chineză în ansamblu aduc în această țară capitalul, tehnologia, oportunitățile de formare profesională, crearea de locuri de muncă și expertiza managerială atât de necesare – și fac tot posibilul să se integreze ca actori responsabili și respectuoși ai legii”, se arată într-un comunicat al ambasadei chineze la Lusaka.

„Ar fi extrem de nedrept să etichetăm cooperarea China-Zambia și China-Africa drept neocolonialism, bazându-ne pe opiniile a foarte puțini, neglijând în același timp imaginea de ansamblu a cooperării reciproc avantajoase dintre China și Zambia și Africa în ansamblu.”